tulburarea obsesiv-compulsiva

Sufar de tulburare obsesiv-compulsiva, fac tratament cu Cipralex si fac si psihoterapie.As vrea sa mai aud o parere despre aceasta boala.Am sanse sa ma vindec complet? Stiu ca voi ramane cu niste obiceiuri proaste pentru ca asa sunt eu, dar boala se vindeca?Cat e de grava? Pot avea o viata normala? Pot sa muncesc? Pot sa am o familie?Adica, pot avea toate aceste lucruri fara sa sufar, voi avea sansa sa ma bucur de viata? Am 22 de ani. Cat dureaza un tratament? Imi puteti recomanda niste carti care trateaza acest subiect? Am gasit ceva interesant dar e in engleza. M-as descurca, dar as vrea ceva in romaneste. Astept un raspuns. Va multumesc.

Tratamentul combinat pe care il faceti va va da sansa sa duceti o viata cat mai "normala" (la urma urmei fiecare are ciudateniile lui, important este sa nu-i deranjezi pe ceilalti prea mult), sa va intemeiati o familie alaturi de o femeie care sa va inteleaga si va sprijine in demersul dv. terapeutic, va puteti alege un serviciu care sa fie compatibil cu manifestarile bolii dv. si astfel s-ar putea sa fiti chiar mai eficient decat alti colegi (mai multa rabdare, perseverenta, optimizare etc.) - astfel ceea ce credeati ca sunt defecte le puteti folosi ca pe niste atuuri (dupa ce au fost diminuate "excesele" prin tratament). Tratamentul este pe termen lung, durata si eficienta depinzand de raspunsul fiecaruia la el. Cartile pe care le am eu in biblioteca sunt de specialitate si cam greu de inteles pt. publicul larg (defect profesional al psihiatrilor de a se exprima "imbarligat"); dar puteti sa-l rugati pe psihoterapeutul dv. sa va explice in mare despre aceasta boala.
Mult succes si o viata cat mai activa si plina de satisfactii!

Stiti, eu sunt fata... dar cu siguranta ceea ce mi-ati spus e valabil.Multumesc.

Prietenul meu(24 ani) sufera de OCD, si nu vrea sa se trateze, a urmat in trecut un tratament care nu prea a dat rezultate.
As vrea sa stiu cum sa-l conving, un sfat de la cineva care are boala m-ar ajuta. Daca ar vrea cineva care sufera de aceeasi afectiune si se trateaza sa-l incurajeze putin as fi foarte fericita. Multumesc

eu nu sunt medic, dar cred cu tarie ca oricine poate diminua efectele acestei boli singur fara a apela la medici, cum am facut eu de exemplu.si mama sufera de aceeasi boala, dar la mine nu a avansat ba chiar se afla in regres in prezent.tot ce iti trebuie e cat mai multa incredere in tine si tarie de caracter.

Eu am OCD de vreo 30 de ani... Nu m-am tratat. Nici n-am stiut ce am pana acu vreo 4 ani... Boala a avansat incet dar sigur. Am si perioade mai bune, dar de scapat singur... nici vorba. Poate ca nici n-am incercat destul... Recomand vizita la medic cat mai devreme. Eu sunt atat de ocupat cu ritualurile ca nu-mi gasesc timp sa merg la medic... desi stiu deja cateva variante si am inteles ca nici nu costa tratamentul in sine ci doar medicamentele, daca e cazul. Si despre medicamente am auzit citit ca isi fac efectul abia dupa o perioada destul de lunga de timp. Deci, mergeti la medic, cat mai repede, si aveti rabdare, nu abandonati. Sper sa-mi fac si eu timp, ca e pacat sa-mi irosesc viata prada bolii.

am fost diagnosicata cu depresie anxioasa cu tulburare obsesiva, in vara aceasta.Am inceput un tratament in septembrie cu remeron si sertralina, dar nu m-am simtzit asa bine si de o luna iau cipralex 20 mg pe zi.Ma simt mai ce-i drept, deprsia a cam trecut si din anxietate, dar simt in continuare povara tulburarii obsesive.Nu-mi controlez gandurile, ganduri ciudate si care-mi provoaca suferintza, care in mod normal nu ma caracterizeaza, si care au aparut acum odata cu boala.Mi se pare ca n-o sa mai scap niciodata de ele.Mi s-a spus ca trebuie sa fac tratament 6 luni cu doza asta si apoi cu o doza inferioara un an sau chiar mai mult.Sunt pregatita sa iau cat e necesar, dar macar sa treaca.cine cunoaste ceva in domeniu sa-mi scrie ceva, va rog mult.Sunt foarte speriata.Ar fi prea mult daca as fi optimista?

va rag sa-miexplicati daca acele ginduri rele si urite care apar in tulburarea obsesiv conpulsiva sint adevarate, si cum sa fac sa nu mai cred aceste ginduri, adica sa nu le mai bag in seama fiindca sint urite si rele.va rog sa-mi spuneti cum pot sa scap de aceste ginduri sau obsesi; deoarece aici nu sint medici, si ca sa vin la medic nu prea pot fiindca am si atac de panica. la ce sa ma gindesc cind ma apuca un atac de panica, cum sa trec prin el, sau sa scap de el VA ROG SA MA AJUTATI VA MULTUMESC

ion12 itzi intzeleg disperarea.shi eu am trecut prin asha ceva.acum sunt mai bine.de 3 sapt mi-am schimbat tratamentul shi iau prozac.am intzeles ca asta e cel mai indicat in asa ceva.am shi cunoscut pe cineva cu acelashi diagnostic care a luat shi mai ia prozac shi a uitat de coshmarul asta.deci se poate.eu nu sunt ff vindecata, ca sa spun asha, dar sunt mult mai bine shi sunt mult mai optimista.ma simt mult mai bine shi oricum tratamentul trebuie sa-l iau ani de zile.nu ma deranjeaza.totul e sa ma vindec.tu iei tratament ?ce iei?ca fara tratament nu se poate.sa shtii.cum adica nu potzi merge la psihiatru?shi eu aveam atacuri de panica, dar mie imi facea bine sa merg la psihiatru.tu ce fel de ganduri ai?mie mi-a facut bine sa vorbesc cu persoana de care tzi-am zis, cu acelashi diagnostic.mi-a spus shi ea ce aberatzii de ganduri avea shi mi-a facut bine sa vad ca nu sunt, , unica, , in coshmarul asta.doamne ajuta!

iti multumesc ca mi-ai raspuns si ca ai bunatatea sa ma ajuti sau sa ma indrumi.Vreau sa te intreb cum sa facem sa nu mai credem acele ginduri urite fara medicamente.mie mia dat psihologul fevarin, dar mie rau de la el si nu pot sal iau.

Ati incercat terapie cognitiv comportamentala (TCC; in engleza: CBT)? Asta se recomanda pt.OCD. Eu inca n-am mers la medic tocmai pt.ca ma tem ca astia de la noi "trateaza" doar cu medicamente si, din cate am citit, medicamentele nu vindeca ci doar amelioreaza atata timp cat sunt luate. Ori eu n-am chef sa bag chimicale in mine decat cel mult cateva luni pana incep sa pot si fara, gratie TCC.
Cautati "OCD CBT" cu Google si aflati mai multe.

eu nu stiu de unde vine aceasta boala falsa, fiindca si gindurile sau obsesiile nu sint adevarate, si nici frica sau spaima creata de acele ginduri sau obsesi nu sint adevarate, deci e o boala falsa, fiindca nu are nimic adevarat, eu nu pot sa inteleg.Deci avem niste ginduri, obsesi care stim ca nu sint adevarate, dar totusi ne e frica de ele.Sifrica stim ca e falsa, ca apare de la niste subiecte false, deci totul e fals.Deci noi sintem dereglati de ceva care nu e adevarat si noi stim ca nu e adevarat. In tulburarea obsesiv conpulsiva noi ne mintim pe noi, noi ne inbolnavim pe noi fiindca stim ca gindurile alea urite nu sint adevarate si nici frica nar trebui sa existe dar noi le respectamsi le mentinem .Nu pot sa-mi dau seama cum se intinpla asa ceva.VOI AVETI VREO IDEE? VA MULTUMESC

Ion, nu este o boala falsa, e cat se poate de adevarata si provoaca multa suferinta. Continutul acestei boli (ganduri, imagini infricosatoare, flash-uri) acestea provoaca anxietate puternica daca sunt luate in seama.
In terapia cognitiv-comportamentala i se cere clientului sa faca exact acelasi lucru, expunerea la stimulii anxiosi, fie ca sunt ganduri, impulsuri sau imagini.
Rezultatul obtinut este spectaculos, daca este coordonat de un terapeut priceput.
Totodata aceasta terapie are si multe "inconveniente" sa le spunem asa: groaza pacientului de a se expune, necesita multa munca si dorinta de ameliorare, iar ne-practica duce cu siguranta la recadere.
Insa ramane cea de-a doua solutie, cea a medicatiei cu rezultate la fel de bune, numai ca trebuie ca tratamentul sa fie sustinut.
Intreruperea acestuia duce de asemenea la recadere. Desigur asta depinde in primul rand de vechimea bolii si de severitatea ei.
In general OCD este o boala foarte chinuitoare pentru pacient si pentru familia lui.
Pacientul realizeaza continutul aberant al obsesiei si se angajeaza in tot felul de ritualuri, numite compulsii, pentru a contracara efectele anxietatii.
Sfatul meu este, sa incerci o medicatie sustinuta, renunta la fevarin daca nu-l tolerezi si sugereaza-i psihiatrului sa iti dea altceva. Dupa stabilizare nu ar strica o perioada de terapie.
Numai bine iti doresc!

doruletz tulburarea obsesiv compulsiva se vindeca dar trebe sa ai rabdare sunt oameni cu boli grave precum hiv cancere psihoze aceata tulburare este trecatoare si cu inaintarea in vasrta dispare.

horatziu itzi multzumesc pt raspuns.shti ca shi bolile pot fi ashezate pe o scara ierarhica shi in acest caz, TOC nu detzine suprematzia, sa zic asha.dar, crede-ma, e un coshmar.fiecare boala are partea ei de coshmar.sper sa fie trecatoare asha cum spui tu.mai degraba vindecabila, chiar daca shtiu ca dureaza.am familia care ma sustzine.absolut totzi.dar povara ei o simt oricum.in fine.doamne ajuta.m-ar interesa cineva care a trecut prin asha ceva, sa povesteasca, la timpul trecut despre asta.sa vad ca se poate.va multzumesc.

da-mi adresa ta de mess eu am trecut prin asa ceva.sau nr de telefon.te ajut

horatiu n-am cum sa-tzi dau aresa de mess, nici nr,..itzi dai seama ca n-am cum.itzi multzumesc din suflet ca incerci sa ma ajutzi.sa nu ma trimitzi la psihoterapie ca nu cred decat in psihoterapia pe care tzi-o fac cei patzitzi de asha ceva.si apoi, eu consider aceasta afectziune foarte concreta, palpabila, ca sa zic asha.adica se poate rezolva numai cu medicatzie prescrisa de un psihiatru.nu trece cu bla bla-uri sau cu trecerea timpului.itzi multzumesc.

sunt student la medicina si te-as fi ajutat.iti dores multa sanatate si sa ai incredre in tine o sa-ti treca cu siguranta ai sa vezi.toc e vindecabila.

horatiu, trebuie sa te contrazic, TOC nu se vindeca, din pacate!
Ori esti un caz fericit care a avut o remisie spontana a simptomatologiei, ori nu cunosti foarte bine boala si faci confunzii grave, dand oamenilor sperante desarte!
Tot ce dispune medicina la ora actuala in tratarea OCD sunt medicatia antidepresiva si terapia cognitiv-comportamentala cu rezultate foarte bune in ameliorarea simtomatogiei OCD.
Hai sa nu facem afirmatii gratuite si sa dam sperante pacientilor fara a avea insa o baza reala.
Numai bine iti doresc

prozac u ai putea sa-mi dai o adresa de mess te rog am niste dubii si vreau sa le discut cu cineva.si vad ca te pricepi din punctul asta de vedere.te rog.

am fost diagnosticat asta vara cu ocd compulsii nu mai am dar am ganduri repetitive i-au sertralin 100 si ma simt un pic mai bine.fac si psihoterapie.prozac pe tine cat te-a tinut perioada de criza pana sa ajungi la o ameliorare.?

horatiu, daca sti cum sa facem sa nu mai bagam aceste ginduri in seama, spune te rog aici pe forum, poate ne dai vreo idee buna, noi daca scapam de frica gindurilor, adica cind vine aceste ginduri sa putem sa ridem sau sa fim optimisti, aceasta boala sar vindeca.Daca noi nu alimentam aceste ginduri, fiindca noi si numai noi le facem sa para reale, aceste ginduri ar disparea si tot odata si boala.DACA STIE CINEVA CUM SA NU MAI BAGAM ACESTE GINDURI IN SEAMA, SI CUM SA SCAPAM DE ACELE RITUALURI REPETITIVE dar fara pastile va multumesc

Una din strategiile de baza in terapia cognitiv-comportamentala este sa ingnori aceste ganduri.
Bun, ele apar si creeaza frica, dar asta nu inseamna ca ele sunt reale sau pot deveni reale.
Luam ca exemplu, un gand (de data asta pozitiv) de a castiga la Loto!
Probabilitatea ca gandul sa se intample in realitate este foarte redusa. La fel se intampla si cu gandurile negative.
Luati atitudine de genu ignore, "ah, te cunosc gandule, stiu ca imi provoci teama dar de data asta nu te bag in seama".
Sau "am mai avut gandul asta de sute de ori si nimic nu s-a intamplat!"
Suna aberant, asa ca e bine ca "verbalizarea" sa fie in gand!
Repetati atitudinea fata de gandul anxios, dar fara sa se transforme in ritual.
Repetati pana cand anxietatea devine foarte toleranta.
La fel puteti proceda si cu alte ganduri anxiogene.
Cu ritualurile, incepeti prin a le amana.
Imi voi acorda timp pentru ritualul meu peste 30de sec, si cautati in tot acest timp sa va tineti ocupat cu altceva.
Daca merge atunci amanati crescand perioada de timp (de la 30sec la un min, doua samd).
Nu va asteptati sa va iasa din prima si nu renuntati!
Mult succes!
Imi spuneti peste cateva zile daca ati avut succes, fie el si unu minor!

intrati pe - si vb aici ca pe forum nu prea merge.referitor la ganduri important e sanu ne luptam cu ele pt ca lupptandune punem lemne pe foc.stiu ca e usor de spus...

Ioane tata, fara pastile merge numa in cazurile de TOC mai putin severe, dar si atunci cand se aplica terapie.
E adevarat unii au TOC toata viata, dar o au la un nivel sub medie si traiesc bine-merci cu ea fara sa-i deranjeze?!
Dar atunci cand provoaca suferinta, trebuie intervenit pentru ca o mai trage si pe sora mai urata a TOC-ului depresia si poate si pe atacu de panica, care fac ca lucrurile sa se complice si pacientul sa sufere.
Asa ca depinde de severitatea bolii fiecaruia.
Multa sanatate si lasa pre-conceptia la o parte cum ca pastilele fac rau sau nu ajuta.
Ajuta, si inca foarte mult, astfel incat unii duc o viata foarte aproape de normalitate.
Numai bine iti doresc!

trebe sa fiim mandri de noi suntem adevarati eroi luptandune cu astfel de probleme si cand osa apara o ameliorae o sa profitam viata din plin pt ca stiim ce inseamna suferinta.capu sus totul va fi bine

shi eu am citit mult pe net ca, spre dezamagirea mea, boala aceasta nu se vindeca.dar nu shtiu ce sa mai intzeleg:alteori citesc lucruri incurajatoare despre afectziuni mai grave in psihiatrie, cum ar fi schizofrenia.se spune ca shtiintza a facut mari progrese shi "s-ar tzine in frau" pana shi aceasta afectziune.care pana la urma ma gandesc ca e cea mai grava la nivel psihiatric.am citit de asemenea ca in ceea ce priveshte tulburarea obsesiva s-au facut progrese.ce progrese daca nu se vindeca?inclin sa cred ca psihiatria este cea mai ingrata shi putzin satisfacatoare specialitate in medicina.
prozac, shi eu sunt sceptica in ceea ce priveshte vindecarea, dar ce-nseamna ameliorare.ca daca-nseamna sa nu mai simtzi povara bolii, sa fi cum ai fost inainte de coshmar, sa simtzi shi tu ca traieshti, sa te bucuri normal de lucrurile frumoase din viatza ta, apoi nici nu ma mai intereseaza pedantza de a sustzine ca se vindeca sau se amelioreaza.important e cum te simtzi.
sunt ingrijorata shi revoltata!
recunosc ca -mi place sa fiu mintzita frumos.
ajuta ca psihoterapie.

doruletz nu trebe sa se vindece trebe sa poti duce o viata normala cu ea si asta te asigur ca o sa se intample.ai putina rabdare cu cat ii dam mai multa importanata cu atat e mai rau.

Doruletz, te vad inversunata rau astazi...sper sa-ti treaca supararea, ia de la mine o floare virtuala!
Eu nu am mintit, ba chiar i-am atras atentia lui Horatiu ca nu se vindeca, ci se poate ameliora in proportii de peste 80% cu ajutorul medicatiei si CBT.
Tu de ex, spuneai ca inainte de a lua Prozac te simteai mult mai rau iar acum simti deja o ameliorare.
Nu stiu inca ce doza ei, poate nu ar fi rau sa iti intrebi doctorul pentru a-ti revizui schema de tratament.
Rezultate execelente poti obtine dupa cel putin doua luni de tratament in doza maxima data de medic.
Apoi, in mod normal, dupa o perioada de stabilizare de cel putin 6 luni, doza iti poate fi scazuta progresiv pana la doza minima 20mg/zi.
Repet, numai de catre dr psihiatru.
Daca face si psihoterapie comportamentala cu atat mai bine, rezultatele sunt benefice pe timp indelungat.
Eu zic sa nu mai fi trista, gandeste-te ca sunt pacienti chimio-rezistenti, carora medicatia nu le aduce nici-un beneficiu.
Pe ei, cum ii ajutam?

totzi vorbim de ganduri ca shi coshmaruri.vreau sa vad daca cineva are curajul sa recunoasca ce-i trece prin cap.care sunt coshmarurile bolii lui?
sparg gheatza:am inceput prin a-mi fi teama ca-i fac rau copilului meu.eu care l-am alaptat la san 2 ani!
apoi ca mi-ash putea face rau mie sau altora.nu puteam sa vad sau sa ating cutzitele.
ca ash putea sparge prin casa.sau ca ash putea face lucruri ciudate in public:sa incep sa strig.
vreau sa va spun ca mi-au trecut toate.pe cuvant. a aparut insa unul de care nu mai scap:ca, doamne fereshte ash gandi urat despre lucrurile sfinte, despre domnu ISUS. paradoxul e ca provin dintr-o familie credincioasa, practicanta, eu la randul meu simtzindu-l mereu aproape pe dumnezeu. in biserica era singurul loc unde imi gaseam linishtea daca ash fi pierdut-o. shi acum uitatziva ce nu-mi da pace:gandul ca ash putea gandi vulgar despre aceste lucruri.
nu shtiu ce s-a intamplat in mintea mea.ce transformari. mi-e frica ca ma pedepseshte d.zeu pt asta shi nu ma mai iubeshte.asta imi da o anxietate shi o nefericire groaznica.
nu sunt schizofrenica.am studiat in sensul asta de cand am afectziunea asta.n-am pierdut niciodata contactul cu realitatea.
sa va vad shi pe voi.

Pai ce mare lucru doruletz, tu ai ganduri blasfemice, asa se numesc si probabil te rogi destul de mult, te simti vinovata fata de bunul Dumnezeu.
Eu am avut post-partum OCD si ma vedeam omorandu-mi propriul copil, desi mi-l iubeam mai mult decat orice pe lumea asta si bineinteles mi-l iubesc in continuare.
Ajunsesem sa imi evit propriul copi si sa stau in permanenta cu teama ca i-as putea face ceva rau.
Crede-ma ca traiesti iadul pe pamant cu asemenea ganduri, mai ales cand e implicat un copil asa mic si nevinovat care mai este si carne din carnea ta!!!!

Bineinteles ca nu s-a intamplat niciodata nimic, totul a fost la nivel mental, chiar daca uneori simteam ca pe un impuls.
A fost groaznic, cea mai urata perioada din viata mea, 3 ani pierduti prin doctori degeaba, prin terapii analitice, ce sa mai, bani si timp pretios aruncati in vant!
Apoi a venit "luminarea", am inceput sa ma documentez sa ma informez pana in dinti despre boala mea si sa aflu ca ce am se numesc harm obsession si ca ele nu se vor produce niciodata in realitate.
Ah si sa nu uit, ca mai exista si tratament, si daca ai norocul sa dai peste un doctor bun, poti ajunge sa duci o viata destul de linistita si aproape de normalitate.
Si nu m-am lasat, am luptat pana in dinti, cu documente despre tratarea OCD printate dupa ocdfoudation.org si am spus cu tupeu ca OCD se "vindeca" cu doze mari de antidepresiv.
Eram hotarata, ori, ori...
Dumnezeu mi-a scos in cale un dr de varsta mea, care s-a ingrozit cand i-am povestit ce tratamente empirice imi dadusera colegii lui mai in varsta pana atunci si m-a pus pe Prozac.
Dupa 3 luni, cu prozac 80mg/zi, enorm ar zice unii psihiatrii, am inceput sa redevin eu, cea vesele asa cum ma stia mama, cea glumeata cu un stil al umorului putin iesit din comun, cea plina de viata, eu!
Sunt multe, enorm de multe de spus, as putea scrie un roman despre iadul pe care l-am trait datorita acestei boli "nevazute", poate astazi lumea ar revizui putin statutul de boala psihica si ar inceta sa mai puna egal intre asta si nebunie.
Acum, ce sa iti spun, iau inca Prozac 20mg/zi am si zile mai putin bune, dara nu le iau in seama, stiu ca pot avea cauze hormonale, de stres, mediu samd.
Evit stresul desi am un job important, imi ador copilul si familia si nu ma consider cu nimic mai prejos decat colegul, colega sau oricare alta persoana!
Ei, cam atat...