Va cer un ajutor sincer pentru depasirea atacurilor de panica!
Buna ziua!
Am citit mai multe intrebari si raspunsuri pe forum despre problema atacurilor de panica, pana la urma m'am decis sa cer si eu ajutor de la persoane care au mai trecut prin situatii asemanatoare sau imi pot da un sfat folositor.
Sunt studenta la facultatea de drept si de vreo doi ani am inceput sa dezvolt aceasta tulburare psihica.Primele dati nu se manifesta atat de urat, insa cu trecerea timpului observam ca reactionam tot mai urat in situatiile de teama, emotii si stress foarte mari sau in cazuri de ingrijorare.
Recent am avut o despartire de prietenul meu cu care am fost 3 ani si aveam palnuri de viitor, si desi nu e definitiva despartirea am reactionat fooarte urat fara sa imi dau seama de ce fac.Ideea este ca am atacuri de panica, din cate am observat, doar in cazuri in care simt ca as pierde pe cineva drag mie si de ingrijorare exagerata.Parca as fi dezvoltat o fobie de a ramane singura sau parca am devenit paranoica si simt ca pierd pe toata lumea.Ca sa dau un exemplu, situatiile in care sun pe cineva drag, parinte sau prieten, si nu raspunde la telefon un timp, parca ma pierd de tot si nu mai judec bine.. am niste crize de ingrijorare de simt ca o sa mor.
Pulsul imi creste pana la cer, nu pot sa respir deloc si din cauza ca respir prea repede amortesc toata, fata, mainile, si simt ca nu ma pot opri din respiratul accelerat, stari de ameteli, lesin si senzatie de voma..si cel mai grav o depresie cu senzatia ca nu mai sunt buna de nimic, nu mai am niciun rost, nu interesez pe nimeni etc etc. Dupa ce trece starea asta imi revin, insa in ultima vreme apar asa din senin si simt ca nu ma mai pot descurca singura.Probabil si sesiunea si stressul si'a spus cuvantul peste toate celelalte probleme, dar va cer ajutorul din toata inima pentru ca am senzatia ca nu o sa ma mai pot descurca in continuare.
Multumesc anticipat pentru toate raspunsurile!!
Am citit mai multe intrebari si raspunsuri pe forum despre problema atacurilor de panica, pana la urma m'am decis sa cer si eu ajutor de la persoane care au mai trecut prin situatii asemanatoare sau imi pot da un sfat folositor.
Sunt studenta la facultatea de drept si de vreo doi ani am inceput sa dezvolt aceasta tulburare psihica.Primele dati nu se manifesta atat de urat, insa cu trecerea timpului observam ca reactionam tot mai urat in situatiile de teama, emotii si stress foarte mari sau in cazuri de ingrijorare.
Recent am avut o despartire de prietenul meu cu care am fost 3 ani si aveam palnuri de viitor, si desi nu e definitiva despartirea am reactionat fooarte urat fara sa imi dau seama de ce fac.Ideea este ca am atacuri de panica, din cate am observat, doar in cazuri in care simt ca as pierde pe cineva drag mie si de ingrijorare exagerata.Parca as fi dezvoltat o fobie de a ramane singura sau parca am devenit paranoica si simt ca pierd pe toata lumea.Ca sa dau un exemplu, situatiile in care sun pe cineva drag, parinte sau prieten, si nu raspunde la telefon un timp, parca ma pierd de tot si nu mai judec bine.. am niste crize de ingrijorare de simt ca o sa mor.
Pulsul imi creste pana la cer, nu pot sa respir deloc si din cauza ca respir prea repede amortesc toata, fata, mainile, si simt ca nu ma pot opri din respiratul accelerat, stari de ameteli, lesin si senzatie de voma..si cel mai grav o depresie cu senzatia ca nu mai sunt buna de nimic, nu mai am niciun rost, nu interesez pe nimeni etc etc. Dupa ce trece starea asta imi revin, insa in ultima vreme apar asa din senin si simt ca nu ma mai pot descurca singura.Probabil si sesiunea si stressul si'a spus cuvantul peste toate celelalte probleme, dar va cer ajutorul din toata inima pentru ca am senzatia ca nu o sa ma mai pot descurca in continuare.
Multumesc anticipat pentru toate raspunsurile!!
16 comentarii
Asa se intampla la toti (vorbesc de cei care au atacuri de panica si anxietate), sau la marea majoritate, sa aiba o senzatie de singuratate cand nu raspunde cineva la telefon, cum spui tu.
Spre exemplu, eu aveam depresii cand terminam de vorbit cu cineva la telefon, sau odata, cand am ramas singur acasa, parca ma lua un dor asa de maica-mea.
Parerea mea ar fi ca in vacanta, ca vine repede-repede, sa stai cu persoanele dragi cat mai mult timp relaxata, fara vicii si stress, sa va vorbiti cat mai mult si sa petreceti timp frumos impreuna. Ai sa vezi ca usor o sa scapi de acele senzatii. Iar cand nu reusesti, incearca sa iti autoimpui. Nu trebuie sa te lasi cuprinsa de sentimentele negative.
Spre exemplu, eu aveam depresii cand terminam de vorbit cu cineva la telefon, sau odata, cand am ramas singur acasa, parca ma lua un dor asa de maica-mea.
Parerea mea ar fi ca in vacanta, ca vine repede-repede, sa stai cu persoanele dragi cat mai mult timp relaxata, fara vicii si stress, sa va vorbiti cat mai mult si sa petreceti timp frumos impreuna. Ai sa vezi ca usor o sa scapi de acele senzatii. Iar cand nu reusesti, incearca sa iti autoimpui. Nu trebuie sa te lasi cuprinsa de sentimentele negative.
Multumesc de sfat.Da, cu siguranta asta am sa fac cand ajung acasa, mai ales ca acuma stau singura in garsoniera si asta amplifica si mai tare toate senzatiile.
Buna Anii, prin aceleasi sentimente trec si eu, dar cu ajutorul vointei, si cu ajutorul prietenilor trec mai usor peste asta, problema e ca trebuie sa te cunosti mai bine pe tine insuti, si mai mult decat atat, un atac de panica nu este neaparat ceva rau, este un mesaj pe care creierul tau incearca sa ti spuna ceva, iar tu trebuie sa sti sa l interpretezi, sa ti dai seama ce vrea sa ti transmita ca sa remediezi situatia.La mine de exemplu sa produs o derealizare si o depersonalizare dupa primul atac de panica, asa de puternic a fost, dar acum usor usor m am obisnuit si simt ca mi revin, dar am inteles ca trebuie sa am rabdare foarte multa, am speranta ca intr o zi ma voi vindeca de chestia asta, si tu trebuie sa te obisnuiesti sa ti incerci sa sapi mai adanc sa afli raspunsurile care te pot debloca, pt ca aceasta anxietate sa structurat si a devenit tot mai mare, iar primul pas spre rezolvarea unei probleme este sa o identifici, apoi sa o recunosti, iar remediu va veni in timp.Multa sanatate si noroc
Multumesc, am sa incerc sa ma gandesc mai mult la asta, sa gasesc problema in mine...Doar ca am o stare de frica foarte mare sa raman singura, desi am o personalitate puternica am impresia ca nu m'as descurca singura, am un sentiment ca daca raman singura nu mai are nimic rost, toata viata nu ar mai avea rost.Am conceptul asta in minte ca trebuie sa ai pe cineva in viata cu care sa lupti sa impartasesti sentimentele sa ai un tel..si din cauza asta ma ia panica in ultimul hal si frica si nu stiu cum sa scap, in momentele acelea vreau doar sa scap de durere.E ciudat si e greu de explicat pentru persoanele care nu au trecut prin asa ceva.
Multumesc pentru gandurile bune.Multa sanatate si o viata fericita!
Multumesc pentru gandurile bune.Multa sanatate si o viata fericita!
Ajutati-ma, va rog.
http://forum.romedic.ro/prod/O_intrebare_069073.html
http://forum.romedic.ro/prod/O_intrebare_069073.html
buna draga mea ani cu toate ca nu te cunosc miar face mare placer savb cu tine ma numesc veronica sint din tg nou si eu sufar de foarte multa vreme de niste simptome groaznice aproape in fiecare zi mie rau si nu sint inteleasa de nimeni am 2 fete sunt casatorita am 34 ani eu te inteleg si daca vrei sa vb poti sami scri eu nu am mers la medic deocamdata dar cred ca ar fi cazul mam obisnuit cu aceste simptome dar trebuie facut un pas eu am o stare de neliniste de la stomac ma dooare in piept si simt ca mor mie tare frica simt nod in git tremur si nu mai ma pot controla aceste simptome le am mai bine de 3 ani ma trezesc in stari emotionante de parca miar face cineva ceva am facut de 2ori ekg si miau spus ca nu sint modificari la inima dar mie mia intrat asta in cap si nu pot sa mio scot si cum ma gindesc putin mi se face rau ma tine cam o jumatate de orea dar sint zile cind ma tine toata ziua de nu mai sunt buna de nimic te rog cind iti este asa si nu mai te poti controlaincearca sati controlezi tu singura respiratia numarind pina la 10 dar nu mai mult de 2 ori daca vrei putem vb
Buna Veronica.Eu am 21 de ani, si am cam aceleasi simptome ca si tine, insa la mine se declanseaza doar in cazurile de panica si emotii foarte mari, stress...Incerc sa le depasesc cum pot insa cateodata simt ca nu am destula putere si imi vine sa renunt la tot.In ultima vreme insa am dat de ceva ce simt ca m'ar putea ajuta..sportul.Nici eu nu am cerut deocamdata ajutor specializat insa ma gandesc foarte serios la asta, pentru mine dar si pentru relatia mea si viitorul meu.Insa tu daca ai 2 copii e o motivatie fooarte puternica sa iti revii sa depasesti aceste stari.Stiu cum e, stiu cat ed greu e, stiu ca iti trebuie o forta incredibila.Si normal ca putem vorbi, povesti..Nici pe mine nu ma intelege mai nimeni, sunt doar singura, fara frati sau surori, fara prieteni cu care as ptea vorbi despre asa ceva..doar parintii mei care desi sunt foarte deschisi la minte si is cei mai buni prieteni ai mei totusi nu pot sa le spun prin tot ce trec ppentru ca nu vreau sa ii ingrijorez.Incearca si tu sa vezi lucrurile pozitive in viata, sa porfiti de energia care iti ofera lumeadin jurul tau..ajuta mult..Eu sunt dispusa sa povestim despre orice, e bine sa ai pe cineva care nu te cunoaste cu care poti povesti si sa te destainui.Toate cele bune!!
sti cit de mult ma bucur ca ai acceptat sa vb imi place foarte mult sa comunic sint o fire vesela dar simptomele astea cind incerc sa ma simt mai bine parca atunci apare si strica totul.Sotul meu nu prea ma ajuta desi mai mult din cauza lui sa tras asta. el lucreaza pe santier si venea acasa doar la 2, 3 saptamini mai mult singura am stat cu fetele.Am avut nevoie de ajutorul lui si nu prea ma inteles.EU MAI AM 3 SURORI SI 2 FRATI, dar nu ma intelege pentru ca ei nu au trecutprin problemele mele si asa ca nu au cum sa inteleaga.acum 10 ani am avut un soc puternic cind am simtit cami fuge piciarele de sub pamint am depasit destul de repede momentele pentru ca aveam putere dar acum nu stiu cum sa mai fac sa depasesc ca mam saturat si ma delas.Am avut fetita cea mica LARISA otravita si de atunci sint alta persoana nu mai sunt eu cea care eram.am facut caderi de calciu foarte mari si nu asimilez nici acum si de la rau in mai rau si tot asa. TU de unde esti? tu cum ai ajuns la atacurile astea nenorocite?PWP?
e foarte cald afara si nu ma simt bine ma supara si umarul drept cert este ca am si o poliartrita reumatoida si ma doare tot timpul spatele umarul drept cu clavicula cu tot si cotul sting cu falangele de ;la degetul aratator iar ceafa mai tot timpul o simt intepenita.Oare cum mai suport nici eu nu mai stiu
Nu te mai gandi la durere.Fa un dus placut, hidrateaza'te, si incearca sa iti ocupi timpul cu ceva sa nu iti stea capul unde nu trebuie..Si eu asta fac, ca daca nu ma gandesc la toate lucrurlire care imi merg prost.Ti'as da id'ul da nu as vrea sa il scriu aicia...nu stiu cum am putea face...
tu ai facebok? zimi cum sa te gasesc si ce poza ai de profil si apoi imi dai id-ul tau pe chat :* te pwwp astept raspuns
sau cautama tu pe mine Veronyka Alina Badea :* si am o poza de profil cu mine si sotul meu [nasi]
Buna ziua,
La problema atacurilor de panica va ofer acelasi raspuns pe care l-am mai scris undeva pe acest forum.
Anxietatea si atacurile de panica sunt tulburari psihice, care se manifesta la mai multe niveluri:
-cognitiv- gandire distorsionata (de ex. la anxietate ganduri de genul "oare ce se va intampla cu mine? voi innebuni? si daca o sa fiu toata viata asa? daca ma va parasi prietena ? simt sa mor!" etc)
- comportamental, fiziologic -nu mai dormiti bine (prea mult sau prea putin, va treziti noaptea), pofta de mancare in exces sau deficitara, lipsa chefului de viata, oboseala excesiva (la tulburarile depresive); senzatie de lesin, ameteala, tahicardie, senzatie de greata, de nod in gat, de presiune la nivelul pieptului etc (atacuri de panica, anxietate)
- emotional (sunteti ingrijorat/va e foarte frica)
Ce va recomand:
1. Mergeti la un psiholog clinician sa va puna un psihodiagnostic valid: va va administra SCID I (poate si SCID II)- acestea sunt interviurile pe baza categorizarii din DSM IV (manualul tulburarilor mentale) si, probabil, alte cateva teste pe care le veti completa dvs acasa, in care se vor evalua emotiile si comportamentele ca intensitate si frecventa.
2. Mergeti apoi la un psihoterapeut (poate fi acelasi cu psihologul, daca este atestat si intr-o forma de psihoterapie- aveti dreptul sa vi se arate atestatul, la cerere)
Cea mai eficienta pt anxietate, atacuri de panica, fobii, depresie etc.este, conform studiilor, psihoterapia cognitiv-comportamentala.stiu ca suna complicat, dar terapeutul o va explica si nu va fi dificil; porneste de la premisa ca nu evenimentul in sine ne afecteaza (adica nu plecarea prietenei, de ex.), ci evenimentul + perceptia pe care o avem asupra lui, modul in care il interpretam.
Ex. X gandeste : "ce bine ca a plecat, oricum aveam de gand sa o parasesc" Rezulta ca va fi incantat, nu suparat.
SAU:
Y gandeste: "O iubeam f mult si regret ca a plecat, ma doare ingrozitor..insa in timp stiu ca am sa-mi revin.acum imi permit sa fiu nefericit o vreme! Emotia? Tristete, poate chiar stari depresive temporare, insa nu disperare
Z: "Ea era totul pt mine, nu pot trai fara ea! am sa ma sinucid, pur si simplu mi-a luat sufletul cu ea cand a plecat.."
-Disperare
Gandirea afecteaza si comportamentul.in primul caz X pleaca sa se distreze cu prietenii, in al doilea Y poate se uita la filme si nu mai are pofta de mancare.In al 3-lea, insa, Z e posibil sa se izoleze de toata lumea si sa se sinucida...
Desigur ca se intampla si invers: daca in situatia a 2-a Y se uita la o comedie, pe moment poate ca se simte mai bine (emotii pozitive) si ii vin idei despre cum sa-si umple timpul in etapa dificila in care se afla -de ex, se apuca de un hobby pe care l-a abandonat mai demult si care ii va oferi satisfactii, deci il va face sa se simta mai bine, ceea ce va duce la cresterea increderii in capacitatea lui de a face fata plecarii prietenei, asa incat va gandi pozitiv despre sine etc.. Vedeti cat de strans se leaga toate aspectele..?
Nu va diagnosticati singur -exista asemanari si suprapuneri intre tulburari si este necesara o evaluare detaliata.mergeti la psiholog (pt diagnostic)..nu va faceti griji! procesul nu este complicat, vi se va explica tot, in prima sedinta veti povesti istoricul bolii, simptomelor, de cand au aparut, cat tin etc, cate ceva despre familie (daca mai are cineva dintre cei apropiati), cum se manifesta, in ce situatii, cat dureaza..acesta detalii sunt importante pt diagnostic si apoi pt o terapie adecvata. psihologul va este un ghid si lucreaza numai in interesul dvs..trebuie doar sa ii ascultati recomandarile si sa depundeti efortul necesar intre sedinte (pot fi anumite sarcini pe care vi le da de la o sapt la alta, tot in interesul dvs).
Puteti merge si la un psihiatru, insa preferabil daca psihoterapia nu functioneaza si/sau ati fost trimis de psiholog.altfel, cam toate medicamentele creeaza dependenta si au efecte adverse.pt anumite tulburari, psihoterapia cognitiv-comportamentala este cel putin la fel de eficienta ca medicatia- iar efectele tin pe termen lung si nu creaza dependenta.
Atacurile de panica survin atunci cand simptome normale, cum ar fi respiratia intretaiata (chiar si fara efort fizic) sau transpiratia excesiva etc sunt interpretate-gresit- ca fiind semne ale unei boli grave.Chiar daca persoana a mers la medic si s-a asigurat ca analizele sunt bune, in continuare va avea suspiciuni si la urmatoarea situatia va "catastrofa" (acesta e termenul pt interpretari exagerate), iar catastrofarea duce la accelerarea simptomatologiei, iar acest lucru duce la o alta interpretare catastrofica si tot asa..Aceasta e atacul de panica. nu exista nimic decat modul gresit in care este privit un simptom normal (desigur ca trairea este foarte intensa si nimeni nu-si doreste sa mai aiba asa ceva). Dar modul de a gandi se va schimba numai prin Expunere la situatiile/senzatiile care produc atacul (de ex, sportul sau chiar sexul duce la accelerarea batailor inimii, deci la atac)., atunci cand pacientul descopera ca nu innebuneste si nu isi pierde controlul chiar daca are senzatia asta. groaza tine doar cateva minute, rar 20 min, apoi dispare, insa persoana devine "marcata" de ce a trait si incepe sa evite situatiile in care a avut atacul (astfel apare agorafobia, evitarea spatiilor deschise, sau alte fobii).solutia este infruntarea fricii si "descoperirea" faptului ca nimic groaznic nu se intampla.sunt tulburari foarte frecvente -atacul de panica, agorafobia, anxietatea-, care s-au inmultit in epoca noastra, plina de stiri teribile despre boli, accident, razboaie si dezastre naturale. toate acestea ne pot influenta foarte subtil, dac nu suntem atenti. mai pe scurt: nu e dracul chiar atat de negru :), doar ca stirea proasta vinde.
Trebuie mers la terapeut, nu are sens sa va chinuiti o viata cu o problema care se poate rezolva printr-un numar minim de sedinte!
Aveti incredere si..mult succes!
psiholog si psihoterapeut Ana Cristina Badita
La problema atacurilor de panica va ofer acelasi raspuns pe care l-am mai scris undeva pe acest forum.
Anxietatea si atacurile de panica sunt tulburari psihice, care se manifesta la mai multe niveluri:
-cognitiv- gandire distorsionata (de ex. la anxietate ganduri de genul "oare ce se va intampla cu mine? voi innebuni? si daca o sa fiu toata viata asa? daca ma va parasi prietena ? simt sa mor!" etc)
- comportamental, fiziologic -nu mai dormiti bine (prea mult sau prea putin, va treziti noaptea), pofta de mancare in exces sau deficitara, lipsa chefului de viata, oboseala excesiva (la tulburarile depresive); senzatie de lesin, ameteala, tahicardie, senzatie de greata, de nod in gat, de presiune la nivelul pieptului etc (atacuri de panica, anxietate)
- emotional (sunteti ingrijorat/va e foarte frica)
Ce va recomand:
1. Mergeti la un psiholog clinician sa va puna un psihodiagnostic valid: va va administra SCID I (poate si SCID II)- acestea sunt interviurile pe baza categorizarii din DSM IV (manualul tulburarilor mentale) si, probabil, alte cateva teste pe care le veti completa dvs acasa, in care se vor evalua emotiile si comportamentele ca intensitate si frecventa.
2. Mergeti apoi la un psihoterapeut (poate fi acelasi cu psihologul, daca este atestat si intr-o forma de psihoterapie- aveti dreptul sa vi se arate atestatul, la cerere)
Cea mai eficienta pt anxietate, atacuri de panica, fobii, depresie etc.este, conform studiilor, psihoterapia cognitiv-comportamentala.stiu ca suna complicat, dar terapeutul o va explica si nu va fi dificil; porneste de la premisa ca nu evenimentul in sine ne afecteaza (adica nu plecarea prietenei, de ex.), ci evenimentul + perceptia pe care o avem asupra lui, modul in care il interpretam.
Ex. X gandeste : "ce bine ca a plecat, oricum aveam de gand sa o parasesc" Rezulta ca va fi incantat, nu suparat.
SAU:
Y gandeste: "O iubeam f mult si regret ca a plecat, ma doare ingrozitor..insa in timp stiu ca am sa-mi revin.acum imi permit sa fiu nefericit o vreme! Emotia? Tristete, poate chiar stari depresive temporare, insa nu disperare
Z: "Ea era totul pt mine, nu pot trai fara ea! am sa ma sinucid, pur si simplu mi-a luat sufletul cu ea cand a plecat.."
-Disperare
Gandirea afecteaza si comportamentul.in primul caz X pleaca sa se distreze cu prietenii, in al doilea Y poate se uita la filme si nu mai are pofta de mancare.In al 3-lea, insa, Z e posibil sa se izoleze de toata lumea si sa se sinucida...
Desigur ca se intampla si invers: daca in situatia a 2-a Y se uita la o comedie, pe moment poate ca se simte mai bine (emotii pozitive) si ii vin idei despre cum sa-si umple timpul in etapa dificila in care se afla -de ex, se apuca de un hobby pe care l-a abandonat mai demult si care ii va oferi satisfactii, deci il va face sa se simta mai bine, ceea ce va duce la cresterea increderii in capacitatea lui de a face fata plecarii prietenei, asa incat va gandi pozitiv despre sine etc.. Vedeti cat de strans se leaga toate aspectele..?
Nu va diagnosticati singur -exista asemanari si suprapuneri intre tulburari si este necesara o evaluare detaliata.mergeti la psiholog (pt diagnostic)..nu va faceti griji! procesul nu este complicat, vi se va explica tot, in prima sedinta veti povesti istoricul bolii, simptomelor, de cand au aparut, cat tin etc, cate ceva despre familie (daca mai are cineva dintre cei apropiati), cum se manifesta, in ce situatii, cat dureaza..acesta detalii sunt importante pt diagnostic si apoi pt o terapie adecvata. psihologul va este un ghid si lucreaza numai in interesul dvs..trebuie doar sa ii ascultati recomandarile si sa depundeti efortul necesar intre sedinte (pot fi anumite sarcini pe care vi le da de la o sapt la alta, tot in interesul dvs).
Puteti merge si la un psihiatru, insa preferabil daca psihoterapia nu functioneaza si/sau ati fost trimis de psiholog.altfel, cam toate medicamentele creeaza dependenta si au efecte adverse.pt anumite tulburari, psihoterapia cognitiv-comportamentala este cel putin la fel de eficienta ca medicatia- iar efectele tin pe termen lung si nu creaza dependenta.
Atacurile de panica survin atunci cand simptome normale, cum ar fi respiratia intretaiata (chiar si fara efort fizic) sau transpiratia excesiva etc sunt interpretate-gresit- ca fiind semne ale unei boli grave.Chiar daca persoana a mers la medic si s-a asigurat ca analizele sunt bune, in continuare va avea suspiciuni si la urmatoarea situatia va "catastrofa" (acesta e termenul pt interpretari exagerate), iar catastrofarea duce la accelerarea simptomatologiei, iar acest lucru duce la o alta interpretare catastrofica si tot asa..Aceasta e atacul de panica. nu exista nimic decat modul gresit in care este privit un simptom normal (desigur ca trairea este foarte intensa si nimeni nu-si doreste sa mai aiba asa ceva). Dar modul de a gandi se va schimba numai prin Expunere la situatiile/senzatiile care produc atacul (de ex, sportul sau chiar sexul duce la accelerarea batailor inimii, deci la atac)., atunci cand pacientul descopera ca nu innebuneste si nu isi pierde controlul chiar daca are senzatia asta. groaza tine doar cateva minute, rar 20 min, apoi dispare, insa persoana devine "marcata" de ce a trait si incepe sa evite situatiile in care a avut atacul (astfel apare agorafobia, evitarea spatiilor deschise, sau alte fobii).solutia este infruntarea fricii si "descoperirea" faptului ca nimic groaznic nu se intampla.sunt tulburari foarte frecvente -atacul de panica, agorafobia, anxietatea-, care s-au inmultit in epoca noastra, plina de stiri teribile despre boli, accident, razboaie si dezastre naturale. toate acestea ne pot influenta foarte subtil, dac nu suntem atenti. mai pe scurt: nu e dracul chiar atat de negru :), doar ca stirea proasta vinde.
Trebuie mers la terapeut, nu are sens sa va chinuiti o viata cu o problema care se poate rezolva printr-un numar minim de sedinte!
Aveti incredere si..mult succes!
psiholog si psihoterapeut Ana Cristina Badita
am avut demult senzatiile acestea oarecum au disparut adica de sufocare palpitatii chiar dureri de cap dar mam pricopsit cu altele ;adica ma doare in piept nod in git frisoane calduri si frica de a nu face un atac de cord asta mia intrat in cap si nu mai scap de ea de aproape 3ani simt asta am facut de 2ori ekg si doctorita de la urgente mi spus ca nu sint modificari oare ma mintit ?in schimb mia spus sa merg la un reumatolog sar putea sa am o poliartrita reumatoida pentru ca ma doare in fiecare zi umarul drept cu clavicula cu tot care trosneste de ma sperie si cotul de la mina stinga toate numi dau pace
poate trebuia de mult sa ajung la psiholog. am avut o situatie grea cit am fost acasa la parintii mei acum 10 ani si nu mau sfatuit niciodata sa merg.NU INVINOVATESCpe nimeni decit pe mine ca poate nu ma gindeam ca am probleme psihologice si am stat asa crezind cami vor trece dar mai rau sau complicat.Oare este tirziu pentru a ma putea trata? AMincredere in ce spuneti dv m-ati facut putin mai curajoasa multumesc din suflet pentru sfaturile pe care ni le dati
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 10Neliniste
- 8NU stiu DE CE SUFAR...
- 1poate fi tiroida?
- 2betablocante
- 3am senzatii foarte ciudate de panica, frica, problema e ca nu stiu de ce...
- 12Atac de panica si anxietate.
- 3Cauza atacurilor de panica
- 4cum scap de atacul de panica?
- 19Ajutati-ma sa-mi ajut sora
- 8Relatii intime cu partenera
- 7Intr-o seara dintr-o data simteam ca ma sufoc
- 30anxiolitice si cafea?
- 2durere de stomac cu atac de panica
- 10Atac de panica la scoala
- 8Posibil preinfarct?
- 4Am 19 ani si cred ca as putea face infarct miocardic
- 0Batai puternice ale inimi si transpirație
- 6Internare cu diagnostic de anxietate.
- 5Vitamina D, responsabila de atacurile de panica?
- 3Disconfort în zona inimi
Mai multe informații despre: Atacurile de panica
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: