Fractura de metatarsiene

Fracturile de metatarsiene reprezintă un tip comun de leziune care afectează piciorul, mai specific oasele metatarsiene, care alcătuiesc partea mijlocie și frontală a piciorului. Deoarece metatarsienele sunt esențiale pentru mers și pentru susținerea greutății corpului, leziunile lor pot avea un impact semnificativ asupra mobilității individuale. Fracturile de metatarsiene se pot produce fie ca urmare a unui incident traumatic, precum un accident sportiv sau o cădere (fracturi acute), fie în urma utilizării excesive și a stresului continuu aplicat asupra oaselor (fracturi de stres). (1, 2, 4)

Ce sunt metatarsienele și care este rolul lor?

Metatarsienele sunt o serie de cinci oase lungi situate în picior, între oasele tarsiene (la nivelul arcului piciorului) și falange (oasele degetelor de la picioare). Oasele metatarsiene sunt numerotate de la unu la cinci, începând cu osul asociat cu degetul mare de la picioare și terminând cu osul asociat cu degetul mic. Fiecare os metatarsian are o bază care se conectează cu oasele tarsiene, un corp (partea cea mai lungă a osului) și un cap care se conectează la oasele falange.

Oasele metatarsiene joacă un rol esențial în mecanica piciorului. Ele funcționează împreună pentru a oferi suport în timpul mersului și alergării, distribuind greutatea corpului în mod egal pe întreaga suprafață a piciorului. De asemenea, oasele metatarsiene ajută la formarea arcului piciorului. Capul metatarsianului este locul unde se formează articulațiile metatarsofalangiene, care sunt articulațiile degetelor de la picioare. (1, 6)

Cum se manifestă fractura de metatarsiene?

Unul dintre cele mai evidente simptome ale unei fracturi de metatarsian este durerea, care poate fi acută și severă, apărută imediat după un traumatism, sau progresivă, care tinde să se agraveze odată cu trecerea timpului, în cazul unei fracturi de stres. Durerea se intensifică în mod obișnuit atunci când piciorul este pus în mișcare sau atunci când se aplică greutate pe el.

Simptomele clasice ale unei fracturi de metatarsiene includ, de asemenea:

• umflături;
• vânătăi;
• dificultăți de a merge;
• sensibilitate la atingere.

În cazurile severe de fractură de metatarsian, poate să apară o deformare vizibilă a piciorului. Acest lucru se întâmplă când oasele sunt dislocate sau fracturate într-un unghi anormal. În astfel de cazuri, este esențial să se caute îngrijire medicală imediată, pentru a preveni complicațiile pe termen lung. (2, 4)

Cauze și factori de risc

Factorii care contribuie la apariția unei fracturi de metatarsiene sunt multipli și pot include:

• accidentele sportive (sportivii sunt predispuși la astfel de fracturi din cauza presiunii intense asupra picioarelor, a schimbărilor rapide de direcție și a riscului de impacturi directe);
• căderile de la înălțime (pot determina fracturi de metatarsiene, în special dacă piciorul aterizează într-un unghi neobișnuit sau dacă există o forță semnificativă implicată);
• suprasolicitarea (atunci când piciorul este supus la un stres constant și repetitiv, poate să apară o fractură de stres a metatarsianului);
• purtarea încălțămintei necorespunzătoare (încălțămintea cu tocuri înalte sau înguste poate pune presiune suplimentară asupra metatarsienelor, în timp ce încălțămintea de sport necorespunzătoare poate duce la suprasolicitare și fracturi de stres).

Există, de asemenea, anumiți factori care pot crește riscul de fractură de metatarsiane:

• practicarea sporturilor (în special a sporturilor care implică alergare, sărituri sau contact fizic, cum ar fi fotbalul, rugby-ul, baschetul sau atletismul);
• osteoporoza (poate face oasele să devină mai slabe și mai fragile);
• structura piciorului (anumite forme sau structuri ale piciorului, cum ar fi picioarele plate sau un arc înalt, pot pune stres suplimentar pe metatarsiene);
• vârsta (persoanele vârstnice pot avea oase mai fragile, ceea ce le face mai susceptibile la fracturi). (1, 2, 4, 5)

Cum este diagnosticată fractura de metatarsiene?

Diagnosticul pentru o fractură de metatarsiene implică adesea o examinare fizică a piciorului, în timpul căreia medicul va evalua orice deformare vizibilă, durerea, vânătăile sau orice alte simptome, urmată de examinarea imagistică. Radiografiile pot arăta dacă și unde există o fractură și pot ajuta medicul să determine severitatea și tipul acesteia. În unele cazuri, alte teste imagistice pot fi necesare. De exemplu, dacă radiografiile nu sunt concludente sau dacă medicul suspectează o fractură de stres, poate fi necesară efectuarea unui examen imagistic RMN (scanare prin rezonanță magnetică) sau a unei scanări CT (tomografie computerizată). (1, 2, 4)

Tratamentul fracturilor de metatarsiane

Tratamentul pentru o fractură de metatarsian depinde de severitatea și de localizarea fracturii. În cazurile ușoare, pentru fracturile minore, tratamentul constă adesea în imobilizarea piciorului cu o orteza sau un ghips pentru a permite oaselor să se vindece.

Regimul de tratament RICE (repaus, gheață, compresie și înălțare) poate fi eficient în gestionarea simptomelor. Metoda RICE este un protocol de auto-îngrijire folosit pentru a reduce durerea și umflarea după o leziune, adesea recomandat în primele 24-48 de ore după o leziune. RICE presupune:

• limitarea utilizării și a mișcării zonei lezate;
• aplicarea de pachete cu gheață pe zona lezată pentru intervale scurte de timp;
• utilizarea unei benzi elastice sau a unui bandaj compresiv;
• ridicarea zonei lezate la o înălțime mai mare decât nivelul inimii.

Medicamentele pentru durere, precum paracetamolul sau ibuprofenul, pot fi utilizate pentru a gestiona durerea. În unele cazuri, pot fi prescrise medicamente mai puternice, precum analgezice opioide sau corticosteroizi, prescrise de către medicul specialist. În cazurile severe sau atunci când oasele sunt dislocate, este posibil să fie necesară intervenția chirurgicală. (1, 4)

Recuperarea după fractura de metatarsiene

Recuperarea în urma unei fracturi de metatarsian poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni, în funcție de severitatea leziunii. În faza de repaus, care începe imediat după finalizarea tratamentului (fie că este chirurgical sau non-chirurgical), este esențial să se evite aplicarea unei forțe suplimentare asupra metatarsienelor. În funcție de gravitate, în timpul perioadei de repaus poate fi recomandată imobilizarea piciorului cu o orteza sau un ghips.

Durata fazei de repaus depinde de gravitatea fracturii, dar poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni. Odată ce oasele au început să se vindece, poate începe reabilitarea. În general, majoritatea pacienților cu leziuni importante ale metatarsianelor vor avea nevoie de fizioterapie. Fizioterapia poate fi utilă pentru a restabili forța, flexibilitatea și funcționalitatea piciorului. (2, 3, 5)