Gastrina

Gastrina este o substanță hormonală secretată la nivelul stomacului de către celulele G antrale, prezentă la nivelul circulației sangvine sub diferite forme moleculare, precum G-34 (, , big gastrin”) sau G-14 (, , minigastrin”).

În organism, gastrina îndeplineşte următoarele roluri:

• Asigură buna desfăşurare a motilității gastrice
• Stimulează secreția acid clorhidric, factor intrinsec şi gastrină.

Valorile normale ale concentrației serice de gastrină variază în funcție de ritmul circadian şi în funcție de alimentație. Cele mai reduse valori serice ale gastrinei au fost înregistrate între orele trei şi şapte dimineața.

În condiții fiziologice, dimineața pe nemâncate, nivelul seric de gastrină nu depăşeşte 100 pg/mL. În cazul persoanelor cu sindrom Zollinger-Ellison, nivelul seric al gastrinei determinate dimineața pe nemâncate depăşeşte cu mult 100 pg/mL.

Sindromul Zollinger-Ellison poate fi asociat frecvent cu diferite tipuri de tumori neuroendocrine, precum gastrinoamele, adenomul paratiroidian, tumorile hipofizare, insulinoamele, sindromul Werner (neoplazii endocrine multiple de tip I) şi tumorile suprarenaliene (sindromul Cushing). Toate aceste tumori neuroendocrine sunt însoțite de hiperaciditate gastrică, ulcer gastro-duodenal, diaree, steatoree şi determină creşterea concentrației serice de gastrină.

Creşterea concentrației de gastrină peste 1000 pg/mL, în rândul bolnavilor cu hiperaciditate gastrică, confirmă diagnosticul de sindrom Zollinger-Ellison.

Aproximativ 60% din gastrinoamele diagnosticate sunt de natură malignă, iar 40% din acestea sunt metastazate în momentul diagnosticării. Cele mai multe tipuri de gastrinoame sunt localizate la nivelul pancreasului, însă pot fi descrise şi forme cu altă localizare, precum stomac sau duoden.

Valori normale

Valorile normale ale concentrației serice de gastrină sunt cuprinse între 13 şi 115 ng/L.

Valori crescute

Creşterea concentrației serice de gastrină a fost înregistrată în cadrul următoarelor afecțiuni sau condiții patologice:

• Sindromul Zollinger-Ellison
• Carcinomul gastric
• Tumorile neuroendocrine, precum gastrinoamele, insulinoamele, adenomul paratiroidian, tumorile suprarenaliene (sindromul Cushing), tumorile hipofizare, sindromul Werner (neoplaziile endocrine multiple de tip I)
• Obstrucția pilorică cu distensie antrală
• Hiperplazia celulelor G antrale
• Anemia pernicioasă
• Ulcerul gastro-duodenal obişnuit
• Ulcerele gastro-duodenale recidivante în urma efectuării rezecției gastrice
• În urma efectuării vagotomiei
• Hiperparatiroidism
• Boala cronică de rinichi aflată în stadiul terminal de evoluție (datorită metabolizării gastrinei la nivel renal).

De asemenea, creşteri ale concentrației serice de gastrină au fost înregistrate şi în urma administrării anumitor medicamente, precum steroizii, blocanții receptorilor H2 (Ranitidină, Famotidină etc. ) şi preparatele medicamentoase pe bază de calciu.

Valori scăzute

Scăderea concentrației serice gastrină poate fi înregistrată în următoarele circumstanțe:

• În hipotiroidism
• În urma efectuări antrectomiei cu vagotomie.

Interferențe

Obținerea unor rezultate neconcludente în urma determinării concentrației serice de gastrină poate fi înregistrată în cazul bolnavilor care prezintă anticorpi heterofili în sânge.

Valori fals crescute ale concentrației serice de gastrină au fost înregistrate în următoarele circumstanțe:

• În cazul persoanelor care nu au respectat recomandarea medicului şi au mâncat dimineața, înaintea recoltării probelor sangvine.
• La persoanele vârstnice
• În urma efectuării gastroscopiei
• La bolnavii cu diabet zaharat insulino-dependent.

Recomandări de determinare

Determinarea concentrației serice de gastrină este recomandată pentru diagnosticarea sindromului Zollinger-Ellison (a gastrinoamelor) în rândul persoanelor care prezintă frecvent hiperaciditate.