Sindromul Cushing

Sindromul Cushing (numit si hipercorticism) se caracterizeaza prin asocierea unor simptome specifice (obezitate localizata la nivelul fetei si al trunchiului, hipertensiune arteriala, hiperglicemie, dislipidemie, sindorm metabolic, osteoporoza) cauzate de hipersecretia de hormoni glucocorticoizi (cortizol) de catre glandele suprarenale. Sindromul Cushing poate surveni si in cazul administrarii indelungate de corticosteroizi in doze mari (corticoterapie).

Tratamentul pentru sindromul Cushing vizeaza readucerea secretiei de cortizol in limitele normale. Reducerea nivelului de cortizol din organism va duce la imbunatatirea vizibila a semnelor si simptomelor, precum si a complicatiilor.

 

Sindromul Cushing afecteaza cu precadere femeile intre 20 si 40 ani, iar daca nu este tratat, acesta poate fi fatal.

Cauze

Trei sferturi din cazurile de sindrom Cushing sunt cauzate de o hipersecretie de corticotropina (ACTH) de catre hipofiza - afectiune numita boala lui Cushing. Corticotropina este un hormon secretat de catre hipofiza, glanda care actioneaza asupra glandelor suprarenale, determinand secretia de cortizol. Aceasta hipersecretie de ACTH apare in conditiile unui adenom hipofizar, ce produce ACTH in exces.

O alta cauza a sindromului Cushing poate fi reprezentata de aparitia, in marea majoritate a situatiilor, unui adenom (tumoare benigna) la nivelul unei glande suprarenale. In acest caz, secretia de hormoni suprarenali nu mai este comandata de hipofiza prin intermediul corticotropinei, ci este de sine statatoare, prin supraproductia tumorala locala. Tumorile canceroase ale corticosuprarenalei sunt rare, dar pot de asemenea sa cauzeze sindromul Cushing.

Secretia ectopica de ACTH se intalneste mai rar, atunci cand o tumora extrahipofizara sau extrasuprarenaliana se dezvolta la nivelul unui organ care nu secreta in mod normal ACTH. Tumora va incepe sa secrete acest hormon in exces, provocand sindromul Cushing. Aceste tumori, care pot fi benigne sau maligne (canceroase) sunt localizate in general in plamani, pancreas, tiroida sau timus.

Semne si simptome

• hipertensiune arteriala (HTA)
• amiotrofie (diminuarea volumului unor muschi) asociata unei astenii (stare de slabiciune generala)
• oligomenoree pana la amenoree (absenta a fluxului menstrual) sau impotenta la barbati
• osteoporoza
• obezitate faciotronculara, localizata la fata si trunchi: obrajii se rotunjesc, iar fata devine rotunda (facies cu aspect de luna plina)
• aparitia vergeturilor rosii, adanci pe abdomen, coapse, piept sau axile
  
• dezvoltare excesiva a pilozitatii fetei (hirsutism)
• aparitia echimozelor (vanatai)
• acnee
• vindecare dificila a ranilor, intepaturilor de insecte sau a infectiilor
• aproximativ 20 -25% dintre pacienti sufera si de diabet zaharat
• tulburari neuropsihologice: cefalee (dureri de cap), schimbari dese de ale dispozitiei, tendinte depresive, anxietate si iritabilitate, insomnie
  
• depunere de grasime la nivelul cefei („ceafa de bizon”)

Diagnostic

Sindromul Cushing este dificil de diagnosticat, deoarece semnele si simptomele sale se intalnesc si in cazul altor afectiuni. De exemplu, sindromul ovarului polichistic – un dezechilibru hormonal la femei - se manifesta prin crestere excesiva a parului si prin cicluri menstruale neregulate. Depresia, tulburarile alimentatiei si alcoolismul prezinta unele simptome ale sindromului Cushing. De multe ori excesul ponderal mare, brusc instalat, are o mare parte din tabloul clinic al sindormului Cushing.

Examenul clinic evidentiaza semnele sindromului Cushing: fata rotunda, depunerile de grasime la nivelul cefei, echimoze si vergeturi. Medicul va pune intrebari legate de alte simptome: oboseala, depresia si modificarea greutatii corporale.

Daca pacientul a urmat un tratament cu hormoni corticosteroizi pe o perioada indelungata, medicul va suspecta aparitia sindromului Cushing ca urmare a acestui tratament.

Diagnosticul este apoi confirmat prin dozarile hormonale (de ACTH si cortizol) din sange si urina, atat statice (spontane) cat si dinamice (prin administrarea de substante care blocheaza sau care stimuleaza secretia de hormoni de catre glandele suprarenale). Radiografia craniului de profil poate evidentia indirect un adenom hipofizar de dimensiuni mari. Diagnosticul de electie este reprezentat de rezonanta magnetica nucleara craniana, cu substanta de contrast, centrata pe hipofiza.

Tomografia computerizata a regiunii suprarenaliene este diagnosticul de electie a prezentei unei tumori suprarenaliene. La nevoie, evaluarea este completata cu scintigrafia suprarenaliana.

Complicatii

Netratat, sindromul Cushing poate duce la aparitia altor complicatii:

• Insuficienta cardiaca
• Diabet zaharat
• Risc crescut de infectii, in special ale pielii si aparatului urinar
• Tulburari mintale si chiar psihoza
• Calculi renali
• Fractura coloanei vertebrale de fragilitate
  

Tratament

Tratamentul sindromului Cushing depinde de cauza acestuia si poate fi chirurgical sau medicamentos.

Reducerea treptata a corticoterapiei

Daca sindromul Cushing are drept cauza tratamentul indelungat cu corticosteroizi de sinteza, semnele si simptomele sale pot fi controlate reducand gradat dozele de hormoni prescrisi.

Reducerea dozelor de corticosteroizi se face numai de catre medicul curant. Intreruperea brusca a corticoterapiei poate duce la reducerea drastica nivelului de cortizol, in timp ce reducerea treptata a acesteia permite organismului sa reia secretia normala de cortizol.

Tratamentul chirurgical consta in ablatia tumorii sau adenomului sau chiar a ambelor glande suprarenale. Aceasta din urma poarta denumirea de suprarenalectomie totala si trebuie sa fie urmata de un tratament hormonal substitutiv (pentru a inlocui hormonii care nu mai sunt secretati) ce trebuie urmat toata viata.

Radioterapia se recomanda pacientilor care nu pot fi operati sau atunci cand tumora hipofizara nu este indepartatata in totalitate in timpul operatiei. Radioterapia este furnizata in doze mici pe o perioada de sase saptamani sau cu ajutorul unei tehnici numite radiochirurgie stereotactica (tehnica gamma knife), care presupune administrarea unei doze mari de radiatii focalizate catre tumora, in timp ce expunerea tesuturilor sanatoase este redusa la minim.

Tratamentul medicamentos

In cazurile in care chirurgia si radioterapia nu determina o normalizare a secretiei de cortizol, se recomanda tratamentul medicamentos. Secretia excesiva de cortizol poate fi controlata cu: ketoconazol (Nizoral), mitotane (Lysodren), etc.

In unele cazuri, tumora sau tratamentul acesteia pot determina o insuficienta a altor hormoni secretati de hipofiza sau de suprarenale, iar medicul va recomanda o terapie hormonala substitutiva.