Grăsimea brună vs grăsimea albă

Țesutul adipos, cunoscut sub denumirea populară de grăsime corporală, reprezintă un țesut conjunctiv ce îndeplinește numeroase funcții la nivelul organismului uman. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt:

• stocarea și eliberarea de energie;
• izolare;
• protecție;
• termogeneză.

Cu toate acestea, în ultimele decenii, oamenii de știință atribuie țesutului adipos rolul de organ activ al sistemului neuroendocrin, datorită celulelor nervoase și vaselor sanguine din compoziția sa, precum și secreției de numeroși mediatori ai proceselor inflamatorii. (1)

Țesutul adipos poate fi clasificat în două mari categorii:

• 1. Țesut adipos brun (grăsimea brună);
• 2. Țesut adipos alb (grăsimea albă). (1)

1. Grăsimea brună

Localizare

Grăsimea brună este abundentă în primii anii de viață și suferă o diminuare odată cu înaintarea în vârstă.
În perioada copilăriei țesutul adipos brun este distribuit preponderent la nivelul:

• spatelui;
• gâtului;
• umerilor.

În cazul adulților, grăsimea brună se distribuie în jurul:

• gâtului;
• unor organe (rinichi, inimă – artera aortă);
• glandelor suprarenale;
• pieptului (mediastinului).

Măduva spinării conține, de asemenea, țesut adipos brun. (2, 3, 5)

Culoare

Culoarea specifică țesutului adipos brun este datorată conținutului său bogat în mitocondrii, ce conțin o cantitate ridicată de fier. (2)

Aspect

Grăsimea brună este alcătuită din celule adipoase (adipocite), rotund-ovalare, maronii, ce prezintă numeroase picături lipidice. Picăturile lipide apar prin stocarea acizilor grași și glicerolului la nivelul adipocitelor. Spre deosebire de celulele adipoase albe, adipocitele brune sunt mai bogate în organite celulare, inclusiv mitocondrii, ceea ce justifică tinctorialitatea specifică. (2)

Funcții

Principala funcție a grăsimii brune este termogeneza. Din acest motiv, grăsimea brună este mai abundentă în primii ani de viață, protejând nou-născuții de hipotermie în absența unui sistem de termoreglare eficient.

Alte funcții ale țesutului adipos brun sunt:

• producerea și stocarea de energie;
• controlul glicemiei și al nivelului de insulină;
• arderea caloriilor. (2)

De asemenea, există studii care sugerează că prin arderea caloriilor, grăsimea brună contribuie la reducerea nivelului de glucoză din sânge și la îmbunătățirea nivelului de insulină, fiind astfel un factor protector împotriva diabetului de tip 2. În plus, țesutul adipos brun scade riscul de hiperlipidemie prin eliminarea lipidelor din sânge. (3, 4)

Patologii care afectează grăsimea brună din organism

Cantitatea de țesut adipos brun și implicit funcțiile îndeplinite de acesta pot fi afectate de patologii precum:

• Anorexia nervoasă

Anorexia nervoasă conduce la pierderi de grăsime (atât albă, cât și brună), iar acest lucru poate influența procesul de termogeneză și respectiv capacitatea de termoreglare a organismului.

• Deficitul congenital de leptină

Leptina este un hormon eliberat de țesutul adipos pentru a preveni acumularea de grăsime în exces și instalarea obezității. Dacă celulele adipoase nu secretă suficientă leptină, riscul de obezitate crește considerabil.

• Lipodistrofia

Lipodistrofia afectează cantitatea și distribuția grăsimii corporale și se caracterizează, de asemenea, printr-o secreție neadecvată de leptină. Acest lucru poate deregla multiple căi metabolice favorizând instalarea diabetului zaharat, creșterea nivelului seric de colesterol și apariția steatozei hepatice. (2)

Cum pot crește cantitatea de grăsime brună din organism?

Cantitatea de grăsime brună din organism poate fi crescută prin următoarele metode:

a. Expunerea la temperaturi scăzute
Adipocitele brune devin active atunci când temperatura corpului scade, motiv pentru care unele studii sugerează că reducerea temperaturii ambientale (19 grade C) și/sau efectuarea de dușuri reci sau băi cu gheață stimulează producerea de țesut adipos brun și arderea consecutivă a mai multor calorii. (2, 3)

b. Consumul adecvat de alimente ce conțin fier
Țesutul adipos brun este bogat în fier, iar alimentele precum: carnea, fructele de mare, spanacul, fasolea, cerealele integrale asigură necesarul de fier adecvat pentru buna funcționare a adipocitelor brune. (2)

c. Activitate fizică regulată
Exercițiul fizic regulat stimulează apariția grăsimii bej, prin activarea irisinei, care determină transformarea grăsimii albe în grăsime brună. (2, 3)

2. Grăsimea albă

Localizare

Grăsimea albă prezintă o distribuție extinsă la nivelul organismului sub formă de:

• țesut adipos subcutanat;
• țesut adipos visceral (în jurul organelor). (7)

Aspect

Grăsimea albă este un țesut conjunctiv puternic inervat și vascularizat. Adipocitele albe mature sunt celule rotund-ovalare a căror principală caracteristică este prezența unei picături lipidice unice care ocupă aproximativ 90% din volumul celular. Această picătură lipidică împinge nucleul și celelalte organite celulare la periferie, celula căpătând astfel aspectul de inel cu pecete. Organitele celulare sunt mult mai slab reprezentate în cazul adipocitelor albe comparativ cu adipocitele brune. (8)

Funcție

Principala funcție a țesutului adipos alb este stocarea și eliberarea de energie prin arderea acizilor grași rezultați din lipoliză. De asemenea, țesutul adipos alb protejează organismul împotriva hipotermiei.

Cu toate acestea, cercetările recente au în vedere funcția endocrină a grăsimii albe, rolul său metabolic fiind mult mai complex decât s-a considerat inițial. Astfel, grăsimea albă este, de asemenea, secretoare de leptină, un hormon esențial în prevenirea obezității și menținerea echilibrului energetic. În plus, adipocitele albe secretă și alți compuși precum:

• angiotensinogen;
• adipsină;
• adiponectină;
• proteina de legare a retinolului;
• citokine inflamatorii;
• factori de necroză tumorală;
• factorul tisular și inhibitorul-1 al activatorului de plasminogen. (6)

Efectele acestor compuși se răsfrâng asupra metabolismului lipidic, hemostazei vasculare și procesului inflamator. Aceste substanțe pot acționa local sau la distanță de locul secreției, fapt ce sugerează că obezitatea poate fi privită drept o boală sistemică. (6)

Efectele negative ale țesutului adipos alb în exces asupra organismului

1. Menținerea unui status proinflamator
Țesutul adipos alb secretă citokine inflamatorii, care generează și întrețin inflamația la nivelul organismului. (6, 8)

2. Creșterea tensiunii arteriale
Prin secreția de angiotensinogen, grăsimea albă contribuie la activarea cascadei renină-angiotensină-aldosteron, cu retenția de apă și sare la nivel renal și creșterea tensiunii arteriale. În timp, acest efect poate conduce la instalarea hipertensiunii arteriale. (8)

3. Contribuie la instalarea diabetului zaharat de tip 2
Legătura dintre obezitate și apariția diabetului de tip 2 este un subiect intens studiat în ultima perioadă. Unele studii sugerează că grăsimea albă în exces poate determina dezechilibre metabolice prin secreția de rezistină, care induce rezistența organismului la insulină, prin antagonizarea acțiunii acesteia. (6, 8)

Concluzii

Deși, grăsimea albă și grăsimea brună prezintă numeroase funcții comune la nivelul organismului (termogeneză, protecție, stocarea și eliberarea de energie), important de reținut este faptul că grăsimea brună este benefică organismului prin arderea caloriilor și controlul nivelului de glucoză și insulină, în timp ce grăsimea albă în exces conduce la diverse dezechilibre metabolice și favorizează instalarea unor afecțiuni precum: diabetul, hipertensiunea arterială și inflamația cronică.