Importurile de fructe de mare, asociate cu diseminarea rezistenței la colistină

O nouă cercetare prezentată la reuniunea anuală a Societății Americane de Microbiologie (ASM Microbe 2025), desfășurată la Los Angeles, scoate în evidență un potențial vehicul global al rezistenței antimicrobiene: fructele de mare importate. Studiul, condus de microbiologul Dr. Issmat Kassem de la Universitatea din Georgia, a identificat pentru prima dată gene de rezistență la colistin în bacterii izolate din creveți și scoici importate, achiziționate din opt piețe alimentare din zona Atlanta, Georgia.

Colistina este un antibiotic de ultimă linie, utilizat doar în cazuri critice, atunci când alte terapii eșuează. Introducerea sa în anii 1950 a fost urmată de întreruperea utilizării în Statele Unite în anii 1980 din cauza toxicității sale, în special la nivel renal și neurologic. Totuși, utilizarea sa a continuat în agricultură, în special în alte regiuni ale lumii, pentru tratarea infecțiilor la animale și promovarea creșterii. În contextul rezistenței tot mai mari la antibiotice, colistina a fost reintrodusă în medicina umană, devenind un element esențial în tratamentul infecțiilor severe cauzate de bacterii Gram-negative multirezistente.

În 2016, cercetătorii au descoperit pentru prima dată o genă de rezistență la colistină transmisibilă orizontal, numită mcr, localizată pe plasmide – fragmente circulare de ADN care pot fi transferate între bacterii, depășind barierele de specie. Acest mecanism a schimbat radical înțelegerea privind diseminarea rezistenței, anterior considerată doar ereditară.

Despre studiu

Echipa condusă de Kassem a investigat prezența genelor mcr în fructe de mare importate. Au fost analizate mostre de creveți și scoici provenite din opt puncte de vânzare din zona metropolitană Atlanta. Rezultatele au fost concludente: genele mcr și plasmidele purtătoare au fost identificate în bacterii izolate din produsele importate, iar unele dintre aceste tulpini erau similare genetic cu cele descoperite anterior în apele reziduale din Georgia.

Autorii au remarcat că aceste bacterii purtătoare ale genelor mcr nu fac parte din setul standard de microorganisme monitorizate în controalele alimentare aplicate importurilor, ceea ce ridică semne de întrebare asupra eficienței actualelor metode de screening sanitar.

Un aspect esențial al studiului este că nu au fost detectate astfel de gene în fructe de mare produse local, sugerând o asociere clară între importuri și introducerea genelor de rezistență.

Rezultate și implicații

Studiul consolidează ipoteza conform căreia importurile alimentare reprezintă un canal activ de transfer al rezistenței antimicrobiene între regiuni geografice. Genele mcr identificate în fructele de mare din Atlanta coincid cu cele detectate anterior în medii contaminate, demonstrând că aceste gene pot circula între medii diferite – de la agricultură și mediu acvatic la sistemul alimentar uman.

Cercetătorii avertizează că aceste descoperiri indică doar unul dintre multiplele posibile surse de rezistență la colistin, iar altele ar putea contribui la răspândirea globală a acestor gene. Într-un sistem alimentar globalizat, în care ingredientele de pe o singură farfurie pot proveni din mai multe țări, lipsa unor reglementări stricte privind utilizarea antibioticelor în producția alimentară reprezintă o vulnerabilitate majoră pentru sănătatea publică.

Colistinul este clasificat de Organizația Mondială a Sănătății drept antibiotic critic de importanță înaltă. Pierderea eficacității acestuia prin răspândirea genelor de rezistență reduce drastic opțiunile terapeutice în fața infecțiilor bacteriene severe.

Concluzie

Aceste rezultate subliniază urgența necesității de a îmbunătăți sistemele de monitorizare a rezistenței antimicrobiene în produsele alimentare importate. De asemenea, studiul susține importanța colaborării internaționale pentru standardizarea reglementărilor privind utilizarea antibioticelor în agricultură și creșterea animalelor. Investițiile în supravegherea genomică, trasabilitatea alimentară și evaluarea riguroasă a rezistenței antimicrobiene ar putea preveni diseminarea globală a genelor care pun în pericol tratamentele medicale moderne.

„Trăim într-o lume extrem de interconectată,” afirmă Kassem. „Mâncarea noastră, călătoriile noastre, mișcarea noastră – toate contribuie la răspândirea rapidă a acestor factori de risc. Este esențial să consolidăm capacitatea de răspuns global în fața amenințării rezistenței antimicrobiene.”