Insomnia la vârstnici

Insomnia reprezintă una din cele mai întâlnite tulburări ale somnului în rândul populației, fiind încadrată în grupul parasomniilor.

Parasomniile constituie o categorie de tulburări de somn care constau în declanșarea unor mișcări, comportamente, emoții puternice, percepții, vise, de obicei, în timpul tranziției de la starea de veghe la somnul REM (cu unde rapide, rapid eye movement) sau de la starea parțială de veghe la somnul non-REM (cu unde lente, SWS). Printre cele mai comune parasomnii se numără și somnambulismul, paralizia în timpul somnului, coșmarurile, teroarea în somn sau trezirea bruscă și confuză din somn.

Insomnia este definită ca fiind dificultatea repetată de inițiere și/sau de menținere a somnului, care afectează atât calitatea, cât și durata acestuia. De cele mai multe ori, insomnia este considerată ca făcând parte din manifestările unor afecțiuni adiacente, foarte rar constituind o problemă medicală izolată.

Epidemiologie

În majoritatea cazurilor, incidența insomniei crește odată cu înaintarea în vârstă, ceea ce are ca rezultat preponderența acestei tulburări de somn în rândul persoanelor de peste 65 de ani (studii au arătat faptul că un sfert până la o treime din pacienții încadrați în grupul de vârstă 65+ ani suferă periodic episoade recurente de insomnie). De asemenea, specialiștii au observat de-a lungul timpului că femeile tind să sufere de insomnie într-un procent mult mai mare, comparativ cu bărbații aparținând aceluiași grup de vârstă. [2, 4, 5]

Fiziopatologie

Prevalența insomniei la vârstnici are la bază anumite particularități funcționale:

• somnul devine mult mai fragmentat, trezirile din timpul nopții fiind frecvente chiar și la persoanele care nu acuză tulburări de somn
• durata somnului este în continuă scădere la seniori, apreciindu-se că, la bărbați, cu fiecare decadă, aceasta să scadă cu aproximativ 27 minute, începând odată cu vârsta de mijloc (adulții sănătoși au nevoie, în medie, de 7, 5 – 9 ore de somn pe noapte)
• structura somnului suferă și ea modificări: este redusă durata somnului cu unde lente, profund (slow wave sleep, SWS), cât și a celui cu unde rapide, paradoxal (rapid eye movement, REM), acentuându-se astfel defragmentarea somnului
• se produc desincronizări în ciclul circadian, deseori somnul intereferând cu activitățile din timpul zilei: vârstnicii tind să resimtă somnolență ziua și dificultăți în a adormi pe timpul nopții sau în a avea un somn neîntrerupt.
• Scăderea cantităților de melatonină și a hormonului de creștere (growth hormone, GH) secretate de organism la vârstnici poate reprezenta o cauză a declanșării insomniei. De asemenea, o scădere importantă a hormului de creștere (GH) poate fi corelată cu accelerarea procesului de îmbătrânire și cu riscul apariției unor afecțiuni cardiovasculare, diabetului sau obezității. [4, 5, 6, 7]

Cauze și factori de risc

Există o multitudine de factori care pot influența apariția insomniei:

• O igienă a somnului neadecvată poate duce la apriția insomniei: lipsa fixării unei ore de dormit, a unor tabieturi înainte de culcare, consumul regulat de alcool seara, prezența unor surse de lumină sau de zgomot în cameră pe timpul nopții constituie adevărate impedimente în ceea ce privește inițierea și menținerea unui somn odihnitor.
• Moartea partenerului, înstrăinarea, pensionarea, sentimentul de inutilitate sau deteriorarea stării generale de sănătate reprezintă adevărate surse de distres, care nu fac altceva decât să accentueze problemele legate de somn. Alături de acestea, izolarea socială, frecventă în rândul persoanelor aflate la vârsta a treia, constituie un alt factor negativ ce poate duce la apariția insomniei.
• Sedentarismul: aste bine-cunoscut faptul că exercițiul fizic efectuat cu regularitate contribuie la un somn liniștit și odihnitor.
• Frecvent, persoanele vârstnice cu alte tulburări de somn în istoricul medical manifestă și episoade de insomnie: sindromul picioarelor neliniștite și apneea obstructivă în somn reprezintă câteva din acestea.
• Împreună cu tulburările de somn, există și alte afecțiuni care pot duce la instalarea insomniei: anumite boli cronice, precum insuficiența cardiacă congestivă, bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC), diabetul, insuficiența renală cronică în stadiu terminal sau maladiile care determină durere cronică sunt pasibile de a induce insomnie.
• Și comorbiditățile psihiatrice reprezintă un factor de risc important: tulburările depresive sau anxioase sunt puternic corelate cu lipsa somnului. Totodată, insomnia netratată, la un pacient fără antecedente psihiatrice, poate favoriza debutul depresiei, ducând până la apariția tendințelor suicidale, aspect regăsit mai ales în cazul femeilor în vârstă. [2, 4, 5]

Tratament

Din punct de vedere farmaceutic, sunt recomandate medicamente care fac parte din diverse clase farmaceutice, precum:

• sedativ-hipnotice
• antidepresive
• antipsihotice
• antihistaminice
• anticonvulsivante

Este recomandat ca, înaintea tratamentului simptomatic al insomniei, pacientul să urmeze o rutină care să faciliteze inițierea și menținerea somnului pe tot parcursul nopții. [3, 5]

Terapia de control al stimulului (propusă pentru prima dată de către Bootzin și Nicassio), care are la bază principiul condiționării comportamentale („cognitive behavioral therapy”) , propune recondiționarea acestuia. Astfel, pacienții sunt încurajați:

• să se așeze în pat doar atunci când se simt obosiți
• să se ridice din pat după 20 de minute de la trezire [1]

Recomandări:

În vederea adoptării unei igiene a somnului adecvate, pacienților vârstnici le este recomandat:

• să evite mesele copioase cu cel puțin 2 ore înainte de culcare
• să reducă pe cât posibil zgomotul ambiant și temperatura din cameră în timpul nopții
• să crească expunerea la lumină pe timpul zilei și să o evite noaptea
• să reducă timpul petrecut în pat în afara somnului
• să întreprindă cât mai multe activități sociale și recreaționale [3, 4, 5]