Strategii pentru a transforma anxietatea din obstacol în resursă

Arthur Brooks, profesor la Harvard Business School și Harvard Kennedy School, este un cercetător în științe comportamentale cunoscut pentru lucrările sale despre fericire, conexiuni umane și sensul vieții. Este autor al unor volume populare și semnează săptămânal rubrica How to Build a Life în revista The Atlantic. Într-un episod recent al seriei sale Office Hours, Brooks abordează un subiect central al vremurilor noastre: anxietatea, analizând atât cauzele exploziei sale în societatea modernă, cât și modalități practice prin care aceasta poate fi gestionată.

Anxietatea – frică difuză într-o lume suprasaturată

Brooks definește anxietatea ca „o formă de frică nefocusată”. Spre deosebire de frică, care are un obiect clar și activează un mecanism evolutiv de supraviețuire (fuga de prădători, reacția la pericole imediate), anxietatea apare atunci când corpul secretă constant hormoni de stres în lipsa unui pericol real și imediat. Rezultatul este un disconfort cronic, un „zgomot de fundal” care nu ne lasă să funcționăm liniștiți.

Statisticile sunt alarmante:

• 40 de milioane de americani trăiesc cu anxietate diagnosticată.

• Între 2008 și 2018, rata la tinerii de 18–25 de ani s-a dublat, ajungând la 15%.

• Pandemia de COVID-19 a amplificat fenomenul cu încă o treime, iar prevalența rămâne peste 20%.

Un factor agravant, spune Brooks, este consumul excesiv de social media, mai ales în rândul fetelor și femeilor tinere. Compararea constantă cu ceilalți generează agitație și teamă difuză, iar cu o medie de 5 ore petrecute zilnic online și peste 200 de verificări ale telefonului pe zi, nu este surprinzător că anxietatea a atins cote epidemice.

Trei direcții pentru a lucra cu anxietatea

Brooks insistă că recomandările sale nu înlocuiesc tratamentul medical sau psihoterapeutic, ci reprezintă instrumente complementare de autocontrol emoțional.

1. Jurnalul anxietății

În loc să încerci să „nu te mai gândești” la grijile tale – strategie care, de fapt, le amplifică –, Brooks propune să le pui pe hârtie. Exercițiul presupune:

• Identificarea a 5 surse de anxietate din prezent.

• Scrierea celui mai rău scenariu imaginat, alături de variante alternative: cel mai bun caz, cel mai probabil caz.

• Atribuirea unor probabilități fiecărui scenariu.

• Stabilirea unor strategii de acțiune pentru fiecare situație.

Această tehnică mută atenția de la teamă difuză la frică focalizată și pregătire concretă. În timp, senzația de pierdere a controlului scade, iar anxietatea devine mai ușor de gestionat.

2. Greșeala majoră: eliminarea anxietății

Cultura contemporană a promovat ideea că orice emoție negativă trebuie suprimată. Brooks arată însă că această „filosofie a eliminării durerii” este contraproductivă.

• În cazul durerii fizice, evitarea mișcării duce la agravarea problemelor (cum se întâmplă la durerile de spate).

• La nivel societal, obsesia pentru eliminarea durerii a alimentat criza opioidelor.

• În plan emoțional, încercarea de a evita suferința face ca anxietatea să devină mai intensă și mai persistentă.

Cercetările confirmă că suprimarea gândurilor anxioase le amplifică, iar echivalarea fericirii cu „absența durerii” duce, paradoxal, la mai multă nefericire.

3. Reîncadrarea anxietății ca aventură

Inspirându-se din Søren Kierkegaard și din studii clinice moderne, Brooks sugerează o schimbare radicală de perspectivă: să privim anxietatea nu ca pe o disfuncție, ci ca pe o ocazie de creștere.

• Anxietatea este asociată frecvent cu performanța înaltă. Mulți oameni de succes recunosc că și-au transformat neliniștile în combustibil pentru realizări.

• Reîncadrarea stresului ca energie utilă și nu ca semn de „defecțiune interioară” poate transforma adrenalina într-un aliat.

• Jurnalul anxietății poate fi completat cu întrebarea: „Cum pot transforma această situație într-o oportunitate de învățare sau performanță?”

Dincolo de sine: relația dintre anxietate și focalizarea pe ceilalți

Întrebat dacă societatea occidentală este prea centrată pe sine, Brooks a răspuns că excesul de auto-focalizare întreține anxietatea. Studiile arată că ajutorul oferit altora și implicarea în comunitate reduc nivelul de stres și cresc satisfacția personală. El citează conceptele lui William James despre trecerea de la „me-self” (egocentrare) la „I-self” (orientare spre exterior).

Coexistența dintre fericire și nefericire

O altă întrebare a vizat posibilitatea de a trăi în același timp cu emoții pozitive și negative. Brooks subliniază că emoțiile negative sunt mai intense și mai pregnante, pentru că au rol adaptativ – ne protejează de pericole. În schimb, emoțiile pozitive sunt mai discrete și necesită cultivare conștientă.

O tehnică simplă, dar eficientă, este exercițiul recunoștinței: în momentele de resentiment sau nemulțumire, notarea lucrurilor pentru care ești recunoscător poate reechilibra balanța emoțională.

Concluzie

Arthur Brooks oferă o perspectivă diferită asupra anxietății: nu ca dușman de eliminat, ci ca semnal de orientare și resursă latentă.

• Jurnalul anxietății aduce claritate și control.

• Evitarea eliminării complete a emoțiilor negative previne agravarea suferinței.

• Reîncadrarea anxietății ca aventură o transformă într-un motor al performanței.

În plus, mutarea atenției de la sine către ceilalți și practicarea recunoștinței pot diminua impactul negativ al emoțiilor și pot consolida echilibrul interior.

Mesajul final este unul de responsabilizare: anxietatea nu trebuie să fie doar o slăbiciune de suportat, ci poate deveni o forță de creștere personală și profesională.