Interzicerea accesului la smartphone-uri și la rețelele sociale nu protejează copiii de daunele digitale

Un articol publicat în jurnalul The BMJ analizează strategiile referitoare la utilizarea telefoanelor inteligente și a rețelelor sociale de către copii și adolescenți. Ideea centrală este că abordările bazate doar pe interdicții nu sunt suficiente pentru a proteja și a susține dezvoltarea sănătoasă a copiilor, fiind necesare soluții ancorate în drepturile copilului și educație adaptată vârstei.
În ultima perioadă, mai multe țări și regiuni (inclusiv Franța, Turcia, Norvegia, Suedia, părți din SUA și Canada) au introdus legi și politici care vizează restricționarea sau interzicerea telefoanelor mobile în școli. În același timp, Australia a adoptat reglementări care limitează folosirea rețelelor sociale la copiii sub 16 ani, iar în Statele Unite s-a propus etichetarea aplicațiilor de social media cu avertismente privind riscurile de utilizare. Toate aceste inițiative vin pe fondul temerilor crescânde despre efectele nocive ale timpului petrecut online: afectarea sănătății mintale, scăderea performanțelor școlare sau amplificarea fenomenelor de bullying.

Cu toate acestea, dovezile științifice actuale nu oferă o imagine clară asupra faptului că smartphone-urile și rețelele sociale ar fi în mod automat dăunătoare. Interdicțiile sunt tentante, întrucât pot fi puse în aplicare rapid și simplu. Totuși, un studiu efectuat în Anglia a raportat că limitarea telefoanelor în școli nu s-a corelat cu îmbunătățirea sănătății mintale ori a rezultatelor academice și nu a redus comportamentul problematic pe social media.

Despre acest articol și abordarea propusă

Articolul propune o abordare bazată pe drepturile copilului, argumentând că simpla interdicție este insuficientă și poate fi doar o soluție de moment. În loc să privim smartphone-ul sau social media ca pe un pericol asemănător fumatului, autorii sugerează o paralelă cu siguranța rutieră: în loc să fie interzise mașinile, s-au dezvoltat reglementări clare pentru producători (centuri de siguranță, teste de coliziune), infrastructură publică (semafoare, marcaje rutiere) și educație (cursuri de conducere). Similar, trebuie create mecanisme prin care industria tehnologică să ofere design adecvat copiilor, iar școlile și părinții să fie susținuți cu resurse care să îi învețe pe copii să gestioneze echilibrat mediul digital.

Articolul se sprijină pe conceptul de „Child Rights by Design”, care are la bază principiile din Convenția ONU privind Drepturile Copilului. Aceste principii includ:

• Siguranță by design: protejarea vieții private și oferirea de funcții de control parental sau utilizator (de pildă, notificări minime, avertismente privind durata de utilizare);
• Participare și dezvoltare: implicarea copiilor în procesul de decizie privind regulile de utilizare a telefoanelor; proiectarea aplicațiilor în moduri care stimulează învățarea, creativitatea și colaborarea;
• Nediscriminare: asigurarea accesului la tehnologie și pentru copiii vulnerabili, care pot depinde de rețelele sociale pentru suport educațional, social și chiar medical.

Rolul educației

O parte esențială a articolului subliniază că școlile și familiile trebuie să aibă un rol activ în dezvoltarea competențelor digitale la copii. Autorii menționează conceptul de „abordare centrată pe autonomie”, în care copiii sunt ajutați să își dezvolte autonomia și discernământul: recunoașterea știrilor false, respectarea limitelor de timp, conștientizarea efectelor negative ale design-ului care favorizează dependența și exersarea modului în care pot „negocia” utilizarea rețelelor sociale într-un mod sănătos și responsabil.

În plus, profesorii și părinții au nevoie de programe de formare și sprijin pentru a-și actualiza cunoștințele despre tehnologie și pentru a aplica strategiile didactice potrivite. Alte recomandări includ:

• Crearea unor pacte între adolescenți (de exemplu, revizuirea fotografiilor înainte de postare);
• Stabilirea unor reguli clare acasă, dar negociate împreună cu copiii;
• Sesiuni de discuții la școală centrate pe situații concrete (de ex. cum reacționezi dacă cineva te hărțuiește online).

Rezultate și concluzii

Din ansamblul articolului reiese că simpla interdicție nu rezolvă pe termen lung problemele asociate cu utilizarea în exces a dispozitivelor, fiind necesare:

• Reglementări și responsabilități mai stricte pentru companiile de tehnologie - astfel încât produsele și serviciile online să fie cu adevărat sigure și adaptate copiilor.
• Educație concentrată pe drepturile și nevoile copiilor - prin care școlile, părinții și comunitatea să îi ajute pe copii să își dezvolte competențele digitale și să devină utilizatori stăpâni pe sine.
• Accent pe dezvoltarea pe termen lung - copii care învață de mici să își gestioneze corect timpul petrecut online și să evite capcanele rețelelor sociale vor fi adulți mai informați și mai rezilienți.

Mesajul-cheie al articolului este că avem nevoie de o schimbare de paradigmă: în loc să discutăm doar despre „cum să interzicem telefoanele”, trebuie să creăm un ecosistem digital în care drepturile, siguranța și dezvoltarea armonioasă a copiilor să fie în prim-plan. De la politici naționale până la inițiative școlare și familiale, soluțiile propuse pun accentul pe educație, colaborare și adaptarea tehnologiei la nevoile reale ale copiilor.