Consumul de cafea și lungimea telomerilor la pacienți cu tulburări mentale severe - posibil impact anti-îmbătrânire celulară

Un studiu realizat la instituții medicale din Norvegia și publicat în jurnalul Adult Mental Health a analizat, pe o perioadă de colectare între anii 2007–2018, relația dintre consumul de cafea și lungimea telomerilor la adulți diagnosticați cu tulburări mentale severe. Analiza s-a concentrat pe posibile legături între consumul zilnic de cafea și markerii de îmbătrânire celulară, în special telomerii leucocitari.

Context

Pacienții cu tulburări psihiatrice severe au o speranță de viață redusă în medie cu aproximativ 15 ani comparativ cu populația generală. Această diferență se asociază cu un risc crescut de boli cardiovasculare și cancer, patologii frecvent întâlnite la vârste înaintate. Lungimea telomerilor, secvențe protectoare situate la capetele cromozomilor, reprezintă un indicator relevant al îmbătrânirii biologice, iar numeroase studii au raportat telomeri mai scurți la persoanele cu schizofrenie sau tulburări afective.

Cafeaua este una dintre cele mai consumate băuturi la nivel mondial. Există dovezi că aceasta conține compuși bioactivi cu potențial antioxidant și anti-inflamator, ceea ce ar putea limita scurtarea telomerilor. În același timp, consumul excesiv de cafea poate avea efecte negative, inclusiv tulburări de somn, anxietate sau manifestări cardio-metabolice. Deși au fost investigate efectele cafelei asupra longevității în populația generală, relația directă dintre cafea și lungimea telomerilor în rândul persoanelor cu tulburări psihice severe nu era până acum clar documentată.

Despre studiu

Cercetarea a inclus 436 de pacienți din studiul norvegian TOP, dintre care 259 diagnosticați cu schizofrenie și 177 cu tulburări afective (bipolare tip I, tip II, forme nespecificate și episoade depresive psihotice). Criteriile de excludere au fost: vârsta sub 18 sau peste 65 de ani, lipsa cunoașterii limbii norvegiene, leziuni organice cerebrale, traumatisme severe sau comorbidități somatice semnificative.

Participanții au raportat consumul zilnic de cafea, împărțit în patru categorii:
• fără consum,
• 1–2 cești/zi,
• 3–4 cești/zi,
• peste 5 cești/zi.

Lungimea telomerilor a fost determinată prin reacție PCR în timp real (qPCR) din leucocite, obținându-se raportul telomer–gen unic (T/S). Pentru interpretare, o valoare mai mică a raportului indică telomeri mai scurți.

Modelele statistice au inclus ajustări pentru variabile relevante: vârstă, sex, etnie, durata fumatului și dozele zilnice definite de tratamente antipsihotice, antidepresive, stabilizatoare timice sau litiu. Analiza covarianței (ANCOVA) a evaluat diferențele dintre grupuri, cu corecții Bonferroni. Sensibilitatea rezultatelor a fost verificată prin ajustări suplimentare pentru diagnosticul psihiatric.

Rezultate

• S-a observat o relație în formă de J inversat între consumul de cafea și lungimea telomerilor (F=3.29, p=0.02).
• Lungimea maximă a telomerilor s-a înregistrat la consumul de 3–4 cești/zi.
• Diferența cea mai mare s-a evidențiat între consumatorii 3–4 cești/zi și cei care nu consumau deloc cafea (p=0.04).
• Persoanele care consumau cafea în limite recomandate (1–4 cești/zi) prezentau telomeri echivalenți cu o vârstă biologică cu aproximativ 5 ani mai mică decât neconsumatorii (F=6.13, p=0.01).
• Consumul peste 4 cești/zi nu a menținut beneficiul observat, indicând posibilă pierdere a efectului protector.
• Nu s-au evidențiat diferențe semnificative între sexe (F=0.84, p=0.47) sau diagnostice (F=0.62, p=0.60), ceea ce sugerează că efectul cafelei asupra telomerilor este similar atât la schizofrenie, cât și la tulburări afective.

Interpretarea sugerează că un aport moderat de cafea ar putea avea un efect benefic asupra ritmului de îmbătrânire celulară în tulburările psihice severe, probabil prin mecanisme antioxidante și anti-inflamatorii. Consumul excesiv însă poate inversa acest efect, posibil prin stres oxidativ crescut.