Jumătate dintre adulții fără diabet renunță la semaglutidă în primul an de tratament pentru scădere în greutate

Un studiu populațional amplu prezentat în cadrul Congresului anual al Asociației Europene pentru Studiul Diabetului (EASD) desfășurat la Viena relevă o realitate îngrijorătoare: jumătate dintre adulții fără Diabet care încep tratamentul cu semaglutidă în Danemarca întrerup medicația în decurs de un an.
Inițial concepuți pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2, agoniștii receptorului peptidei 1 asemănătoare glucagonului (GLP-1RA) și-au demonstrat eficiența și în controlul greutății prin reducerea apetitului și amplificarea semnalelor de sațietate la nivel cerebral. Totuși, aceste medicamente sunt costisitoare și ridică preocupări legate de accesibilitate și echitate, mai ales în comunitățile defavorizate socio-economic sau etnic. Mai mult, întreruperea tratamentului duce adesea la recăpătarea greutății, ceea ce evidențiază nevoia unei aderențe susținute pentru rezultate durabile.

Despre studiu

Obiectiv și metodologie

• Studiul a analizat toți adulții (≥18 ani) fără diabet din Danemarca care au inițiat tratamentul cu semaglutidă pentru pierdere în greutate între 1 decembrie 2022 (data lansării) și 1 octombrie 2023.
• Datele provin din registrele naționale de sănătate din Danemarca, oferind o acoperire completă și în timp real.
• Au fost identificați 77.310 utilizatori pentru prima dată ai semaglutidei în scop non-diabetic.

Caracteristici ale populației studiate

• Vârsta mediană: 50 ani.
• 72% dintre utilizatori erau femei.

Rezultate

Rata de întrerupere a tratamentului

• 52% dintre utilizatori nu mai luau semaglutidă după un an.
• Momentul întreruperii:
  • 18% în primele 3 luni.
  • 31% în primele 6 luni.
  • 42% în primele 9 luni.

Factori asociați cu întreruperea tratamentului

Vârstă și statut socio-economic

• Persoanele cu vârste între 18–29 ani au avut un risc cu 48% mai mare de a întrerupe tratamentul față de cei între 45–59 ani.
• Persoanele din zone cu venituri reduse au avut un risc cu 14% mai mare de întrerupere comparativ cu cele din zone înstărite.
• Costul anual estimat: 2.000 de euro (doza minimă, iunie 2025) – considerat un factor major de barieră.

Istoric medical

• Utilizarea anterioară a medicamentelor gastrointestinale a fost asociată cu un risc crescut cu 9% de întrerupere (posibil datorită efectelor adverse gastrointestinale frecvente precum greață, vărsături sau diaree).
• Persoanele cu istoric de medicație psihiatrică au avut un risc cu 12% mai mare de întrerupere.
• Cei cu boli cardiovasculare sau afecțiuni cronice aveau un risc crescut cu 10%, sugerând o susceptibilitate mai mare la reacții adverse.

Sexul biologic

• Bărbații aveau o probabilitate cu 12% mai mare de a întrerupe tratamentul în primul an comparativ cu femeile.
• Acest lucru ar putea reflecta un răspuns ponderal mai slab la tratament, în condițiile în care femeile tind să obțină rezultate mai bune privind pierderea în greutate cu GLP-1RA.

Interpretare și implicații

Autorul principal, profesorul Reimar W. Thomsen, atrage atenția că aceste medicamente nu sunt concepute ca soluții rapide, temporare. „Pentru a obține beneficii durabile asupra apetitului și greutății, este esențială continuarea pe termen lung a tratamentului. Pierderea efectelor este inevitabilă la întrerupere”, a afirmat acesta.

Rezultatele indică o nevoie urgentă de strategii care să susțină aderența la tratament, în special în rândul grupurilor vulnerabile (tineri, persoane cu venituri mici, cu afecțiuni asociate sau risc crescut de efecte adverse). Având în vedere că peste jumătate dintre adulții europeni suferă de suprapondere sau obezitate, o înțelegere mai bună a factorilor care influențează continuitatea tratamentului este esențială pentru optimizarea rezultatelor pe termen lung.

Limitări ale studiului

• Lipsa datelor antropometrice (cum ar fi indicele de masă corporală) în registrele daneze de sănătate.
• Absența informațiilor la nivel individual despre venit, asigurări sau costuri suportate personal.
• Simptomele ușoare sau motivele subiective pentru întrerupere (precum disconfortul sau nemulțumirea față de rezultate) nu au putut fi complet capturate.
• Studiul nu a inclus date despre cantitatea efectivă de greutate pierdută după inițierea tratamentului.

Concluzie

Această analiză riguroasă, bazată pe date reale dintr-o populație largă, aduce dovezi importante privind aderența slabă la semaglutidă pentru scăderea în greutate în afara contextului diabetului. Într-un peisaj terapeutic în continuă evoluție, rezultatele subliniază importanța de a integra considerații socio-economice, clinice și comportamentale în planificarea tratamentelor anti-obezitate.