Microbiomul intestinal – o verigă esențială în moștenirea riscului de obezitate

Un articol publicat în jurnalul Nutrients aduce în prim-plan o ipoteză inovatoare privind etiopatogenia obezității, sugerând că o parte importantă din ereditatea indicelui de masă corporală (IMC) nu poate fi explicată exclusiv prin genetica umană, ci ar putea fi transmisă prin microbiomul intestinal. Lucrarea propune un nou cadru de înțelegere a obezității, susținând că microbiomul este nu doar un actor metabolic cheie, ci și o componentă transmisibilă între generații care influențează predispoziția la creșterea în greutate.
Obezitatea este recunoscută ca una dintre cele mai mari crize de sănătate publică, având o prevalență globală de peste 890 de milioane de persoane afectate. Este un factor de risc major pentru peste 50 de afecțiuni, inclusiv diabet zaharat de tip 2, boli cardiovasculare, apnee obstructivă de somn, sindrom ovarului polichistic și steatohepatita non-alcoolică. În ciuda acestui impact, percepția publică rămâne distorsionată, atribuind obezitatea în mod predominant alegerilor stilului de viață și voinței individuale, minimalizând componentele biologice implicate.

În realitate, obezitatea este o afecțiune complexă, multifactorială, în care interacțiunile dintre factorii genetici și cei de mediu, inclusiv inflamația sistemică, joacă un rol esențial. Studiile de asociere la nivelul întregului genom (GWAS) au identificat peste 1000 de variante genetice asociate IMC, dar împreună explică doar o mică parte din variabilitatea observată în populație.

Despre studiu

Cercetarea este o revizuire narativă selectivă a literaturii existente, axată pe ideea că o parte semnificativă din „ereditatea lipsă” a IMC poate fi explicată prin microbiomul intestinal, în special prin influența acestuia asupra controlului central al apetitului și metabolismului. Autorii subliniază importanța transmiterii intergeneraționale a microbiomului – în special prin naștere vaginală și alăptare – și explorează mecanismele prin care acesta poate influența semnificativ dezvoltarea ulterioară a obezității.

Ereditatea indicelui de masă corporală

Heritabilitatea IMC este estimată la:

•  40–50% în populația generală
•  60–80% în cazul persoanelor cu obezitate

Studiile pe gemeni și cohorte familiale susțin această estimare. De exemplu, în cadrul registrului național chinez de gemeni, s-a constatat o heritabilitate a IMC de 72%. Deși componenta genetică este importantă, GWAS nu reușește să explice decât aproximativ 8,4% din variația totală a IMC, ceea ce implică existența altor factori biologici moșteniți – iar microbiomul este unul dintre candidații cei mai promițători.

Microbiomul intestinal ca determinant al IMC

Microbiomul uman conține de peste 100 de ori mai multe gene decât genomul uman și are un rol major în reglarea inflamației, metabolismului și imunității. Compoziția microbiomului intestinal diferă între indivizii slabi și cei obezi, iar aceste diferențe afectează direct:

•  controlul apetitului (prin axa intestin-creier)
•  sensibilitatea la insulină
•  răspunsul inflamator

Studiile pe modele animale arată că transplantul de microbiotă de la șoareci obezi la șoareci germ-free (fără microbiom) induce o creștere ponderală chiar și în condiții izocalorice.

Mecanisme fiziologice și neurobiologice implicate

Controlul central al apetitului

Microbiomul influențează secreția unor hormoni intestinali cheie, cum ar fi:

•  GLP-1 (peptidă asemănătoare glucagonului-1) – reduce apetitul
•  PYY (peptida YY) – hormon anorexigenic
•  GIP (polipeptidă insulinotropă dependentă de glucoză) – implicat în răspunsul la carbohidrați

Aceste efecte sunt mediate în parte de acizii grași cu lanț scurt (SCFA), produși prin fermentarea fibrelor solubile. Aceștia pot pătrunde în circulație și influența direct activitatea hipotalamică.

Interacțiuni autonome și neuro-hormonale

Microbiomul influențează și neurotransmițători implicați în comportamentul alimentar și în reglarea stresului, inclusiv:

•  GABA
•  serotonină (prin precursorul triptofan)
•  glutamat (prin receptorii NMDA)

Vagusul are un rol major în transmiterea semnalelor de la intestin la creier, iar modificările microbiotei pot modula axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală și comportamente legate de anxietate sau depresie.

Transmiterea intergenerațională a microbiomului

Nașterea vaginală

Nașterea vaginală expune nou-născutul la flora vaginală și fecală maternă, favorizând colonizarea timpurie cu Bifidobacterium și Bacteroides. Studiile arată că această colonizare este asociată cu:

•  reducerea riscului de alergii
•  reglarea imunității
•  risc scăzut de obezitate în copilărie

În schimb, nașterea prin cezariană este asociată cu o alterare a microbiotei și un risc crescut pentru obezitate și boli inflamatorii.

Alăptarea

Laptele matern conține bacterii vii și elemente imunologice care contribuie la dezvoltarea unui microbiom sănătos. Microorganismele prezente în laptele matern provin, probabil, dintr-un circuit entero-mamar, ceea ce susține ideea transmiterii directe a microbiomului matern.

Mediul alimentar comun

Deși nu este un mecanism de ereditate strictă, alimentația comună în familie influențează compoziția microbiomului și poate explica similaritățile observate între părinți și copii. Dietele sărace în fibre și bogate în alimente ultraprocesate sunt corelate cu disbioză și inflamație metabolică.

Concluzii și direcții viitoare

Articolul susține o reevaluare a modului în care este înțeleasă obezitatea. Departe de a fi doar o consecință a „lipsei de voință”, ea este rezultatul unei interacțiuni complexe între genetică, mediu și, esențial, microbiomul intestinal.

Puncte-cheie ale concluziei:

•  IMC este puternic ereditar, dar genetica explică doar o parte din variabilitate.
•  Microbiomul intestinal, în special cel moștenit prin naștere vaginală și alăptare, poate explica o parte din „ereditatea lipsă”.
•  Microbiomul influențează controlul apetitului și metabolismul prin căi endocrine, autonome și neuro-hormonale.
•  Factorii de stil de viață (dietă, activitate fizică, somn) joacă un rol crucial în modularea microbiomului.
•  Optimizarea microbiomului matern înainte de concepție ar putea reprezenta o strategie preventivă pentru viitoarele generații.

Aceste concluzii au implicații majore în sănătatea publică. Combaterea stigmatizării persoanelor cu obezitate trebuie să se bazeze pe o înțelegere științifică corectă a etiopatogeniei. Este necesară o schimbare culturală profundă, în care empatia și sprijinul să înlocuiască vina și judecata.