Microbiomul submucos corelează cu severitatea peri‑implantitei

Peri-implantita este o boală inflamatorie asociată biofilmelor, care afectează țesuturile din jurul implanturilor dentare și este tot mai frecventă în practica stomatologică. Se caracterizează prin inflamare progresivă, formare de buzunare peri-implantare și pierderea osului de susținere. Un studiu publicat în Journal of Dental Research analizează microbiomul submucos atât din punct de vedere compozițional, cât și funcțional, pentru a stabili legătura cu severitatea bolii.

Context

Biofilmul submucos este un factor esențial în apariția și progresia peri-implantitei. Identificarea detaliată a compoziției bacteriene și a funcțiilor metabolice implicate ar putea permite dezvoltarea unor metode de diagnostic bazate pe microbiom și a unor intervenții terapeutice direcționate.

Despre studiul actual

Design și metodologie

• Tip studiu: transversal

• Eșantion: probe de biofilm submucos prelevate de la 49 de implanturi cu peri-implantită, provenind de la 34 de pacienți

• Analize efectuate:

  • Compoziția microbiomului prin secvențiere full-length a genei 16S rRNA

  • Funcționalitate prin metatranscriptomică

  • Corelarea rezultatelor cu severitatea bolii, determinată prin adâncimea sondajului (probing depth, PD)

Rezultate

• Microorganisme asociate negativ cu severitatea: Capnocytophaga și Gemella

• Microorganism asociat pozitiv cu severitatea: Pseudoramibacter

• Căi metabolice invers corelate cu severitatea: metabolismul carbonului central, reducerea nitrăților, asimilarea sulfaților, glicoliza, ciclul acidului tricarboxilic, biosinteza de heme

• Căi metabolice corelate pozitiv cu severitatea: biosinteza de cobalamină (B12) și tetrahidrofolat

• Analiza metatranscriptomică a arătat corelații între severitate și funcții enzimatice implicate în metabolismul galactozei și proteoliză

• A fost propus un indice extins de disbioză microbiană, care integrează semnături microbiene și funcționale și se corelează puternic cu adâncimea sondajului

Implicații clinice

Severitatea peri-implantitei este asociată cu modificări distincte atât în structura microbiomului, cât și în funcțiile metabolice ale acestuia. Identificarea acestor markeri microbieni și metabolici ar putea sta la baza dezvoltării unor metode de diagnostic diferențiat, a stratificării pacienților în funcție de risc și a unor terapii țintite, orientate către microorganismele sau căile metabolice relevante.

Concluzii

Analiza microbiomului submucos prin metode compoziționale și funcționale oferă perspective noi pentru înțelegerea mecanismelor implicate în peri-implantită. Indicele de disbioză propus, corelat cu severitatea bolii, ar putea sta la baza unor diagnostice personalizate și a unor tratamente mai precise și eficiente pentru gestionarea acestei afecțiuni.