Prezența microparticulelor de titan în jurul implanturilor dentare este des întâlnită

Implanturile dentare reprezintă, din punct de vedere statistic, unele dintre cele mai folosite dispozitive medicale pentru înlocuirea dinților pierduți. În ciuda siguranței și a predictibilității ridicate, apar condiții inflamatorii (cum este peri-implantita) care pot conduce la pierderea implantului și la costuri considerabile de tratament. Deși titanul este materialul principal al acestor implanturi, micro-particule de titan pot fi identificate uneori în țesuturile moi din jurul implanturilor. Studiile anterioare sugerau că astfel de particule ar putea agrava inflamația peri-implantară, dar analiza comparativă între țesuturi sănătoase și bolnave nu era clară.

Metodologie

Cercetătorii de la Universitatea din Göteborg și-au propus să evalueze:

• Frecvența, dimensiunea și distribuția microparticulelor de titan în țesuturile moi din jurul implanturilor dentare;
• Posibila asociere între concentrația acestor particule și prezența peri-implantitei.

Pentru aceasta, au fost incluse 21 de persoane care prezentau, în aceeași cavitate orală, cel puțin un implant cu peri-implantită și cel puțin un implant de referință (clinic sănătos sau cu inflamație minimă, dar fără pierdere osoasă). S-au recoltat fragmente de țesut moale (prin intervenție chirurgicală) atât din zona bolnavă, cât și din zona de referință, urmând o analiză sofisticată a conținutului de titan (µ-PIXE – Micro Proton-Induced X-ray Emission), plus evaluări histologice și analize de expresie genică (RNA-seq) pe o parte dintre probe.

Rezultate

Microparticulele de titan sunt frecvent prezente

• Detecție sistematică de microparticule de titan în mostrele tisulare peri-implantare la toți pacienții analizați;
• Volumetric, concentrația acestor particule a variat mult între indivizi, dar nu a diferit semnificativ între zonele cu peri-implantită (inflamate, cu pierdere osoasă) și cele de referință (fără pierdere osoasă semnificativă);
• Distribuția microparticulelor a fost mai mare în primele 2 mm de la interfața implant-țesut, cu scădere progresivă în profunzime.

Diferențe legate de caracteristicile implanturilor

Analizele statistice sugerează că tipul de implant (producător, suprafață, protocol chirurgical) influențează cantitatea de particule metalice în țesut. Un posibil mecanism ar fi frecare mai intensă dintre os și corpul implantului (în special în partea coronală) în timpul inserției, favorizând eliberarea acestor fragmente de titan.

Caracteristicile microparticulelor

• Cele mai multe au diametrul sub 15 μm și formă relativ circulară;
• Dispunerea acestora nu indică o zonă preferențială strict legată de inflamație severă vs. inflamație minimă sau absentă;
• În secțiunile la microscop electronic (TEM), fragmentele metalice apar rar; atunci când apar, sunt preponderent extracelulare.

Lipsa unei corelații clare cu inflamația peri-implantară

• Compararea profilurilor de expresie genică (RNA-seq) pentru mostrele cu densitate mare vs. mică de titan nu a evidențiat decât diferențe minore (câteva gene asociate inflamației au fost exprimate diferit, însă nu semnificativ pe ansamblu);
• Markerii imuno-histochimici confirmați sugerează că există un puternic răspuns inflamator la peri-implantită, dar nu corelat direct cu densitatea microparticulelor de titan.

Concluzii și Implicații

• Prezența microparticulelor de titan în țesuturile peri-implantare este o constatare obișnuită, nu specifică leziunilor cu peri-implantită.
• Deși microparticulele de titan pot apărea, nu există dovezi solide că acestea intensifică inflamația și distrucția osoasă – cel puțin nu în mod direct și semnificativ.
• Rezultatele sugerează că momentul inserției implantului (prin frecare și contact strâns cu osul) ar putea fi sursa majoră de micro-deșeuri de titan mai degrabă decât procesele inflamatorii tardive.
• În intervențiile terapeutice pentru peri-implantită, prezența microparticulelor de titan nu pare un factor primar de risc; totuși, studii ulterioare ar putea clarifica rolul exact și posibile reacții pe termen lung.

Astfel, dintr-o perspectivă clinică, descoperirile susțin ideea că, deși microparticulele de titan apar frecvent în jurul implanturilor, nu reprezintă un determinant major în dezvoltarea peri-implantitei. În continuare, rămâne important să se abordeze factorii deja confirmați, precum igiena orală deficitară, biofilmul microbian și alți factori de risc sistemic.