Motivele pentru care adolescenții suicidari și-ar dori să rămână în viață (analiză lingvistică)

Sinuciderea reprezintă a doua cauză de deces în rândul adolescenților din Statele Unite. În ciuda progreselor în înțelegerea riscurilor și a factorilor de protecție, dimensiunea motivațiilor pozitive pentru viață la adolescenții internați pentru risc suicidar a fost puțin explorată. Un studiu realizat într-un spital psihiatric pediatric din Houston și publicat în Psychiatry Online utilizează o abordare inovatoare - analiza lingvistică bazată pe un corpus de texte (corpus-driven) - pentru a înțelege ce îi determină pe adolescenții cu risc suicidar să aleagă viața.
Conform teoriei interpersonale a suicidului, ideea suicidară apare atunci când individul se simte exclus social și percepe că este o povară. Atunci când aceste stări coexistă cu capacitatea de a acționa suicidar, riscul devine acut. Deși există instrumente standardizate precum Reasons for Living Inventory for Adolescents, acestea nu surprind suficient dimensiunea personalizată a motivațiilor pentru viață. Cunoașterea motivelor individuale poate contribui la intervenții mai precise și mai eficiente.

Despre studiu

Design și participanți

• Studiu transversal retrospectiv realizat pe date din fișele medicale ale adolescenților internați între ianuarie și decembrie 2023.
• Au fost incluși 211 pacienți cu vârsta între 13 și 17 ani, majoritatea fete (71%), internați pentru comportamente sau gânduri suicidare, cu risc moderat sau mare conform Columbia Suicide Severity Rating Scale.
• Spitalul studiat este o unitate psihiatrică acută pediatrică din Houston, cu o durată medie de spitalizare de 6 zile.

Intervenție și colectarea datelor

• Toți pacienții incluși au participat la sesiuni de terapie individuală în care au fost întrebați: „Care sunt cele mai importante trei motive pentru care vrei să trăiești?”
• În cazul dificultății de răspuns, li s-au oferit sugestii tematice (ex. vise de viitor, persoane dragi, locuri de vizitat).
• Răspunsurile au fost consemnate ad literam și ulterior analizate anonimizat, folosind software-ul Sketch Engine pentru analiza frecvențelor, coocurențelor și tiparelor lingvistice.

Analiză lingvistică corpus-driven

• Corpusul conținea 1.914 cuvinte și 494 forme unice (TTR = 26%).
• Analiza a inclus: liste de frecvență, concordanțe (cuvinte în context) și colocații (coocurențe semnificative statistic).

Rezultate

Motive frecvente pentru a trăi

• 97% dintre participanți au putut oferi trei motive clare pentru care își doresc să trăiască.
• Cel mai frecvent cuvânt a fost „meu/mea” (n = 292), urmat de „familie” (n = 89), „prieteni” (n = 73) și „viitor” (n = 45).
• Membrii familiei menționați cel mai des: „mama” (n = 36), „soră” (n = 17), „frate” (n = 12).
• Animalele de companie au fost menționate de asemenea, ex. „câinele meu” (n = 11).

Verbe și intenții exprimate

• Cel mai frecvent verb: „vreau” (n = 49), urmat de „a fi” (n = 31), „a pleca” (n = 17), „vedea” (n = 15), „trăi” (n = 11).
• Exemple de exprimare: „Vreau să trăiesc pe cont propriu”, „fiu fericit”, „merg la facultate”, „să-mi văd prietenii”, „locuiesc la mare”.

Adjective relevante

• „Mic” a fost folosit pentru a descrie frați mai mici: „sora mea mai mică”.
• „Propriu” a exprimat dorința de autonomie: „propria mea mașină”, „propria mea familie”.
• Alte adjective frecvente: „bun”, „fericit”, „cel mai bun”, „nou”, „trist”.

Răspunsuri neobișnuite și unice

• Motive originale: „camionul meu”, „plantele mele”, „fac tatuaje tari”, „YOLO (Trăiești doar o dată)”.
• Referințe religioase: „Dumnezeu”, „biserică”, „frica de a merge în Iad”.
• Determinări morale: „Nu vreau ca tata să plângă din nou”, „Ar fi dureros să mă sinucid”.
• În total, 178 cuvinte au fost unice, dintre care 137 substantive.

Interpretare

Deși internați pentru risc suicidar, aproape toți adolescenții au identificat rapid și clar trei motive pentru care doresc să trăiască. Această constatare contrazice ideea unei dorințe omogene de moarte și susține ideea de conflict intern între dorința de a trăi și cea de a muri.

Prezența celorlalți - familie, prieteni, animale de companie - apare ca factor de protecție major, susținând teoretic ideea că apartenența și sensul personal contrabalansează ideea de inutilitate și izolare.

Adolescenții au manifestat o curiozitate vie pentru viitor, exprimată prin dorințe clare: cariere, călătorii, familie, realizări. În mod interesant, pronumele „meu/mea” domină corpusul, sugerând o nevoie puternică de identitate personală și autonomie.

Dorința de a poseda (un spațiu propriu, o familie, o viață independentă) oferă o fereastră terapeutică importantă pentru construirea rezilienței și a motivației. Sentimentele de proprietate pot fi cultivate în intervenții prin explorarea valorilor, obiectivelor și dorințelor personale.

Astfel, motivarea pentru viață nu este doar un factor protector, ci și o resursă terapeutică activă, ce poate fi folosită pentru:

• Stabilirea unei alianțe terapeutice solide;
• Formularea de obiective personalizate;
• Identificarea activităților cu semnificație pentru pacient;
• Reformularea cognițiilor disfuncționale în jurul ideii de valoare personală.

Concluzii

Suicidul adolescentin rămâne o urgență de sănătate publică. Studiul de față demonstrează că adolescenții cu risc suicidar au capacitatea de a identifica clar și rapid motive pentru care vor să trăiască. Aceste motive sunt ancorate în relații semnificative, vise personale și speranță față de viitor.

Încorporarea acestor motive în intervenții psihoterapeutice poate oferi o bază solidă pentru reducerea gândurilor și comportamentelor suicidare, oferind adolescenților nu doar motive pentru care să nu moară, ci mai ales motive pentru care să trăiască.