Noi studii cu privire la interacțiunile dintre antibiotice

Antibioticele, principalele arme terapeutice pentru lupta împotriva infecțiilor bacteriene au efecte benefice dovedite, în monoterapie, cât și atunci când sunt administrate în asociere cu alte antibiotice.
Efectul terapeutic urmărit după administrarea unui antibiotic este de cele mai multe ori cunoscut. Însă atunci când se asociază două antibiotice, efectele așteptate sunt dificil de prezis. Cele două antibiotice își pot suma efectele devenind astfel mai eficiente, însă această Ipoteză nu reprezintă o regulă generală.

Important în practica clinică este ca medicul să prevadă efectele unei asocieri medicamentoase. În acest scop, un grup științific internațional a elaborat un studiu cu privire la efectele posibile ale unor combinații medicamentoase, bazându-se pe cunoașterea efectelor fiecărui medicament în parte.

Autorii studiului au urmărit mecanismele de acțiune ale antibioticelor capabile să inhibe sinteza proteinelor bacteriene, dorind să identifice efectele unor posibile asocieri medicamentoase folosind metode matematice.

Ribozomii bacterieni, organite celulare cu un rol important în metabolismul microorganismelor, pot traduce secvențe de ADN în secvențe de aminoacizi proteici. Anumite clase de antibiotice inhibă specific acest proces. Datele obținute în laborator au demonstrat faptul că anumite antibiotice cu efecte puternice, pot prezenta efecte diminuate atunci când sunt asociate. De exemplu, antibioticele capabile să inhibe ciclul de traducere la început sau la mijloc, prezintă efecte mai slabe atunci când se administrează în asociere cu alte antibiotice.

Pentru a identifica întocmai mecanismele care stau la baza interacțiunilor medicamentoase, cercetătorii au dezvoltat modele artificiale menite să inhibe traducerea ADN-ului asemanator antibioticelor. Dacă modelul artificial utilizat ar fi fost specific înhibării ciclului de traducere la mijlocul său, s-ar fi creat un blocaj de ribozomi. Acest blocaj poate fi dizolvat prin inducerea unui alt blocaj la începutul ciclului de traducere. Utilizând modele fizice teoretice, oamenii de știință au identificat modul în care interacțiunile medicamentoase pot bloca etapele traducerii secvențelor de ADN genetic.

Rezultatele studiului vin în ajutorul medicilor, îndepărtând necesitatea testării unor combinații medicamentoase și riscurile asociate, dacă modul de interacțiune este inteles pe deplin.

sursa: Science Daily