Raporturile talie-șold și talie-înălțime prezic performanța fizică la adulți

Performanța fizică este un indicator esențial al stării generale de sănătate și funcționalitate. În ultimii ani, atenția s-a concentrat asupra indicatorilor antropometrici simpli, precum raportul talie-șold (WHR) și raportul talie-înălțime (WHtR), ca instrumente utile pentru evaluarea compoziției corporale și a riscului pentru boli cronice. Studiul publicat în Aging-US analizează impactul acestor doi parametri asupra performanței fizice, utilizând date din proiectul Longevity Check-up 8+.
WHR și WHtR sunt corelate cu distribuția grăsimii abdominale, un factor asociat cu riscuri crescute pentru boli cardiovasculare și metabolice. În special la populațiile vârstnice, acumularea de grăsime centrală poate afecta negativ mobilitatea și autonomia funcțională. Înțelegerea relației dintre acești indicatori și performanța fizică este esențială în contextul îmbătrânirii sănătoase.

Despre studiu

Datele provin de la 10690 participanți adulți, recrutați între 2018 și 2024 în Italia, în cadrul proiectului Lookup 8+, derulat de Universitatea Catolică „Sacro Cuore” din Roma. Participanții au fost evaluați în privința stilului de viață, markerilor de sănătate cardiovasculară, măsurătorilor antropometrice și a performanței fizice prin testul de ridicare de pe scaun în 5 repetări.

Măsurători și definiții

• WHR a fost considerat anormal peste 0.90 la bărbați și 0.85 la femei.
• WHtR a fost considerat anormal peste 0.5 pentru ambele sexe.
• Performanță fizică scăzută a fost definită ca un timp > 10.8 secunde la testul de scaun.

Rezultate

Caracteristici generale

• Vârsta medie: 57 ani.
• WHR și WHtR au fost semnificativ mai mari la bărbați.
• Performanța fizică a fost mai slabă la femei (7.9 ± 2.7 secunde vs. 7.6 ± 2.4).

Asocierea cu performanța fizică

• Participanții cu WHR sau WHtR anormal au avut un timp mai mare la testul de scaun.
• Relația a rămas semnificativă după ajustarea pentru factori precum vârsta, stilul de viață, tensiunea arterială, glicemia și colesterolul.
• WHtR a demonstrat o putere predictivă superioară față de WHR (AUC WHtR > AUC WHR).

Analize de risc

În modelele ajustate, participanții cu WHR sau WHtR anormal au avut un risc semnificativ mai mare de performanță fizică redusă:

• WHR anormal: raport de risc = 1.28 (interval de încredere 95%: 1.08–1.53)
• WHtR anormal: raport de risc = 1.32 (interval de încredere 95%: 1.04–1.66)

Interpretare și implicații

Distribuția adipozității abdominale pare să joace un rol central în reducerea performanței fizice. Acest fenomen poate fi explicat prin:

• Reducerea masei musculare și a calității musculare.
• Creșterea inflamației sistemice și a infiltrării grăsimii în mușchi (asociată cu sarcopenia).
• Afectarea capacității cardiovasculare și metabolice.

Rezultatele susțin ideea că intervențiile care vizează reducerea circumferinței taliei prin dietă și activitate fizică pot îmbunătăți performanța funcțională, mai ales în populațiile îmbătrânite. WHtR se dovedește a fi un instrument superior WHR atât în valoare predictivă, cât și în aplicabilitatea clinică practică.

Limitări

• Designul transversal nu permite stabilirea cauzalității.
• Participanții au fost predominant caucazieni.
• Performanța poate fi influențată de activitățile anterioare testării.

Concluzii

Studiul oferă dovezi consistente privind asocierea dintre raporturile talie-șold și talie-înălțime și performanța fizică. În special, WHtR se evidențiază ca un predictor mai eficient și mai practic pentru identificarea riscului de performanță fizică redusă. Integrarea acestor măsurători în practica clinică poate sprijini intervenții preventive și personalizate în promovarea îmbătrânirii sănătoase.