Raportul talie-înălțime detectează mai precis obezitatea la copii decât indicele de masă corporală

Un studiu amplu, realizat pe date din cohorta Avon Longitudinal Study of Parents and Children (ALSPAC) din Marea Britanie și publicat recent, a comparat indicele de masă corporală (IMC) cu raportul circumferință talie-înălțime (waist-to-height ratio - WHtR) în identificarea prevalenței supraponderii și obezității la copii și adolescenți. Cercetătorii au dorit să verifice dacă IMC, utilizat pe scară largă la nivel internațional, sub- sau supraestimează excesul de grăsime corporală comparativ cu WHtR și să propună un nou cadru de diagnostic, mai adecvat, pentru prevenția și managementul obezității în rândul tinerilor.
În ultimii ani, ratele de suprapondere și obezitate la copii și adolescenți au crescut considerabil la nivel global, evaluările bazându-se în principal pe IMC. Cu toate acestea, IMC nu diferențiază masa grasă de masa musculară și poate fi influențat de sex, vârstă și factori etnici. Numeroase studii au arătat că raportul circumferință talie-înălțime (WHtR) este un indicator mai fidel pentru excesul de grăsime și riscurile cardiometabolice, având sensibilitate și specificitate mai bune decât IMC în predicția evenimentelor cardiovasculare și a altor boli asociate obezității.

Conform recomandărilor recente din The Lancet Commission și de la European Association for the Study of Obesity, evaluarea obezității la adulți ar trebui să includă parametri precum circumferința taliei sau WHtR, nu doar IMC. În populația pediatrică, accesul dificil la metode directe de măsurare a grăsimii corporale (DEXA, bioimpedanță) pune în valoare importanța unor instrumente simple și universale, precum WHtR. Totuși, puține studii au comparat direct prevalența supraponderii și obezității la copii prin prisma IMC față de WHtR și au analizat impactul potențial al reclasificării asupra prevalențelor și politicilor de sănătate.

Despre studiu

Metodologie și participanți

Studiul a folosit date din celebrul Avon Longitudinal Study of Parents and Children (ALSPAC), Anglia, care investighează factorii ce influențează creșterea și dezvoltarea copiilor. În total, din 15 .447 de sarcini eligibile, au rezultat 14. 901 copii în viață la vârsta de 1 an. Cercetătorii au selectat 7.600 de copii cu date complete privind IMC și WHtR la vârsta de 9 ani și au urmărit evoluția lor la 15 ani (4.406 participanți) și la 24 de ani (3.961 participanți).

Toate măsurătorile antropometrice s-au efectuat în cadrul vizitelor de clinică (la 9, 15 și 24 de ani), folosind instrumente standardizate. Greutatea (kg) și înălțimea (m) au fost măsurate, apoi s-a calculat IMC (kg/m²). La 9 și 15 ani, s-a utilizat scorul devierii standard (IMC-SDS) pe baza referințelor britanice 1990, iar la 24 de ani s-au folosit praguri fixe (IMC <18,5 ca subponderal, 18,5-25 normal, 25-30 supraponderal, ≥30 obez). Circumferința taliei a fost măsurată la nivelul minim dintre coaste și creasta iliacă, iar WHtR a fost raportul dintre această circumferință (cm) și înălțimea (cm).

Pentru WHtR la copii, studiul a folosit praguri personalizate în funcție de sex:

• <0,40 (ambele sexe) = grăsime/trunchi foarte scăzute
• 0,40-<0,50 (băieți) și 0,40-<0,51 (fete) = nivel normal de grăsime/trunchi
• 0,50-<0,53 (băieți) și 0,51-<0,54 (fete) = nivel înalt de grăsime/trunchi
• >0,53 (băieți) și >0,54 (fete) = exces de grăsime/trunchi

Validare externă în NHANES (SUA)

Pentru a evalua robustețea noilor puncte de tăiere propuse, autorii au folosit date din National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES), SUA (ciclul 2021-2023). Au fost incluși 3329 de participanți cu date complete de WHtR și glicemie a jeun și 1.541 participanți cu date de WHtR și hemoglobină glicată (HbA1c). Această analiză externă a vizat asocierea noilor categorii WHtR cu prediabetul și diabetul zaharat.

Rezultate

Analiza din ALSPAC: diferențe în prevalența de suprapondere și obezitate

Conform datelor:

• Vârsta medie la evaluări: 9,88 ± 0,32 ani, 15,44 ± 0,30 ani și 24,48 ± 0,79 ani.
• IMC mediu: 17,72 (±2,91) la 9 ani, 21,38 (±3,54) la 15 ani și 24,82 (±4,97) la 24 ani.
• WHtR mediu: 0,45 (±0,05) la 9 ani, 0,45 (±0,05) la 15 ani și 0,47 (±0,07) la 24 ani.

1. Subponderal

• IMC a subestimat puternic prezența subponderalității în copilărie, de 7,5 ori mai puțin decât WHtR.

2. Suprapondere

• La 9 ani, prevalența combinată de suprapondere și obezitate măsurată cu IMC a fost de 26,6%, în timp ce WHtR (categoriile „înalt” + „exces de grăsime”) a indicat doar 14,6%.
• Practic, IMC a supraestimat de aproape 2 ori rata totală de suprapondere și obezitate la copii.

3. Obezitate

• La 9 și 15 ani, IMC și WHtR au detectat valori asemănătoare la capitolul obezitate, însă la 24 de ani, obezitatea estimată prin WHtR era mai ridicată (cu 1,4 ori mai mare) față de cea prin IMC.
• Astfel, IMC a ratat un anumit procent de adulți tineri care, deși cu un IMC aparent „normal”, prezentau exces de grăsime prin WHtR.

4. Discrepanțele dintre IMC și WHtR

• Două treimi dintre copiii catalogați drept „supraponderali” de IMC aveau, de fapt, grasă corporală în limite normale dacă se lua în calcul WHtR.
• În schimb, unii tineri clasificați normal la IMC aveau un WHtR ce indica „exces de grăsime”, ceea ce i-ar fi putut expune riscurilor cardiometabolice.

Analiza din NHANES: asocierea WHtR cu prediabet și diabet

Studiul extern pe NHANES, cu vârsta medie de 49 ± 20,3 ani, a arătat că:

• Persoanele cu un WHtR „exces de grăsime” (peste 0,53 la bărbați și peste 0,54 la femei) au avut un risc de 6,08 ori mai mare de diabet (glicemie a jeun ≥126 mg/dL).
• Categoria „WHtR înalt” (0,50-<0,53 la bărbați) a prezentat un risc de 2,36 ori mai mare de prediabet (glicemie a jeun ≥100 mg/dL).
• Astfel, WHtR a detectat mult mai precis persoanele cu prediabet și diabet, chiar și la adulți, subliniind potențialul acestui indicator pentru screeningul cardiometabolic.

Interpretare și implicații

Rezultatele confirmă faptul că IMC tinde să supraestimeze frecvent supraponderea și să subestimeze uneori obezitatea la adulții tineri, respectiv să rateze persoanele cu exces adipos „ascuns”. În plus, IMC nu reușește să facă diferența între masa musculară și cea grasă, putând induce intervenții inutile la unii copii/adolescenți și ignorarea celor cu exces de țesut adipos.

Autorii propun reclasificarea de la noțiunea „suprapondere” (cu focus pe greutate) la „adiposopatie grad 1” (WHtR 0,50-0,53 la băieți și 0,51-0,54 la fete) și de la „obezitate” la „adiposopatie grad 2a-2c”, în funcție de severitatea excesului de grăsime (ex. WHtR peste 0,60). Această nouă abordare ar putea:

• Reduce stigmatizarea asociată în special la copii și adolescenți.
• Îmbunătăți consilierea și intervențiile pentru cei cu exces de grăsime.
• Conduce la politici de sănătate publică mai nuanțate și eficiente.

Concluzii

Indicele de masă corporală nu poate fi singurul criteriu pentru stabilirea supraponderii și obezității, mai ales în rândul copiilor și adolescenților, unde componentele corporale (masă musculară vs. masă grasă) variază mult odată cu creșterea. Raportul circumferință talie-înălțime (WHtR), deși simplu și necostisitor, oferă o imagine mai fidelă asupra excesului de grăsime și riscurilor asociate. Studiul din ALSPAC arată cum IMC triplează prevalența supraponderii la copii comparativ cu WHtR. În plus, analiza externă din NHANES confirmă valoarea prognostică a WHtR pentru prediabet și diabet, sugerând o utilitate clinică semnificativă.

Inițierea unor programe care să înlocuiască sau să completeze IMC cu WHtR în monitorizarea tinerilor ar putea reduce costurile medicale, evita intervențiile inutile, identifica precoce cazurile reale de exces adipos și, totodată, diminua stigmatizarea asociată obezității. Schimbarea terminologiei către „adiposopatie” poate aduce un plus de empatie și acuratețe în abordarea acestei probleme de sănătate publică, în special în pediatrie și adolescență.