Reabilitarea dupa arsuri

©

Autor:

Reabilitarea dupa arsuri

Arsurile sunt unul din factorii care provoacă traume majore asupra pielii. Prin arsuri înțelegem efectele căldurii asupra țesuturilor umane determinate de o energie termică, electrică, chimică sau radiații. Arsurile au efecte dramatice asupra calității vieții, suferință fizică și psihică și pierderi financiare. Multe persoane care au suferit arsuri necesită spitalizare, iar arsurile grave pot duce la deces.

Refacerea spontană a pielii este imposibilă în prezența unei arsuri profunde care determină pierderea firelor de par, deficiență senzorială, pierderea lubrefierii și intoleranță termică cauzată de distrugerea glandelor sudoripare. În cazul arsurilor superficiale, regenerarea pielii se dezvoltă de la nivelul foliculilor piloși și a glandelor sudoripare pe o perioada cuprinsă între 6 luni și 2 ani. (1, 2, 5)

Factorii cauzatori ai arsurilor

Următorii factori pot fi cauzatori ai arsurilor:

  • termici:
    - calzi: lichid fierbinte/abur-opărire sau contact cu corpuri solide fierbinţi
    - reci: degerătura
  • electrici: flama sau electrocuţie
  • chimici: acizi, baze, exfolianţi, detergenţi, solvenţi
  • radiaţii: ultraviolete sau raze X


De obicei copii suferă arsuri prin opărire sau contact cu flacară iar adulții prin flacară, lichid și contact cu suprafețe încinse. (1, 2, 5)

Semne și simptome

  • durere
  • pierderea mobilităţii
  • pierderea sensibilităţii
  • desfigurare
  • pierderea membrelor
  • cicatrici
  • infecţii recurente
  • afectarea multiplă de organe și sisteme: pulmonar, cardiovascular, muscular, osos, digestiv, sistem nervos periferic și central, ocular (1, 2, 5)


Efectele arsurilor

Efectele arsurilor pot fi locale sau sistemice. Cantitatea de țesut distrusă depinde de reacțiile locale și sistemice la căldură, de durată și intensitatea expunerii și de caracteristicile zonei arse. Arsurile afectează apărarea organismului împotriva infecțiilor, fiind o cauză importantă a mortalității și cauzează pierderea unor cantități masive de fluide ale corpului prin intermediul rănilor și pierdere de căldură.

Efecte locale

În primele 3-5 zile după arsură este greu de determinat adâncime arsurii. Imediat după arsură are loc o vasoconstricție locală intensă urmată după câteva ore de vasodilatație, celulele dregadate își măresc volumul, celulele sanguine se unesc ducând la fenomene trombotice.

Efecte sistemice

  • hipovolemia acută
  • modificări la nivelul funcției plămânului: hiperventilatie și consum crescut de oxigen
  • vâscozitatea crescută a sângelui
  • scăderea sângerării la nivelul rănilor
  • creșterea riscului de tromboză venoasă profundă
  • scăderea competenței sistemului imun


Pe termen lung se instalează și sechele:

  • hipo sau hiperpigmentare
  • insuficiență senzorială
  • lubrifiere anormală a pielii
  • creștere anormală a parului
  • transpirație anormală
  • intoleranță la căldură sau frig
  • prurit
  • piele fragilă
  • dureri articulare (1, 2, 5)


Diagnosticarea arsurilor

Diagnosticarea arsurilor se face în funcție de cat de profund este afectată pielea de către arsură, astfel se poate face următoarea clasificare:

Gradul I: arsură superficială caracterizată prin:

  • afectare doar a epidermului (stratul superficial al pielii)
  • porțiunea cu arsură se prezintă roșie, uscată, dureroasă și fără vezicule
  • rar este prezentă deteriorarea țesuturilor pe termen lung care se caracterizează prin decolorarea sau hipercoloratia pielii

Gradul II: arsură mai profundă caracterizată prin:

  • afectarea epidermului și parțial a dermului (stratul profund al pielii)
  • zona cu arsură prezintă roșeață, vezicule, edematiere (umflătură) și durere

Gradul III: arsură profundă caracterizată prin:

  • distrugerea epidermului și a dermului
  • posibilitatea afectării suplimentare a mușchilor, tendoanelor și oaselor
  • porțiunea cu arsură apare albă sau carbonizată
  • sensibilitatea este pierdută din cauza distrugerii terminațiilor nervoase (1, 2, 5)


Tratamentul arsurilor

Deoarece multe funcții și sisteme ale organismului pot fi afectate, tratamentul arsurilor este unul foarte complex, multidisciplinar, incluzând medici și terapeuți de diferite specialități: chirurgi plasticieni, ortopezi, medici de medicină internă, medici specializați în boli infecțioase, kinetoterapeuti, ergoterapeuti, psihologi.

Tratamentul fazei acute constă ȋn:

  • Estimarea imediată a procentului total de suprafață arsă a arsurilor reprezintă principala prioritate în tratamentul acestora pentru a determina dacă este necesară terapia intravenoasă cu lichide pentru a preveni sau trata șocul arsurilor. Este important ca înlocuirea fluidelor să fie finalizată în 48 de ore. Dacă tratamentul este inadecvat pot apărea insuficiență renală acută și deces.
  • Escarotomia reprezintă o altă intervenție importantă în cazul arsurilor ce constă într-o incizie prin țesutul ars pentru ameliorarea presiunii crescute a țesutului.
  • Acoperirea rănii se realizează prin: aplicarea unui topic antibacterian, înlocuitori de piele (grefe) precum pansamentele biologice, pansamente sintetice (analogi epidermici) sau autogrefe epidermice cultivate. Toate aceste metode previn pierderea de lichide, scad durerea, inhibă multiplicarea bacteriilor și stimulează creșterea țesutului de reparație.


Tratamentul chirurgical constă în:

  • Debridare care reprezintă indepartarea tesutului devitalizat pentru a pregăti plaga pentru o acoperire definitiva.
  • Grefarea pielii, necesară întotdeauna în cazul rănilor mari.


Reabilitarea dupa arsuri

Tratamentul de reabilitare este de asemenea foarte important și constă în:

  • Poziționarea corectă care este esențială și trebuie să înceapă imediat în perioada acută pentru a preveni contracturile care se dezvoltă rapid la acești pacienți. Pentru a preveni aceste contracturi se folosește alternarea pozițiilor, rame sau scânduri ortopedice și saltele umplute cu aer.
  • Ortezarea este necesară pentru: prevenirea deformărilor, reducerea edemului, protecția tendoanelor expuse, remodelarea cicatricei.
  • Kinetoterapia se realizează pe parcursul convalescentei și constă în programe de exerciții cu ajutorul unui terapeut indicate de 3-4 ori pe zi astfel:
    - întinderi ușoare și susținute ale ţesutului ars pentru a menține mobilitatea articulaţiilor
    - exerciții active ale membrelor inferioare (indiferent dacă sunt arse sau nu) pentru a preveni tromboflebita
    - mobilizarea trunchiului (arsurile trunchiului pot provoca rotunjirea și ridicarea umerilor, un piept scufundat și miscări de rotaţie limitate ale trunchiului)
    - în cazul arsurilor mâinii, mânușile de compresie și exercițiile fizice în apă caldă sau gel de silicon produc o recuperare funcțională bună și reduc necesitatea unei intervenții chirurgicale de reconstrucție
    - în cazul tendoanelor, articulațiilor și oaselor expuse arsurii sunt încurajate exercițiile active dacă aceste formațiuni nu sunt prea grav afectate
  • Electroterapia
    - stimularea electrică folosind un curent alternativ este utilă în tratarea aderentei tendoanelor la țesutul cicatriceal
    - ultrasunetul este folosit pentru tratarea articulațiilor dureroase și pentru a reduce durerea cicatriceala hipertrofică


Programul de reabilitare poate dura în medie 4-6 luni, dar poate dura până la 1 an sau peste dacă afectarea este severă. (1, 3, 4)

Concluzii

  • arsurile reprezintă efectele căldurii asupra țesuturilor umane determinate de o energie termică, electrică, chimică sau radiații.
  • în funcție de gravitatea lor, arsurile pot determină durere, pierderea mobilității, pierderea sensibilității, desfigurare, cicatrici, pierderea membrelor, infecții recurente și afectarea mai multor organe și sisteme.
  • arsurile pot fi superficiale (gradul I) sau profunde (gradul II și III)
  • cele mai importante forme de tratament sunt cel chirurgical și cel de reabilitare.
  • tratamentul trebuie instituit cât mai precoce pentru a salva viața pacientilor și pentru a lăsa cât mai puține sechele. (1, 2, 3, 4, 5)

Data actualizare: 20-04-2021 | creare: 20-04-2021 | Vizite: 76
Bibliografie
1. Physical Medicine&Rehabilitation, Joel a. Delisa, Lippincott 2005
2. Orthopedic Rehabilitation, Assessement and Enablement, John C.Y. Leong, Springer 2007
3. Rehabilitation of the burn patient, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3038404/
4. Rehabilitation after burn injury, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC506862/
5. Burns, https://www.cumc.columbia.edu/rehab/staywell/burns
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.