Reapariția tusei convulsive și direcții actuale în diagnosticul și tratamentul infecției cu Bordetella pertussis

Un studiu realizat în China și publicat în World Journal of Pediatrics a analizat, pe o perioadă de peste un deceniu, relația dintre resurgența infecțiilor cu Bordetella pertussis, modificările epidemiologice ale bolii și necesitatea standardizării diagnosticului și tratamentului pediatric al tusei convulsive.
Tusea convulsivă rămâne una dintre cele mai contagioase infecții respiratorii, în ciuda programelor extinse de vaccinare. După reducerea semnificativă a incidenței în anii 1980–1990, numeroase țări se confruntă din nou cu creșteri anuale ale cazurilor, cauzate în principal de atenuarea răspunsului imun, mutații bacteriene și schimbări în profilul imunologic al populației.

În China, după integrarea vaccinului pertussis în Programul Extins de Imunizare în 1978, boala a devenit rară. Totuși, între 2017 și 2019 s-a înregistrat un nou val epidemic: peste 30.000 de cazuri au fost raportate în 2019, atingând niveluri similare celor din anii 1980. Pandemia de COVID-19 a modificat modelul sezonier obișnuit, generând o distribuție neregulată a cazurilor și vârfuri neobișnuite iarna.

În 2023–2024, creșterea numărului de cazuri a fost abruptă: de la 538 de infecții în februarie 2023 la 9126 în decembrie 2023, ajungând la 408.712 cazuri în primele șapte luni ale anului 2024. Povara bolii s-a mutat către copii mai mari, adolescenți și adulți, care devin principala sursă de transmitere la sugari.

O particularitate epidemiologică majoră în China este ascensiunea tulpinilor rezistente la eritromicină (ERBP), care reprezintă între 48,6% și 100% din izolatele clinice analizate între 2013 și 2022, cu valori ale concentrațiilor minime inhibitorii ce depășesc 256 mg/L. Această situație complică semnificativ deciziile terapeutice.

Pentru a standardiza evaluarea și tratamentul pediatric, un grup multidisciplinar de experți a elaborat un consens bazat pe literatura medicală internațională și locală, stabilind criterii diagnostice, recomandări terapeutice și direcții de prevenție.

Despre studiu

Grupul de experți de la Academia Chineză de Științe a analizat literatura medicală până în mai 2024, incluzând studii din PubMed, EMBASE, Cochrane și baze de date chinezești, pentru a formula recomandări privind etiologia, simptomele clinice, complicațiile, abordarea diagnostică, tratamentul și strategiile de prevenție.

Consensul rezultat oferă o structură uniformizată pentru evaluarea copiilor și adolescenților cu tuse convulsivă, integrând dovezi din epidemiologie, pediatrie, microbiologie, laborator clinic și boli respiratorii. Documentul este înregistrat în registrul PREPARE.

Rezultate

Etiologie și caracteristici clinice

Bordetella pertussis este un bacil Gram-negativ care produce multiple toxine, cea mai importantă fiind toxina pertussis. Aceasta influențează migrația limfocitelor, favorizează adeziunea la epiteliul respirator și contribuie la inflamația marcată. Bacteria este fragilă la factori fizici, fiind ușor inactivată prin temperatură, uscăciune sau radiații UV.

Evoluția clinică tipică include trei faze:

• Catarală (1–2 săptămâni) – contagiozitate maximă, simptome ușoare.
• Paroxistică (2–6 săptămâni) – accese severe de tuse convulsivă, vărsături post-tuse, apnee la sugari.
• Convalescență – remiterea lentă a simptomelor, cu posibilitatea recurenței.

La adolescenți și adulți, simptomele sunt adesea atenuate, ceea ce favorizează diagnosticul tardiv și transmiterea involuntară.

Complicații

Complicațiile severe apar în special la sugarii sub 6 luni și includ:

• pneumonie bacteriană secundară;
• atelectazii, pneumotorax, hemoragii conjunctivale;
• episoade de apnee, convulsii, encefalopatie;
• sepsis și insuficiență respiratorie.

Abordarea diagnostică

Diagnosticul tusei convulsive în pediatrie se bazează pe integrarea:

• contextului epidemiologic (contact cu cazuri confirmate, circulație sezonieră);
• tabloului clinic (tuse paroxistică, vărsături post-tuse, apnee);
• investigațiilor de laborator (PCR, cultură, PT-IgG).

Limfocitoza este caracteristică, dar nu universală, în special la copii vaccinați. Cultura și PCR sunt metodele principale de confirmare.

Criterii pentru formele severe

Copiii prezintă risc crescut pentru evoluție severă dacă sunt:

• sugari sub 3 luni;
• nevaccinați sau incomplet vaccinați;
• prematuri, cu boli cardiace congenitale;
• prezintă leucocitoză peste 20–30 ×10⁹/L;
• au semne de hipoxie, apnee sau hipertensiune pulmonară.

Tratament

Terapia antimicrobiană

Pe fondul prevalenței ridicate a tulpinilor rezistente la eritromicină, consensul recomandă:

• Trimethoprim–sulfamethoxazol ca primă linie la copiii peste 2 luni;
• Piperacilină sau cefoperazonă–sulbactam intravenos la sugari sub 2 luni sau forme severe;
• Macrolide numai la tulpini sensibile sau acolo unde tratamentul empiric funcționează.

Durata optimă a tratamentului este de aproximativ 14 zile, cu repetarea PCR/culturii la 5–7 zile.

Tratamentul formelor severe

• ventilație mecanică în caz de apnee sau insuficiență respiratorie;
• plasmă schimb pentru hiperleucocitoză severă;
• tratament specific pentru hipertensiune pulmonară;
• ECMO în cazuri cu deteriorare rapidă;
• administrarea de imunoglobulină specifică pertussis.

Profilaxie, izolare și prevenție

Recomandările includ:

• izolarea respiratorie timp de minimum 5 zile după inițierea unui antibiotic eficient;
• profilaxie antibiotică pentru sugari și contactele cu risc înalt;
• vaccinare conform calendarului și administrarea de doze booster la populația vulnerabilă.