Tezepelumab reduce dependența de corticosteroizi orali la pacienții cu astm sever – Rezultatele studiului WAYFINDER

Un studiu realizat în centre medicale din 11 țări și publicat în anul 2025 a analizat, timp de 52 de săptămâni, modul în care administrarea tezepelumab permite reducerea și chiar întreruperea corticosteroizilor orali la adulți cu astm sever, necontrolat și dependent de corticoterapie. Concluzia generală arată că aproape 90% dintre pacienți au scăzut doza până la 5 mg sau mai puțin pe zi, iar peste jumătate au renunțat complet la corticosteroizi, menținând controlul respirator.

Context

Astmul reprezintă o afecțiune inflamatorie cronică heterogenă a căilor respiratorii inferioare, caracterizată prin wheezing, tuse și limitare persistentă a fluxului aerian. Între 3% și 10% dintre pacienți prezintă forme severe, dificil de controlat chiar și cu doze mari de corticosteroizi inhalatori și bronhodilatatoare cu acțiune prelungită. În aceste situații, corticosteroizii orali rămân frecvent necesari, însă utilizarea lor pe termen lung se asociază cu efecte adverse importante: osteoporoză, diabet, infecții, afectare oculară, insuficiență renală, tulburări psihice.

Expunerea prelungită la doze supraplafon poate suprima axa hipotalamo–hipofizo–adrenală, generând insuficiență adrenală, potențial severă în contexte precum intervenții chirurgicale sau infecții sistemice. În paralel, apar noi terapii biologice țintite care reduc inflamația bronșică refractară la corticosteroizi inhalatori, iar tezepelumab – anticorp monoclonal anti-TSLP – este primul biologic aprobat fără restricții fenotipice.

Studiile anterioare (SOURCE și DESTINATION) au sugerat un posibil efect de reducere a corticoterapiei, mai pronunțat la pacienții cu eozinofile crescute. WAYFINDER a urmărit confirmarea și extinderea acestor rezultate într-o cohortă mult mai mare și mai diversă.

Despre studiul actual

Studiul WAYFINDER este un trial multicentric, deschis, de fază 3b, desfășurat între 17 mai 2022 și 9 septembrie 2024, în 68 de centre medicale din 11 țări (Argentina, Belgia, Bulgaria, Franța, Germania, Letonia, Mexic, Polonia, Spania, Marea Britanie, Statele Unite). Au fost recrutați 382 de adulți între 18 și 80 de ani cu astm sever necontrolat și dependență de corticosteroizi orali (5–40 mg prednison pe zi). Dintre aceștia, 298 au primit tezepelumab 210 mg subcutanat la fiecare 4 săptămâni și au fost incluși în analiza eficacității și siguranței.

Doza medie de corticosteroid oral la începutul studiului a fost de 10,8 mg/zi (deviatie standard 6,5). Obiectivele principale evaluate la săptămânile 28 și 52 au fost:

• proporția pacienților care au redus doza la ≤5 mg/zi menținând controlul bolii
• proporția pacienților care au oprit complet corticosteroizii fără pierderea controlului astmului

Reducerea sub 5 mg a fost permisă doar după confirmarea funcției adrenale adecvate prin teste de cortizol seric matinal și, unde a fost disponibil, test ACTH.

Rezultate

• La săptămâna 28, 265 din 298 pacienți (88,9%; interval 95%: 84,8–92,3%) au atins ≤5 mg/zi
• La săptămâna 52, procentul a crescut la 268 din 298 pacienți (89,9%; interval 95%: 85,9–93,1%)

Întreruperea completă a corticosteroizilor a fost posibilă la:
• 96 de pacienți din 298 (32,2%; interval 95%: 26,9–37,8%) la săptămâna 28
• 150 de pacienți din 298 (50,3%; interval 95%: 44,5–56,2%) la săptămâna 52

Reducerea corticoterapiei a fost prezentă în toate subgrupurile evaluate indiferent de nivelul eozinofilelor, status alergic sau nivelul oxidului nitric exhalat.

Profil de siguranță:
• Evenimente adverse severe: 28 pacienți (9,4%) – cel mai frecvent exacerbări de astm și pneumonie
• Reacții adverse care au determinat întreruperea tratamentului: 4 pacienți (1,3%)
• Au avut loc două decese, nelegate de tratamentul cu tezepelumab

Rezultatele confirmă rolul TSLP în inflamația cortical-refractară și sugerează că terapia poate facilita obținerea remisiunii clinice – definită prin absența corticoterapiei sistemice, reducerea exacerbarilor și control simptomatic adecvat.

Concluzii

WAYFINDER demonstrează că administrarea tezepelumab timp de 52 de săptămâni permite reducerea corticoterapiei la nivel fiziologic în aproape 90% dintre pacienții cu astm sever dependent de corticosteroizi, iar peste jumătate renunță complet la aceasta. Beneficiile se mențin în fenotipuri diferite de boală, ceea ce susține aplicabilitatea largă a terapiei în practica clinică. Asocierea cu o schemă personalizată de reducere a corticosteroizilor face posibilă scăderea riscului de efecte adverse, îmbunătățirea calității vieții și atingerea unui control durabil al bolii.