Riscul cardiovascular și predicția bolilor oculare: utilizarea scorului PCE în evaluarea riscului oftalmologic

Un studiu realizat la UCLA Health și publicat în revista Ophthalmology arată că un scor de risc cardiovascular utilizat pe scară largă în medicina de familie poate anticipa apariția unor boli oculare severe cu mai mulți ani înainte. Cercetarea arată că informațiile deja disponibile în fișele medicale de rutină pot ajuta la identificarea persoanelor cu risc crescut de pierdere a vederii.

• Scorul Pooled Cohort Equations (PCE), folosit pentru evaluarea riscului cardiovascular, prezice riscul viitor de degenerescență maculară legată de vârstă, retinopatie diabetică, retinopatie hipertensivă, glaucom și ocluzie de venă retiniană.
• Studiul a inclus 35.909 adulți monitorizați între 2009 și 2015 în cadrul programului All of Us.
• Participanții cu risc cardiovascular ridicat au avut raporturi de risc între 2,33 și 6,22 pentru diferite boli oculare comparativ cu grupul cu risc scăzut.
• Asocierile s-au menținut stabile în analizele de sensibilitate și pe perioade de urmărire de 5–7 ani.
• Integrarea scorului PCE în deciziile clinice ar permite direcționarea precoce către oftalmologi a pacienților cu risc crescut.

Bolile oculare precum degenerescența maculară legată de vârstă, retinopatia diabetică sau glaucomul determină pierderi majore de vedere și sunt adesea diagnosticate tardiv, când opțiunile terapeutice devin limitate. Identificarea timpurie a persoanelor cu risc crescut constituie o prioritate în sănătatea publică, însă acest lucru necesită de obicei instrumente dedicate, screening suplimentar sau echipamente specializate. Utilizarea unui scor deja calculat în medicina primară – cum este PCE – oferă o soluție simplă, fezabilă și eficientă.

Despre studiu

Studiul este un studiu de cohortă prospectiv istoric și a folosit datele electronice ale participanților din programul All of Us. Au fost incluși adulți între 40 și 79 de ani care aveau toate variabilele necesare pentru calculul scorului PCE într-o perioadă de șase luni între 2009 și 2015. Au fost excluse persoanele cu boli cardiovasculare aterosclerotice preexistente sau cu oricare dintre cele cinci boli oculare urmărite.

În total, au fost incluși 35.909 participanți. Fiecărui participant i s-a calculat scorul PCE și a fost încadrat în una dintre cele patru categorii:

• Risc scăzut: < 5%
• Risc la limită: 5–7,4%
• Risc intermediar: 7,5–19,9%
• Risc ridicat: ≥ 20%

Au fost utilizate modele de tip Cox multivariabile pentru analiza timpului până la eveniment, ajustate pentru rasă (inclusiv subcategorii extinse), indice de masă corporală, boală renală cronică și nivel educațional. Performanța modelelor a fost evaluată prin indicele de concordanță (C-index), iar analizele de sensibilitate au inclus diferite durate de urmărire (5, 6 și 7 ani).

Rezultate

Riscul cardiovascular mai crescut a fost asociat semnificativ cu apariția tuturor celor cinci boli oculare analizate. Comparativ cu grupul cu risc scăzut, persoanele din categoria cu risc ridicat au prezentat:

• Degenerescență maculară legată de vârstă: raport de risc 6,22
• Retinopatie diabetică: raport de risc 5,93
• Retinopatie hipertensivă: raport de risc 4,47
• Ocluzie de venă retiniană: raport de risc 3,38
• Glaucom: raport de risc 2,33

Performanța scorului PCE a fost cea mai bună pentru degenerescența maculară (C-index 0,72), retinopatia diabetică (0,751) și retinopatia hipertensivă (0,768), iar moderată pentru glaucom (0,625) și ocluzia de venă retiniană (0,654). Analizele suplimentare au arătat că, deși asocierea dintre PCE și degenerescența maculară se explică în mare măsură prin vârstă, relația cu retinopatia diabetică și cea hipertensivă rămâne robustă chiar și după ajustarea pentru componente individuale ale scorului.

Implicații și direcții viitoare

Rezultatele sugerează că medicii de familie pot utiliza scorul PCE nu doar pentru prevenția cardiovasculară, ci și pentru identificarea persoanelor care ar trebui trimise mai devreme la consultații oftalmologice. Un astfel de model de risc integrat ar putea preveni pierderea ireversibilă a vederii prin intervenție precoce.

Rămân necesare studii care să determine momentul optim al trimiterilor către oftalmologie în funcție de categoria de risc, eficiența intervențiilor timpurii la acești pacienți și modul în care această abordare poate fi implementată în fluxurile uzuale ale fișelor electronice.