Riscurile administrarii de steroizi anabolizanti la tineri

Material si metoda

Inca de la descoperirea androgenilor (premiul Nobel pentru chimie-1939), testosteronul si derivatii sai sintetici au iscat numeroase controverse, fiind perceputi ca „hormonul tineretii si vigorii”, Paul de Kruif – „The Male Hormone” 1945, mergand pana la a previziona consumul in masa in scopul imbunatatirii randamentului fizic (8). La mai bine de cincizeci de ani de la aceasta euforie generalizata, s-au constientizat atat efectele fiziologice ale androgenilor (testosteron si derivatul sau activ dihidrotestosteron, androstendion si dihidroandrostendion) in dezvoltarea pubertara cat si efectele anabolice la nivelul organelor cu activitate redusa a 5-alfa-reductazei (muschi, oase, aparat cardio-vascular, rinichi), unde stimuleaza sinteza proteica, sinteza de ATP, hiperplazia si hipertrofia fibrelor musculare, eritropoieza.

Domeniile de utilizare clinica si sociala includ:

Terapia de substitutie androgenica (ART) pentru deficiente la nivelul androgenezei testiculare (pubertate intarziata, afectiuni pituitare, sindrom Klinefelter, post-orhiectomie bilaterala, precum si in asociere cu progestativele in contraceptia hormonala masculina.

Terapia farmacologica androgenica (PAT), in anemiile aplazice, insuficientele cronice cardiace sau respiratorii, afectiunile autoimune cortico-dependente, casexia asociata SIDA, prevenirea crizelor de angioedem ereditar sau urticarie severa, paliativ in cancerul mamar de faza terminala, leziuni catabolice severe – arsuri, stari critice, chirugie majora.

Administrare excesiva si inadecvata. Andropauza conduce la un declin lent (1% pe an) a nivelului testosteronului circulant, insa nu exista evidente privind avantajele administrarii de androgeni la barbatii in varsta, riscurile cardio-vasculare si de afectiuni ale prostatei depasind beneficiile posibile. Disfuntia erectila are o etiologie predominant neuro-vasculara, fiind improbabila corectia acesteia prin administrare de testosteron.

Abuz si dopaj. Abuzul este utilizarea fara indicatie medicala a androgenilor, obtinuti din surse ilicite si administrati in doze masive. Desi Agentia Mondiala Anti-doping (WADA) include androgenii pe lista substantelor interzise, acestia sunt folositi in lumea sportului (9) (ciclism, culturism, haltere, canotaj, box, inot), fiind sursa de scandaluri.

Avand in vedere deplasarea epicentrului acestui fenomen din aria competitionala in societate, ne-am pus problema identificarii grupelor de risc. Profilul barbatului tanar, supus dopajului include: preocupare excesiva pentru propria imagine, istoric de complexe fizice („dysmorphic body syndrome”, asemanator celui intalnit in cazul tinerelor suferind de anorexie nervoasa) (4), program excesiv si obsedant de exercitiu de forta la sala, musculozitate proeminenta, acnee faciala si truncala, atrofie testiculara si ginecomastie, nivelel scazut al LH, FSH, testosteron circulant, indicand supresia axei hipotalamo-hipofizo-gonadale.

Dorim sa subliniem influenta nociva a imageriei mass-media si a „antrenorilor” din cadrul salilor de culturism, conducand la un nou tip de „consumerism” masculin ce genereaza sub-cultura narcisista a „body-building”-ului. In contextul in care oficialii militari au recunoscut partial, fara a legifera insa, utilizarea de substante dopante sau androgeni in unele campanii militare, nu trebuie sa ne mire aderenta tinerilor la aceste practici pentru a urma o cariera militara, in politie sau in firmele de protectie si paza (13).