Secreții vaginale anormale în sarcină

©

Autor:

Secreții vaginale anormale în sarcină

Toate femeile încep să prezinte secreții vaginale cu 1-2 ani înainte de instalarea pubertății. Acestea dispar odată cu menopauza. Cantitatea de secreții variază în funcție de momentul ciclului menstrual, devenind mai bogată înainte de menstruație. (1)

În sarcină, aproape toate femeile observă o creștere a cantității secrețiilor vaginale, ceea ce este un lucru normal. În cele 9 luni, țesutul de la nivelul colului uterin și a peretelui vaginal devine mai moale iar secrețiile se intensifică, pentru a ajuta la prevenirea infecțiilor ce pot urca de la vagin la uter. De asemenea, producerea de fluid crește din cauza nivelului mai mare de progesteron. (1)


Creșterea secrețiilor vaginale poate fi chiar un semn că femeia este însărcinată. (1)

În mod normal, secrețiile trebuie să fie de consistență clară, albe, fără miros urât. Dacă ele devin verzui sau maronii, conțin sânge, miros neplăcut sau sunt însoțite de mâncărime și usturime, atunci cel mai probabil este vorba despre o infecție și este necesară intervenția unui medic specialist. (1)

Pentru prevenirea infecțiilor genitale în sarcină, se recomandă:

  • Evitarea utilizării tampoanelor, întrucat pot fi o poartă de intrare pentru germeni
  • Evitarea dușului vaginal, deoarece poate modifica flora bacteriana vaginală, determinând infecții
  • Utilizarea protejslipurilor și schimbarea lor frecventă (2)


Infecțiile fungice în sarcină

Una dintre cele mai frecvent întâlnite infecții în sarcină este candidoza vaginală, o infecție fungică cauzată de Candida albicans. Afecțiunea poate apărea din cauza schimbărilor hormonale din sarcină, administrării de antibiotice, sexului, diabetului zaharat. Semnele și simptomele includ: (2, 3)

  • Secreții de culoare albicioasă, verzuie sau gălbuie, de consistența brânzei cottage, cu miros de drojdie sau pâine
  • Înroșirea, iritația vulvei, însoțită de mâncărime
  • Senzație de arsură la urinat sau în timpul actului sexual
  • Creșterea secrețiilor vaginale (3)


Infecția poate fi depistată prin inspecția zonei vaginale, alături de recoltarea și studierea la microscop a secrețiilor vaginale. (3)

Tratamentul infecțiilor fungice în sarcină este local, constând din creme vaginale și supozitoare. Medicamentul oral diflucan nu s-a dovedit sigur pe perioada sarcinii sau a lactației. Durata tratamentului este de aproximativ 10-14 zile. Pentru prevenirea unei infecții fungice sau a recurenței, se recomandă:

  • Purtarea unei lenjerii lejere din bumbac
  • Ștergerea zonei intime din față în spate după utilizarea toaletei
  • Spălarea frecventă a zonei intime cu un săpun hipoalergenic, fără miros, urmată de folosirea unui uscător cu aer rece pentru a usca zona genitală
  • Evitarea dușurilor vaginale
  • Evitarea tampoanelor, absorbantelor, săpunurilor sau hârtiei igienice cu parfum
  • Includerea în alimentație a iauturilor cu „lactobacillus acidophilus”
  • Limitarea cantității de zahăr din dieta, deoarece acesta favorizează creșterea fungilor (3)


Vaginoza bacteriană în sarcină

Aproximativ 10-30% dintre gravide vor dezvolta vaginoză bacteriană în sarcină. Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenția Bolilor (CDC) din America, aproximativ 1 milion de gravide dobândesc această infecție anual. (4)

Femeile cu vaginoză bacteriană prezintă nivele reduse de amilază la nivelul vaginului, o enzimă care scindează carbohidrații în glicogen. Glicogenul este consumat de bacteriile sănătoase, iar fără acesta, ele nu se pot dezvolta sau crește. De asemenea, persoanele de sex feminin care dezvoltă vaginoză au nivele scăzute ale peptidelor antimicrobiene (AMPs), care luptă împotriva bacteriilor nocive. (4)

Riscul este crescut la femeile cu mai mulți parteneri sexuali, cu parteneri sexuali noi, la cele care utilizează dușul vaginal sau dispozitivul intrauterin sau la populația afro-americană. Gravidele au un risc mai mare de vaginoză bacteriană din cauza modificărilor hormonale din sarcină. (4)

Cel mai frecvent întâlnit semn al infecției este mirosul puternic de pește. Unele femei pot observa creșterea secrețiilor vaginale, care se colorează în gri. De asemenea, apare senzație de arsură la urinat, mâncărime la nivelul zonei vulvovaginale și durere în timpul actului sexual. (4)

Diagnosticul se face prin recoltarea secrețiilor vaginale și analiza lor prin intermediul testului de pH, testului de hidroxid de potasiu (KOH) sau testului de miros. De obicei, infecția determină creșterea pH-ului peste 4,5. (4)

Vaginoza bacteriană în sarcină crește riscul de naștere prematură și greutate scăzută la naștere. Prematuritatea se referă la nașterea înainte de 37 de săptămâni. De asemenea, infecția poate determina apariția bolii inflamatorii pelvine. (4)

Tratamentul presupune administarea de tratament antibiotic cu metronidazol, clindamicină și tinidazol. Totuși, este bine cunoscut că antibioticele distrug și flora bacteriană bună, ceea ce poate avea un impact pe termen lung asupra sănătății vaginului. Un studiu publicat în Nature sugerează că efectele negative ale antibioticelor asupra bacteriilor sănătoase sunt permanente. Cercetările arată că peste 50% dintre femeile care au primit tratament pentru vaginoza bacteriană vor avea o recurență în termen de 12 luni. (4)

Având în vedere datele, este posibil ca cea mai bună opțiune de tratament să o reprezinte probioticele pentru flora vaginală, alături de vitamine și minerale precum fier, magneziu și zinc. (4)

Totuși, la gravidele cu istoric de prematuritate care dezvoltă vaginoză bacteriană, tratamentul antibiotic poate scădea riscul de ruptură prematură a membranelor și greutate mică la naștere. Studiul care a ajuns la această concluzie nu a descoperit nicio dovadă cum că antibioterapia scade riscul de prematuritate. (4)

Prevenția infecției se poate face prin:

  • Evitarea dușurilor vaginale
  • Alegerea produselor intime fără glicerina, parabeni sau uleiuri
  • Evitarea uleiurilor cu cocos pentru igiena vaginului
  • Alegerea produselor intime cu pH între 4 si 5,5, având în vedere că pH-ul vaginal normal este acid, de aproximativ 4,5 (4)


Infecția cu chlamydia în sarcină

Infecția cu Chlamydia este una dintre cele mai frecvent întâlnite infecții bacteriene cu transmitere sexuală. În America se înregistrează anual 2,86 milioane de infecții cu Chlamydia. (5)

Potrivit CDC, toate gravidele ar trebui să fie testate la primul consult prenatal pentru prezența Chlamydiei în secrețiile vaginale. De asemenea, analiza ar trebui repetată în trimestrul 3 dacă gravida prezintă un risc ridicat. (5)

Riscul este crescut la gravidele care au parteneri sexuali multipli, nu utilizează prezervativul, au un partener infectat sau au istoric de infecție cu transmitere sexuală. (5)

În cele mai multe dintre cazuri, infecția este asimptomatică. Unele femei pot observa creșterea secrețiilor vaginale, durere abdominală sau pelvină. Bărbații infectați prezintă usturime la urinat și pot prezenta secreții la nivelul penisului. (5)

Diagnosticul se face prin recoltarea și analiza secrețiilor de la nivelul colului uterin, uretrei, anusului sau gâtului. (5)

Dacă infecția este activă sau netratată la momentul nașterii, atunci nou-născutul poate dobândi prin transmitere perinatală conjuctivită (18-44%) sau pneumonie (3-16%) cu Chlamydia. De asemenea, prezența infecției pe parcursul sarcinii crește riscul de prematuritate. (5)

Tratamentul presupune administrarea de antibiotice orale, într-o singură doză sau pe o durată de 7 zile. Având în vedere că reinfecția este relativ frecvent întâlnită, gravidele ar trebui retestate la 3 săptămâni, iar apoi la 3 luni după terminarea tratamentului. (5)

Prevenția bolii se poate face prin abstinență sau prin menținerea unui singur partener sexual neinfectat. Conform Consiliului de Educație și Informare Sexuală din America, utilizarea prezervativelor în timpul sexului oral, vaginal sau anal scade riscul infecției cu Chlamydia cu doar 60%. (5)

gonoreea în sarcină

Gonoreea este o boală cu transmitere sexuală, care infectează atât bărbații cât și femeile. Afecțiunea se transmite prin sex vaginal, anal și oral. (6)

În timp ce unii bărbați pot fi asimptomatici, alții prezintă senzație de arsură la urinat, eliminare de secreții de la nivelul penisului și umflarea testiculelor, care devin sensibile la atingere. (6)

La fel ca și bărbații, și femeile pot fi asimptomatice în fazele inițiale ale bolii. Ulterior, ele dezvoltă durere la urinat, mâncărime la nivel anusului, creșterea secrețiilor vaginale, sângerări vaginale neregulate, crampe abdominale, sângerare sau durere la nivelul anusului. (6)

Netratată, boala poate determina boală inflamatorie pelvină, infertilitate, durere pelvină cronică, sarcină ectopică, infertilitate, prematuritate, avort. Mai mult, având în vedere că gonoreea se transmite de la mamă la făt în timpul nașterii vaginale, acest lucru poate determina infecție oculară la nou-născut. (6)

Pentru prevenirea complicațiilor pe parcursul sarcinii, se recomandă testarea pentru gonoree în primul trimestru de sarcină. (6)

Tratamentul gonoreei necomplicate în sarcină presupune administrarea unei singure doze de ceftriaxonă. (6)

Prevenția se poate face prin abstinență sau prin monogamie. Utilizarea prezervativelor reduce riscul de transmitere a gonoreei, dar nu previne boala. (6)

Tricomoniaza în sarcină

Tricomoniaza este o infecție cu transmitere sexuală cauzată de parazitul Trichomonas vaginalis. Boala poate fi frecvent întâlnită în sarcină, crescând riscul de prematuritate sau greutate scăzută la naștere. Mai mult, există un risc de transmitere a boli de la mamă la făt în timpul nașterii. (7)

Printre simptome se numără senzația de usturime la urinat, senzația de mâncărime sau usturime la nivelul organelor genitale, durere în timpul actului sexual, eritem la nivelul organelor genitale, creșterea secrețiilor vaginale, cu colorarea lor în alb, gri, verde sau galben și cu miros neplăcut. De obicei, simptomatologia apare la 5-28 de zile de la contactul sexual, putând varia de la ușoară la severă. (7)

Fără tratamentul corect, boala crește susceptibilitatea de apariție a altor infecții cu transmitere sexuală, spre exemplu HIV. (7)

Tratamentul presupune administrarea unei monodoze de antibiotic, de obicei metronidazol sau tinidazol. Dacă atât mama cât și partenerul au fost diagnosticați pozitiv, este recomandat ca ambii să înceapă tratamentul, în același timp. (7)

Cea mai bună metodă de prevenire a bolii este prin testarea pe parcursul sarcinii. (7)

Secrețile vaginale anormale pot să arate și o complicație a sarcinii. Cele de culoare roșu deschis pot fi un indicator al placentei previa sau desprinderii de placentă. Placenta previa apare dacă placenta ajunge să acopere colul uterin în ultima lună de sarcină. Printre simptomele bolii de numără crampele sau durerile abdominale ascuțite, sângerarea după actul sexual, sângerarea în a doua jumătate a sarcinii. În cazul desprinderii de placentă apare sângerare vaginală, durere epigastrică sau lombară cu debut brusc, disconfort abdominal. (8, 9, 10)


Data actualizare: 07-03-2023 | creare: 07-03-2023 | Vizite: 1170
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum