Semnalul tăcut al inimii: ce spune variabilitatea ritmului cardiac (HRV) despre starea ta reală de sănătate

Dr. Nicolas Verhoeven - autorul canalului Physionic, cunoscut pentru modul în care explică fiziologia umană într-un limbaj accesibil, discută într-un video YouTube despre unul dintre cele mai subtile semnale biologice care reflectă starea generală a organismului: HRV - variabilitatea ritmului cardiac, un indicator pe care majoritatea oamenilor nu îl observă, dar care poate spune foarte multe despre sănătate.

 

 

Semnalul de avertizare transmis de inimă

Dr. Nicolas explică faptul că organismul trimite avertismente înainte ca problemele de sănătate să devină evidente, iar unul dintre cele mai fiabile semnale vine direct de la inimă. Acest indicator se numește variabilitatea ritmului cardiac și reprezintă fluctuația naturală a intervalelor dintre bătăile inimii. Chiar dacă ritmul cardiac pare constant, distanța dintre două bătăi se modifică permanent, iar această variație reflectă adaptabilitatea organismului.

De ce este importantă variabilitatea ritmului cardiac

Variabilitatea ritmului cardiac este un indicator al felului în care sistemul nervos controlează inima, cu accent pe influența exercitată de nervul vag. Intervievatul explică faptul că un nivel mai ridicat de activitate vagală încetinește ritmul inimii și indică un organism adaptabil, capabil să răspundă eficient la stimuli. O variabilitate mai bună reflectă, în general, o stare de sănătate mai robustă.

Ce rol are nervul vag în reglarea inimii

Pentru a clarifica legătura dintre variabilitatea ritmului cardiac și sănătate, Dr. Nicolas descrie traseul nervului vag, care pornește din trunchiul cerebral și ajunge la inimă, unde se ramifică în două zone esențiale: nodul sinoatrial și nodul atrioventricular. Aceste structuri controlează ritmul cardiac, iar impulsurile vagale îl încetinesc. De aceea, o activitate vagală mai puternică este asociată cu o funcționare mai stabilă a sistemului cardiovascular.

Factorii care influențează funcția vagală

Intervievatul arată că activitatea nervului vag poate fi influențată în multiple moduri. De exemplu:

• tensiunea arterială acționează asupra unor receptori localizați în inimă și artera carotidă, care transmit informații ce modifică activitatea vagală;

• nivelul de cortizol, crescut în condiții de stres, poate reduce influența nervului vag asupra inimii;

• inflamația cronică este atât un semn al reducerii activității vagale, cât și un fenomen pe care nervul vag îl poate modula.

Acești factori se interconectează, iar variabilitatea ritmului cardiac devine un indicator accesibil al acestei rețele fiziologice complexe.

Cum reflectă variabilitatea ritmului cardiac starea generală a organismului

În această parte, autorul explică faptul că variabilitatea ritmului cardiac traduce într-o singură valoare multiple procese din corp. Atunci când organismul este dereglat, supus stresului sau aflat într-o stare patologică, această variație tinde să scadă. De aceea, o variabilitate redusă nu este doar un număr, ci semnalul că sistemele interne nu mai funcționează armonios.

Pentru a ilustra importanța influenței vagale, autorul menționează un fapt fascinant: dacă inima ar fi complet separată de nervul vag, ritmul ei ar crește spontan până la aproximativ 100 de bătăi pe minut. Acest lucru evidențiază cât de mult încetinesc impulsurile vagale activitatea inimii și cât de relevantă este această reglare pentru sănătate.

Ce arată studiile despre legătura dintre variabilitatea ritmului cardiac și mortalitate

Dr. Nicolas analizează două meta-analize de date care au investigat dacă variabilitatea ritmului cardiac poate anticipa riscul de deces. Prima a inclus aproximativ 3.000 persoane deja diagnosticate cu boli cardiovasculare și urmărite între 1 și 9 ani. Cercetătorii au evaluat dacă persoanele cu o variabilitate redusă au avut o probabilitate mai mare de a deceda în perioada de urmărire.

Rezultatele au arătat că majoritatea studiilor individuale au plasat grupurile cu variabilitate scăzută în zona de risc crescut, iar această tendință a fost vizibilă indiferent de modul în care variabilitatea a fost măsurată. Deși nu toate diferențele au fost mari, direcția rezultatelor a fost clară: o variabilitate mai mică se asociază cu o mortalitate mai ridicată.

Variabilitatea ritmului cardiac în rândul persoanelor fără boli cardiovasculare

Pentru a vedea dacă această asociere este valabilă și în populația generală, Dr. Nicolas prezintă o a doua analiză, mult mai amplă, cu 38.000 participanți, majoritatea considerați persoane sănătoase. Și în acest caz, cercetătorii au comparat riscul dintre cei cu valori scăzute și cei cu valori mai ridicate.

Graficul utilizat pentru interpretare arată o tendință asemănătoare cu cea observată în grupul cu boli cardiovasculare: în aproape toate subanalizele, o variabilitate mai mică se asociază cu un risc mai mare de mortalitate sau, în cel mai bun caz, nu există nicio relație clară. În ansamblu, datele sugerează că, și la persoanele fără diagnostic cardiovascular, variabilitatea redusă reflectă o fragilitate fiziologică mai mare.

Limitele analizelor și problemele metodologice

Autorul subliniază însă că aceste rezultate trebuie interpretate cu prudență. Prima analiză, deși include 28 de studii, este compusă dintr-un număr relativ mic de participanți. În plus, modul în care studiile au fost ajustate pentru factori precum vârsta, sexul sau prezența diabetului a fost inconsistent: unele studii au controlat pentru aceste variabile, altele nu. Această lipsă de uniformitate generează o variabilitate mare între rezultate.

De asemenea, tipurile de măsurare a variabilității au fost diferite. Unele metode sunt sensibile la anumite caracteristici, altele surprind informații complementare, iar combinarea lor într-o analiză comună poate dilua semnificația rezultatelor. Din acest motiv, autorul consideră că aceste analize fie ar fi trebuit realizate cu criterii mai stricte, fie ar fi trebuit restrânse la un subset de date mai omogen.

Ce putem concluziona în ciuda acestor limite

Chiar dacă analizele prezintă probleme metodologice, Dr. Nicolas consideră că există în continuare un semnal consistent: o variabilitate redusă se asociază cu un risc mai mare de mortalitate. Nu este vorba despre o relație perfectă, dar tendința este suficient de clară pentru a justifica atenția acordată acestui indicator.

El subliniază, de asemenea, că variabilitatea ritmului cardiac nu este cauza mortalității crescute, ci un marker care reflectă starea generală a organismului. Cu alte cuvinte, variabilitatea nu generează problemele, ci le semnalează, arătând că sistemele organismului nu funcționează optim.

Ce înseamnă „valoare mică” a variabilității ritmului cardiac

După prezentarea dovezilor, autorul trece la întrebarea practică: cum interpretăm valorile variabilității ritmului cardiac? Pentru aceasta, este necesar un dispozitiv capabil să o măsoare. Multe ceasuri sau brățări moderne pot realiza această evaluare, iar majoritatea folosesc un tip de măsurătoare numit RMSSD.

În acest format, un prag relevant este în jurul valorii de 20 milisecunde. Valori peste acest nivel indică un risc mai scăzut, iar un organism mai adaptabil. Totuși, autorul precizează că acest prag nu reprezintă o limită între „normal” și „anormal” și că 20 milisecunde rămâne o valoare relativ mică. Din acest motiv, este recomandabil ca variabilitatea să fie cât mai ridicată, în lipsa unor condiții medicale care să altereze în mod artificial lectura.

Cum să interpretezi corect valorile variabilității ritmului cardiac

Autorul explică faptul că interpretarea unei singure măsurători nu este suficientă pentru a înțelege starea reală a organismului. Variabilitatea ritmului cardiac se modifică de la o zi la alta în funcție de stres, oboseală, activitate fizică sau chiar starea emoțională. De aceea recomandarea este ca valorile să fie măsurate de mai multe ori, în zile diferite, pentru a obține o medie care reflectă mult mai fidel situația biologică reală.

Un alt aspect important este acela că o valoare ridicată nu garantează absența bolilor. Autorul insistă că acest indicator se referă la starea fiziologică generală, nu la diagnosticul de boli specifice precum cancerul sau afecțiunile cardiace. Cu alte cuvinte, o variabilitate ridicată poate coexista cu o boală nediagnosticată, iar o variabilitate redusă nu indică neapărat un proces patologic clar definit, ci o vulnerabilitate fiziologică.

Ce poate face variabilitatea ritmului cardiac pentru evaluarea stării de sănătate

Variabilitatea ritmului cardiac devine utilă tocmai pentru că reflectă modul în care organismul este influențat de factori precum somnul, stresul sau mișcarea. O valoare scăzută poate fi un semnal pentru a reevalua stilul de viață: alimentație, programul de odihnă, frecvența mișcării sau nivelul de stres cotidian. Autorul o numește un instrument valoros, deoarece ajută la observarea dezechilibrelor înainte ca acestea să se manifeste în mod evident.

El accentuează ideea că o valoare scăzută, aproape de 20 milisecunde, ar putea indica faptul că organismul este suprasolicitat sau insuficient recuperat. În aceste situații, ajustarea obiceiurilor zilnice poate duce la îmbunătățirea variabilității în timp, ceea ce indică o adaptabilitate crescută.

Ce trebuie reținut despre măsurarea variabilității ritmului cardiac

Pentru a îmbunătăți utilitatea acestui indicator, autorul recomandă:

• măsurători repetate, realizate peste mai multe zile, pentru a evita interpretarea unor variații ocazionale;

• atenție la context, deoarece perioadele foarte stresante sau zilele extrem de relaxante pot modifica temporar valorile;

• înțelegerea limitelor, întrucât valoarea variabilității nu reflectă toate aspectele sănătății și nu poate fi folosită pentru a exclude sau confirma boli.

Variabilitatea ritmului cardiac oferă o imagine generală asupra modului în care funcționează organismul, dar nu oferă informații despre fiecare organ sau sistem în parte.

Concluzii

În final, autorul subliniază că variabilitatea ritmului cardiac rămâne un indicator imperfect, dar util. Datele disponibile sugerează o asociere între valori scăzute și un risc crescut de mortalitate, atât în rândul persoanelor cu afecțiuni cardiovasculare, cât și în populația generală. Măsurarea variabilității se poate face cu dispozitive accesibile, iar un nivel peste douăzeci de milisecunde poate indica o fiziologie mai robustă.

În ciuda limitelor date de metodele de studiu și de diversitatea tehnicilor de măsurare, autorul consideră că acest indicator merită atenție, deoarece surprinde starea de adaptabilitate a organismului în fața solicitărilor zilnice.