Sensibilizarea la insectele comestibile poate fi influențată de expunerea la acarieni: rezultate dintr-un studiu realizat în Tenerife

Un studiu publicat recent în revista Nutrients explorează legătura dintre sensibilizarea la insectele comestibile și expunerea crescută la acarienii de depozit și de praf în regiunile subtropicale. Cercetătorii din Santa Cruz de Tenerife, Spania, au analizat răspunsurile imune ale 634 de persoane care nu consumaseră anterior insecte, dar trăiau într-un mediu cu o prezență ridicată a acarienilor. Rezultatele arată că aproximativ 22% dintre participanți au prezentat sensibilizare la cel puțin o specie de insectă comestibilă, iar aproape 96% dintre aceștia au avut, de asemenea, reactivitate la alergeni de acarieni.

Context

Pe măsură ce insectele comestibile câștigă popularitate ca sursă alimentară sustenabilă, apar tot mai multe întrebări legate de siguranța lor alergologică. Autoritățile europene au aprobat recent utilizarea pulberii de vierme galben în alimentație, dar au avertizat asupra riscului de reacții alergice, în special la persoanele sensibilizate la moluște, crustacee sau acarieni.

Proteinele precum tropomiozina și arginina kinaza, comune acestor specii, sunt implicate în reacțiile încrucișate care pot duce la alergii, chiar și în absența unui consum direct de insecte. Acest fenomen a fost denumit „mite-EI syndrome”.

Despre studiu

Pentru a explora acest fenomen, cercetătorii au folosit un design retrospectiv și au analizat dosarele a 634 de pacienți care s-au prezentat la o clinică de alergologie în anul 2024. Toți pacienții aveau istoric de reacții alergice mediate IgE. Persoanele aflate sub tratamente imunomodulatoare, gravide sau care alăptau au fost excluse.

Au fost analizate sensibilizările la trei specii de insecte comestibile: lăcuste, greieri domestici și viermi de făină. S-au recoltat probe de sânge pentru măsurarea nivelurilor de IgE total și specific (tIgE și sIgE), folosindu-se o platformă cu 282 de alergeni. Un inhibitor de determinanți carbohidrați încrucișați (CCD) a fost inclus pentru a reduce rezultatele fals pozitive. Sensibilizările au fost clasificate în cinci clase de reactivitate.

Au fost de asemenea analizate 17 alergeni derivați din acarieni și pan-alergeni importanți (tropomiozină, arginină kinază, troponină-C). Analizele statistice au inclus teste ANOVA, Mann–Whitney U, Chi-pătrat și regresie logistică pentru ajustarea factorilor de confuzie.

Rezultate

Din totalul participanților, 138 persoane (22%) au prezentat sensibilizare la cel puțin o insectă comestibilă. Majoritatea erau de sex masculin (69%), cu o vârstă mediană de 17 ani. Aproape 60% aveau atât alergii respiratorii, cât și alimentare; 16% prezentau doar alergii alimentare, iar 26% aveau simptome respiratorii izolate.

Jumătate dintre cei cu alergii alimentare aveau și sensibilizare la fructe de mare. Nivelurile de IgE total erau ridicate, iar istoricul familial de atopie era frecvent.

Dintre pan-alergenii testați, tropomiozina a fost cel mai frecvent implicată (64%), urmată de troponina-C (29%), arginina kinaza (27%) și proteina sarcoplasmică de legare a calciului (9%). Aproximativ 47% dintre pacienți au reacționat la toate cele trei insecte testate, iar o parte a reacționat doar la una singură.

Interesant este că 23% dintre participanți nu au prezentat reactivitate la niciun pan-alergen cunoscut, iar 3% nu au reacționat deloc la niciunul dintre alergenii incluși în test, sugerând existența unor alergeni încă neidentificați.

S-au identificat corelații semnificative între sensibilizarea la insecte și anumite alergene de acarieni, în special tropomiozina (Blo t 10 și Der p 10). Corelația cu arginina kinază (Der p 20) a fost mai slabă.

Concluzii

Studiul subliniază existența unor reacții încrucișate relevante între insectele comestibile și acarienii de praf, prin intermediul proteinelor comune implicate în alergii. În regiunile cu expunere ridicată la acarieni, precum Tenerife, aceste reacții pot apărea chiar și în lipsa consumului direct de insecte.

Totodată, prezența unor sensibilizări fără reactivitate la pan-alergeni sugerează posibilitatea existenței unor alergeni noi sau a unor reacții imune de intensitate redusă care scapă detectării actuale.

Diagnosticul alergiilor la insecte comestibile necesită o abordare complexă, care să includă istoricul clinic, analize serologice detaliate și, în anumite cazuri, teste de provocare alimentară. Pe măsură ce consumul de insecte crește, diagnosticul personalizat devine esențial pentru evitarea riscurilor alergice.