Alergii alimentare

Alergiile alimentare reprezinta reactii exagerate ale sistemului imunitar, ca urmare a ingestiei unui aliment sau aditiv alimentar.

Spre deosebire de intoleranta la un aliment sau de intoxicatia alimentara, alergiile implica o reactie a sistemului imunitar. In acest caz, organismul reactioneaza la ingestia unui aliment (alergen), declansand o serie de mecanisme de aparare.

O alergie alimentara survine ca reactie la o proteina ce poate fi prezenta in arahide, lapte de vaca, peste, etc. Prin urmare, nu exista alergie la glucide sau lipide, desi poate exista intoleranta la lactoza (un tip de glucid prezent in mod normal in lapte). Astfel, in cazul unei alergii, chiar si cea mai mica cantitate de aliment poate provoca simptome.

Nu exista un tratament curativ pentru alergiile alimentare. Singura solutie consta in evitarea consumului de alimente alergene.

Simptomele alergiei pot fi usoare sau foarte grave si chiar potential fatale: dificultati in respiratie, pierderea constientei sau aritmie in cazul unui soc anafilactic.

Alergiile alimentare pot surveni la orice varsta, dar apar in general inainte de 4 ani. La aceasta varsta, sistemul digestiv si cel imunitar nu sunt inca maturizate, fiind mai susceptibile la alergii. Unele alergii se atenueaza sau dispar odata cu trecerea timpului.

Incidenta alergiilor alimentare, dar si a altor boli ce presupun existenta unui teren atopic (eczema, rinita alergica, astm, urticarie) este in crestere.

Principalele alimente alergene

Cea mai mare parte a reactiilor alergice sunt provocate de anumite proteine din:

• oua
• arahide
• peste
• fructe de mare (crab, homar si creveti)
• nuci, migdale, nuci braziliene, alune, fistic

La copii, principalele alimente cu potential alergenic sunt:

• lapte de vaca
• unele cereale: grau, orz, ovaz, secara
• soia
• seminte de susan

Alergia la laptele de vaca survine cel mai frecvent la sugari, inaintea introducerii alimentelor solide.

Semne si simptome

Semnele unei alergii alimentare apar de obicei la cateva minute dupa ingerarea alimentului in cauza (in maxim doua ore).
Natura si intensitatea semnelor variaza de la o persoana la alta. Ele pot include unele din simptomele urmatoarele, singure sau in asociatie:

• simptome cutanate: prurit (mancarimi), eruptii, eritem (inrosire), tumefactia fetei, a buzelor
• simptome respiratorii: respiratie suieratoare (wheezing), dispnee, jena respiratorie
• simptome digestive: crampe abdominale, diaree, colici, greturi si varsaturi
• simptome cardiovasculare: paloare, hipotensiune arteriala, pierderea constientei

Reactiile alergice severe – soc anafilactic – au manifestari grave si adesea mortale:

• ingustarea cailor respiratorii, ce antreneaza dificultati in respiratie
• scaderea dramatica a presiunii sangvine
• vertij
• stop cardio-respirator

Cauze si factori de risc

La persoanele alergice, sistemul imunitar reactioneaza in mod exagerat si anormal in prezenta unei substante (alergen). Aceasta este perceputa drept periculoasa pentru organism, dar este bine tolerata de subiectii normali.

Raspunsul sistemului imunitar consta in producerea de imunoglobuline E (IgE) pentru a distruge alimentul in cauza. La urmatorul contact cu substanta in cauza, chiar si intr-o cantitate infima, anticorpii IgE semnaleaza sistemul imunitar sa elibereze histamina, prostaglandine si leucotriene. Aceste substante determina semnele si simptomele reactiei alergice.

Histamina este responsabila pentru cea mai mare parte a raspunsurilor alergice: secretii nazale, prurit ocular, eruptii, urticarie, greturi, varsaturi, jena respiratorie si soc anafilactic.

Astfel, alergia se dezvolta in doua etape.

La primul contact cu alergenul organismul este sensibilizat – sistemul imunitar sintetizeaza anticorpi de tip IgE, capabili sa recunoasca alergenul si sa reactioneze.

La urmatorul contact, sistemul imunitar reactioneaza prin eliberarea de histamina, responsabila de aparitia simptomelor alergiei.

Factori de risc

Principalul factor de risc este reprezentat de antecedentele familiale alergice. Riscul de a suferi de alergii alimentare este de 20 - 40% atunci cand unul dintre parinti sufera de o forma de alergie si de 60 -80% atunci cand ambii parinti sunt alergici. La 5 - 15% dintre pacientii cu alergii alimentare nu exista o predispozitie familiala.

Diagnostic

Pentru stabilirea diagnosticului de alergie alimentara, primul pas il constituie anamneza (colectarea datelor legate de antecedentele personale, familiale, de aparitia simptomelor).

 

Diagnosticul este completat prin urmatoarele teste:

Teste cutanate – constau in aplicarea unor solutii ce contin o cantitate mica de alergen pe diferite portiuni ale pielii pentru a urmari daca apare o reactie locala. Solutia poate fi injectata intradermic sau aplicata direct pe piele.
Teste sangvine – masoara concentratia serica de anticorpi de tip IgE produsi ca raspuns la un alergen specific.
Teste de provocare – constau in ingestia unui aliment in cantitati progresive. Se practica doar in mediu spitalicesc, in prezenta unui alergolog.

Tratament

Niciun tratament nu permite eliminarea alergiei alimentare. Singura optiune este interzicerea definitiva a alimentului (sau aditivului) care cauzeaza alergia din dieta pacientului.

Unele forme de alergie (rinita alergica, alergie la veninul insectelor) pot diminua in intensitate datorita terapiei de desensibilizare, ce consta in expunerea pacientului la doze progresive de alergen.
Persoanele cu teren anafilactic trebuie sa aiba in permanenta asupra lor autoinjectoare cu epinefrina (EpiPen) pentru a putea reactiona rapid in cazul unui soc anafilactic.
In cazul unor reactii mai putin severe, medicul poate prescrie antihistaminice, ce pot fi luate dupa expunerea la un alergen pentru a controla reactia si a reduce disconfortul. Pentru manifestarile cutanate pot fi utilizate diverse creme.

Tratamentul socului anafilactic

In cazul problemelor respiratorii sau a colapsului cardiovascular – semne ce indica o reactie severa – singurul medicament indicat este epinefrina (adrenalina). Administrarea prompta de epinefrina este vitala in tratamentul socului anafilactic.
Epinefrina este fabricata sintetic din 1900. Se gaseste sub forma de solutie injectabila si reduce rapid simptomele. Injectia este administrata de obicei pe fata anterioara a coapsei.
Adrenalinaeste un hormon produs de organism in situatii de stres, de pericol sau de spaima, precum si in timpul activitatii fizice. Ea dilata caile respiratorii, creste frecventa cardiaca si ingusteaza vasele sangvine mici care iriga pielea si sistemul digestiv. Adrenalina mobilizeaza toate resursele organismului, pentru a reactiona rapid in situatiile de urgenta.

Autoinjectoarele de epinefrina (Epipen, Anapen) sunt dispozitive portabile de injectare a adrenalinei, constand intr-o seringa preumpluta. Ele pot fi de uz pediatric (0,15 mg) sau pentru adulti (0,3 mg adrenalina). Doza este stabilita de catre medic, in functie de greutatea si varsta pacientului.
Adrenalina actioneaza rapid, dar efectele sale sunt de scurta durata, astfel incat o a doua doza poate fi uneori necesara. In urma administrarii, pacientul trebuie sa ramana sub supraveghere medicala timp de 4 ore, pentru a preveni eventualele recidive.
Dupa utilizarea unui autoinjector de epinefrina, dispozitivul trebuie dus la farmacie, pentru procurarea unei noi doze. De altfel, epinefrina este sensibila la lumina si la aer.

Contraindicatii: Luarea de medicamente betablocante utilizate pentru tratarea hipotensiunii, de exemplu, diminueaza eficienta adrenalinei. Aceste medicamente sunt contraindicate persoanelor care necesita un autoinjector de adrenalina.

Prevenire

Cea mai buna metoda de a preveni o reactie alergica este identificarea si evitarea alergenului care determina aparitia semnelor si simptomelor. Acest lucru poate fi dificil, deoarece unele alimente pot fi folosite drept ingrediente in anumite preparate, in special in produsele din comert si in restaurante.
Alimentele servite la restaurante sau bufete cresc riscul de expunere la alergenii alimentari si necesita o mai mare atentie. Riscul de expunere poate fi diminuat prin alegerea unor alimente cat mai putin transformate.
Prevenirea reactiilor alergice necesita o atentie constanta. Ingestia unei cantitati infime de alergen alimentar poate declansa un soc anafilactic posibil fatal.

Masuri pentru prevenirea expunerii la alergeni alimentari:

Citirea listelor de ingrediente

Alergenii alimentari se pot gasi sub forma de ingrediente intr-o varietate de produse. Este indicata evitarea produselor care "pot contine urme" ale alergenului in cauza. In plus, se poate intampla ca producatorii se schimbe retetele. Prin urmare, eticheta produselor trebuie verificata inainte de fiecare cumparare.

Eliminarea surselor de contaminare

In numeroase cazuri, reactiile alergice sunt cauzate de ingestia indirecta a alergenului alimentar, de exemplu prin intermediul unui aliment sau a unei ustensile de bucatarie contaminate.
Pentru a reduce riscul de contaminare, este indicata evitarea alimentelor in vrac. De asemenea, ustensilele de bucatarie ale persoanei alergice trebuie sa fie diferite de cele ale celorlalti membri ai familiei.

Informarea anturajului despre alergia copilului

Anturajul copilului trebuie informat despre manifestarile alergiei si masurile ce trebuie luate in cazul unei reactii alergice. Persoanelor care intra frecvent in contact cu copilul trebuie sa li se explice ca o reactie alergica poate fi fatala si necesita masuri de urgenta.
Anturajul cuprinde familia, personalul din scoala, parintii prietenilor, vecinii si alti adulti cu care copilul intra frecvent in contact.

In cazul unor reactii alergice severe, se recomanda purtarea asupra sa a unui autoinjector de epinefrina (adrenalina).