Sfaturile pe care medicii de familie le oferă persoanelor obeze sunt adesea ineficiente

Medicii de familie, instruiți să ofere îngrijiri de sănătate persoanelor de toate vârstele, utilizează în general în foarte puține rânduri oportunitățile de care dispun pentru a comunica persoanelor cu obezitate despre problema pe care obezitatea o poate reprezenta pentru sănătatea lor. Un studiu publicat în jurnalul Family Practice, care a evaluat eficacitatea sfaturilor oferite de către medicii de familie persoanelor cu obezitate, sugerează faptul că discuțiile dintre pacienții supraponderali și medicii lor de familie cu privire la greutate sunt extrem de rare.

Intervențiile de slăbire, necesare pentru îmbunătățirea stării generale de sănătate și a bunăstării indivizilor, pot aduce importante beneficii nu doar invivizilor care se confruntă cu obezitate, ci și sistemelor de sănătate, deoarece duc la reducerea costului asistenței medicale la nivel de populație. Medicii de familie, al cărui rol este considerat unul vital în prevenirea creșterii incidenței globale a obezității, trebuie să învețe cum să gestioneze relația cu pacienții obezi.

Studiul actual, realizat de cercetătorii britanici, sugerează faptul că medicii de familie vorbesc în foarte puține ocazii cu pacienții supraponderali sau obezi despre greutatea lor, în principal din cauza faptului că nu sunt siguri care sunt cele mai potrivite sfaturi pe care le pot oferi. Studiul a implicat 137 de medici de familie care au oferit îngrijire unor pacienți supraponderali pe parcursul a mai mult de 20 de luni. Medicii incluși în studiu au oferit fie sfaturi scurte pentru pierderea în greutate, fie o recomandare pentru vizitarea unui serviciu comunitar de control al greutății.

Rezultatele au raportat că medicii de familie au sfătuit pacienții să realizeze modificări în dieta lor sau în ceea ce privește activitatea fizică în mai puțin de 30% dintre cazuri. Medicii de familie au oferit sfaturi specifice de dietă în mai puțin de 12% dintre cazuri. Studiul demonstrează lipsa de siguranță a medicilor de familie în ceea ce privește sfaturile pe care le oferă pacienților cu obezitate, în majoritatea cazurilor sfaturile medicilor nefiind însoțite de pierderi în greutate la pacient.

Principalele limitări ale studiului sunt reprezentate de durata scurtă de timp pentru care clinicienii au oferit sfaturi pentru pierderea în greutate și faptul că au existat sesiuni de instruire premergătoare, care ar fi putut avea ca rezultat modificarea sfaturilor clinicienilor.