Somnolența în timpul zilei poate dubla riscul de demență la femeile în vârstă

Un nou studiu publicat în revista Neurology indică faptul că femeile cu vârste de aproximativ 80 de ani, care prezintă creșteri vizibile ale somnolenței pe parcursul zilei într-un interval de cinci ani, pot avea un risc dublu de a dezvolta demență. Este important de menționat că această cercetare nu stabilește un raport de cauzalitate directă, ci doar o asociere statistică între somnolența diurnă și apariția demenței.

Participante și designul studiului

• Număr total de participante: 733 de femei, cu vârsta medie de 83 de ani la începutul studiului.  
• Criteriu inițial: niciuna dintre participante nu avea tulburări cognitive ușoare sau demență la momentul recrutării.  
• Durată: urmărite pe parcursul a cinci ani, timp în care s-a realizat evaluarea stării cognitive și monitorizarea somnului.  
• Evaluare a somnului:

• Participantele au purtat, de două ori în intervalul celor cinci ani, dispozitive de tip actigraf pentru a monitoriza tiparele de somn pe timpul nopții, perioadele de somn de zi (napping) și ritmurile circadiene (orele de vârf și robustețea ciclului veghe-somn).  
• Cercetătorii au comparat modificările în durata și calitatea somnului nocturn, a episoadelor de somn din timpul zilei (durată, frecvență) și a parametrilor circadieni, între începutul și sfârșitul perioadei de studiu.

Rezultate privind declinul cognitiv

Incidența tulburărilor cognitive:

• 164 (22%) dintre participante au dezvoltat tulburări cognitive ușoare.  
• 93 (13%) au dezvoltat demență.  

Grupuri de somn identificate:

• Somn stabil (44%): fie s-au observat îmbunătățiri minore ale somnului, fie starea de somn a rămas în mare parte constantă.  
• Scădere a calității somnului de noapte (35%): reducerea duratei și a calității somnului nocturn, creștere moderată a episoadelor de somn în timpul zilei și circadiane afectate.  
• Creșterea somnolenței (21%): creșteri semnificative ale duratei și calității somnului (noaptea și ziua) și tulburări marcate ale ritmului circadian.

Asociația cu demența

• Din grupul cu somn stabil, 8% au dezvoltat demență.  
• În cel cu scăderea calității somnului de noapte, 15% au făcut demență.  
• La cele cu creșterea somnolenței diurne, 19% au dezvoltat demență.  
• Ajustând datele pentru factori demografici (vârstă, nivel educațional, rasă) și medicali (diabet, hipertensiune arterială), grupul cu creștere mare a somnolenței a prezentat un risc aproximativ de două ori mai mare de a face demență, comparativ cu grupul stabil.

Interpretarea cercetătorilor

• Somnul pare să joace un rol complex în procesul de îmbătrânire cognitivă, incluzând atât insomnia sau reducerea calității somnului nocturn, cât și somnolența excesivă în timpul zilei.  
• Modificările severe ale tiparelor de somn într-un interval relativ scurt (5 ani) pot fi un indiciu timpuriu sau un potențial factor de risc pentru demență la femeile octogenare.  
• Se subliniază importanța analizei mai detaliate a tuturor aspectelor somnului - atât durata și calitatea somnului nocturn, cât și episoadele de somn de zi și variațiile ciclice circadiene.

Limite și concluzii

• Studiatele au fost în principal femei albe; rezultatele nu pot fi extrapolate ușor altor populații.  
• Este nevoie de cercetări suplimentare pentru a stabili mecanismele exacte prin care schimbările din tiparele de somn pot influența riscul de demență.  
• Studiul a fost finanțat de Institutele Naționale de Sănătate și Institutul Național pentru Îmbătrânire din Statele Unite.

Concluzie-cheie

Modificările majore ale somnului diurn și nocturn, alături de dereglările ritmului circadian, pot semnala un risc dublu de demență pentru femeile foarte vârstnice. Aceste descoperiri încurajează monitorizarea atentă a somnului drept potențial marker timpuriu în prevenția și gestionarea demenței în rândul populației vârstnice.