Statinele, asociate cu o supraviețuire îmbunătățită la pacienții cu leucemie sau limfom

Un studiu amplu publicat în Blood Advances aduce dovezi importante că utilizarea statinelor - medicamente uzuale pentru scăderea colesterolului - este asociată cu un risc semnificativ redus de deces la pacienții cu leucemie limfocitară cronică (LLC) sau limfom limfocitar mic (LLM), în special în contextul tratamentului modern cu agenți țintiți, precum ibrutinib. Studiul oferă cea mai solidă evaluare de până acum a rolului potențial protector al statinelor în tratamentul oncologic al acestor pacienți.
LLC și LLM sunt malignități hematologice cu evoluție lentă, care afectează limfocitele B mature. LLC este cea mai frecventă formă de leucemie la adulți, debutând în măduva osoasă și sânge, în timp ce LLM are aceeași origine celulară, dar se dezvoltă în țesuturile limfatice precum ganglionii sau splina. În ultimii ani, inhibitorii de tirozin kinază Bruton's (BTK), cum este ibrutinib, au transformat tratamentul acestor boli.

Statinele, utilizate pe scară largă în prevenția bolilor cardiovasculare, au fost anterior asociate cu reducerea mortalității în diverse tipuri de cancer, dar efectele lor la pacienții tratați cu terapii țintite moderne rămâneau necunoscute.

Despre studiu

Cercetarea a analizat date individuale provenind din patru studii clinice randomizate internaționale - RESONATE, RESONATE-2, iLLUMINATE și HELIOS - derulate între 2012 și 2019. În total, 1.467 de pacienți cu LLC sau LLM au fost incluși. Vârsta medie a participanților a fost de 65 de ani, 66% erau bărbați, iar 92% aveau diagnosticul de LLC. Din total, 424 de pacienți (29%) luau statine în momentul începerii tratamentului oncologic.

Pacienții au fost randomizați să primească ibrutinib fie ca monoterapie, fie în combinație cu alte medicamente anticancer, ori un regim fără ibrutinib. Obiectivele principale au inclus:

• Supraviețuirea specifică cancerului (SSC): timp până la deces din cauza cancerului
• Supraviețuirea generală (SG): timp până la deces din orice cauză
• Supraviețuirea fără progresie (SFP): timp până la progresia bolii sau deces

A fost analizată și apariția evenimentelor adverse severe (grad ≥3). Urmărirea mediană a fost de 5 ani pentru supraviețuire și 22 de luni pentru SFP.

Pentru a minimiza factorii de confuzie, s-au ajustat analizele pentru variabile precum vârsta, sexul, greutatea, statusul funcțional, severitatea bolii, timpul de la diagnostic, comorbidități și utilizarea altor medicamente cardiovasculare.

Rezultate

Analiza a arătat că, indiferent de tipul de tratament administrat sau de caracteristicile pacienților, utilizarea statinelor a fost asociată cu îmbunătățiri semnificative ale rezultatelor oncologice:

• Risc cu 61% mai mic de deces din cauza cancerului (HR ajustat: 0,39; IC 95%: 0,22–0,70; p=0,001)
• Risc cu 38% mai mic de deces din orice cauză (HR ajustat: 0,55; IC 95%: 0,42–0,72; p<0,001)
• Risc cu 26% mai mic de progresie a bolii sau deces (HR ajustat: 0,73; IC 95%: 0,61–0,88; p=0,001)

Aceste efecte au fost constante atât în subgrupurile tratate cu ibrutinib, cât și în cele fără acest medicament, precum și în rândul pacienților cu LLC față de cei cu LLM. Mai mult, statinele nu au crescut riscul de efecte adverse severe, sugerând un profil de siguranță favorabil.

Implicații și limitări

Acest studiu oferă o primă dovadă solidă că statinele pot reprezenta un factor prognostic favorabil independent în supraviețuirea pacienților cu LLC/LLM, chiar în contextul tratamentului modern cu ibrutinib. Cu toate acestea, fiind un studiu observațional retrospectiv, nu poate demonstra o relație cauzală directă. De asemenea, nu s-a putut analiza impactul tipului de statină, doza sau durata tratamentului.

Limitările includ:

• Caracterul observațional al studiului
• Lipsa randomizării pentru administrarea statinelor
• Utilizarea unor tipuri și doze variate de statine
• Posibila lipsă de generalizare pentru pacienții tratați în afara studiilor clinice

Concluzii

Rezultatele acestui studiu subliniază o asociere robustă între utilizarea statinelor și îmbunătățirea supraviețuirii la pacienții cu LLC sau LLM, fără creșterea toxicității. Este nevoie de studii prospective randomizate pentru a stabili clar dacă statinele pot fi recomandate ca parte integrantă a tratamentului acestor malignități hematologice.

Până atunci, aceste date oferă o bază solidă pentru explorarea mecanismelor moleculare prin care statinele ar putea influența biologia cancerului și justifică testarea acestor ipoteze în studii clinice viitoare.