Stridorul

Stridorul reprezintă un zgomot sau un sunet anormal, cu tonalitate înaltă, care este audibil cel mai frecvent în inspir. Poate fi muzical sau aspru, și este produs de obstrucția parțială a căilor respiratorii superioare extratoracice, la nivel supraglotic (faringe), glotic, subglotic (laringe) sau traheal. Trecerea rapidă și turbulentă a fluxului de aer prin calea aeriană îngustată sau parțial obstruată determină apariția stridorului.

Cauze

Stridorul apare cel mai adesea în afecțiuni acute, precum aspirarea unui corp străin, dar poate apărea și în afecțiuni cronice cum este traheomalacia (ramolisment al cartilajelor traheale, adică cartilajele traheale sunt flasce, cu colaps traheal).


Cauzele cele mai frecvente la copil sunt epiglotita, crupul sau aspirația de corp străin.

  • Incidența epiglotitei este în scădere datorită introducerii vaccinului HiB (Haemophilus influenzae tip B). Epiglotita se manifestă prin debut brusc, febră înaltă, durere în gât, hipersalivație, insuficiență respiratorie și anxietate crescută.
  • De asemenea, afecțiunile congenitale ale căilor aeriene pot produce stridor la nou-născut și copil mic.
  • Crupul afectează copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 36 de luni, care prezintă tuse lătrătoare mai accentuată noaptea, febră joasă, fără dificultăți de înghițire, iar pe radiografie este vizibilă uneori o îngustare subglotică.


Cauzele cele mai întâlnite la adult sunt disfuncția corzilor vocale, edemul sau paralizia corzilor vocale după extubare, tumori laringiene, reacții alergice, aspirația de corp străin și abcesul retrofaringian.

  • Disfuncția corzilor vocale este frecvent confundată cu astmul, însă nu răspunde la terapia antiastmatică. De asemenea, paralizia sau disfuncția corzilor vocale se întâlnește în boli neurodegenerative sau neuromusculare, sau apare post-traumatic la naștere, în chirurgia tiroidiană, după aspirarea secrețiilor sau după IOT (intubare oro-traheală).
  • Reacțiile alergice sunt frecvent declanșate de contactul cu alergenul, și pe lângă stridor sunt prezente wheezing-ul, edemul orofacial, senzația de mâncărime.
  • Abcesul retrofaringian se însoțește de febră înaltă, disfagie (dificultate la înghițire), dureri în gât (odinofagie), hipersalivație, uneori insuficiență respiratorie, și poate fi observat pe radiografia cervicală de profil sau la CT cervical cu substanță de contrast.


Identificarea patologiei care stă la baza apariției stridorului

Disfagia și febra sugerează un abces retrofaringian. Disfagia, febra și hipersalivația sunt revelatoare pentru epiglotită. Semnele de infecție a căilor respiratorii superioare și tusea sugerează crupul. Disfonia este întâlnită în tumori laringiene, iar instalarea bruscă a stridorului indică o reacție alergică sau aspirarea unui corp străin. Stridorul care apare în inspir sugerează obstrucția laringelui, traheei sau a epiglotei, constituind o urgență medicală. Pe de altă parte, stridorul expirator indică obstrucție bronșică.

Semne de alarmă

  • hipersalivația și agitația psiho-motorie;
  • semnul trepiedului (pacientul poate sta în șezut doar dacă se sprijină cu membrele superioare posterior);
  • cianoză sau hipoxemie;
  • alterarea stării de conștiență.


Investigarea patologiilor cu stridor

Sunt necesare pulsoximetria, radiografia toracică și cervicală (a gâtului). Radiografia de profil (incidență latero-laterală) a părților moi cervicale poate evidenția epiglotita. Pe radiografie se pot identifica corpii străini din arborele traheo-bronșic. Laringoscopia este utilă în diagnosticarea anomaliilor sau tumorilor de corzi vocale.

Tratament

Terapia definitivă a stridorului vizează cauza subiacentă a acestuia. Prin administrarea inhalatorie de heliu-O2 (heliox) se îmbunătățește fluxul de aer și se reduce stridorul atunci când sunt afectate căile aeriene mari, în tumori laringiene, în crup sau edem laringian post-extubare. Eficiența acestui procedeu se datorează densității mai scăzute a heliului comparativ cu oxigenul, astfel reducând turbulența fluxului aerian. Administrarea de aerosoli cu epinefrină sau dexametazonă este utilă la pacienții cu edem al căilor aeriene. Intubarea endotraheală se face în insuficiență respiratorie, în alterări ale stării de conștiență sau în pierderi iminente de căi/teritoriu aerian. În prezența edemului, IOT devine dificilă și se preferă traheostomia sau cricotiroidotomia.

Caută un semn/simptom de boală:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Respirație zgomotoasă la bebeluș
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum