Studii de cohortă — Neuropsihiatrie

Studiul WHIMS (7.249 femei) arată că pesimismul cronic, nu absența optimismului, crește cu 8% riscul de declin cognitiv și demență, independent de factorii vasculari și depresie.

Studiul SWISS-AF demonstrează că infarctele cerebrale silențioase la pacienții cu fibrilație atrială anticoagulată produc un declin cognitiv comparabil cu cel al infarctelor clinice manifeste.

Studiul identifică metabolismul prolinei și funcționalitatea microbiotei ca mecanisme cheie în depresie, sugerând noi ținte terapeutice prin dietă și probiotice specifice.

Studiul demonstrează prin randomizare mendeliană bidirecțională că insomnia crește cauzal riscul de ADHD, depresie și PTSD, existând o relație de cauzalitate reciprocă între somn și psihiatrie.

Studiul demonstrează o relație cauzală între disbioza microbiotei intestinale (Enterobacteriaceae, LPS, butirat) și deficitul cognitiv post-AVC, validată prin transplant fecal la modele murine.

Studiul evaluează persistența disfuncției cognitive la 1 an post-COVID-19, identificând deficite reziduale în viteza de procesare și memoria visuospațială la pacienții spitalizați.

Studiul EORTC 26101 (n=321) arată că utilizarea corticosteroizilor la pacienții cu glioblastom recurent se asociază cu o deteriorare semnificativă a memoriei episodice hipocampus-dependente.

Studiul evaluează impactul neurocognitiv post-COVID la 10 luni, demonstrând anomalii EEG și MRI corelate cu deficite cognitive, cu anosmia inițială ca predictor de vulnerabilitate pe termen lung.

Studiul demonstrează că expunerea la amestecuri de perturbatori endocrini (EDC) scade QI-ul copiilor și crește riscul de ASD/ADHD, necesitând o evaluare a riscului bazată pe mixturi, nu pe compuși.

Studiu transversal pe 465 de îngrijitori ai pacienților cu FA, relevând o prevalență de 14% pentru depresie și 13,5% pentru anxietate, cu factori de risc specifici pentru fiecare tulburare.

Studiul pe 104 pacienți arată că variabilitatea relației tau-atrofie identifică fenotipuri biologice distincte în Alzheimer, cu implicații pentru stratificarea în studiile clinice.

Studiu longitudinal pe 734 pacienți care validează stadializarea PET tau, demonstrând declin cognitiv precoce (stadiul 1) și accelerarea progresiei clinice în stadiile 2-4, independent de amiloid.

Studiul DEFIB-WOMEN (1496 pacienți) arată că anxietatea și depresia persistă 2 ani post-implant ICD, fiind mai severe la femei și la pacienții cu indicație secundară.

Studiul pe 563.255 de persoane demonstrează că simptomele depresive, chiar și cele sub pragul clinic, se asociază independent cu un risc crescut de boli cardiovasculare incidente.

Fragilitatea cognitivă (fragilitate fizică și deteriorare cognitivă) triplează riscul de căderi repetate la vârstnici, fiind un predictor independent confirmat într-un studiu de cohortă de 3 ani.