Substanțele perfluoroalchilate ar putea fi eliminate din organism mai rapid cu ajutorul anumitor medicamente

Un studiu clinic desfășurat între decembrie 2022 și iulie 2024 în Ronneby, Suedia, investighează eficiența a două tipuri de intervenții medicamentoase pentru accelerarea eliminării din organism a substanțelor perfluoroalchilate (PFAS), cu precădere PFOS, PFHxS și PFOA, la persoane anterior expuse prin consum de apă contaminată. Studiul a comparat efectele unei rășini sechestrante de acizi biliari (BAS) - colesevelam sau colestiramină - cu cele ale probenecidului, un inhibitor al transportorilor anionici renali.
PFAS sunt substanțe chimice persistente utilizate extensiv în industrie, caracterizate prin stabilitate moleculară și tendința de bioacumulare. Studiile anterioare au estimat timpi de îmjumătățire serică de 2,3–3,5 ani pentru PFOA, 5,3–7,3 ani pentru PFHxS și 3,4–4,8 ani pentru PFOS, cu variații interindividuale semnificative. Eliminarea este limitată din cauza reabsorbției intestinale și renale intense, iar strategiile terapeutice de accelerare a eliminării rămân slab explorate.

Despre studiu

Designul și participanții

Studiul a inclus două componente principale:

• Un trial pe termen scurt (1 săptămână), pentru evaluarea eliminării urinare și fecale sub probenecid și colestiramină.
• Un trial pe termen lung (12 săptămâni), comparând eliminarea serică sub tratament cu colesevelam versus control.

Au fost selectate 12 persoane anterior expuse la PFAS în Ronneby. Dintre acestea, 10 au completat trialul pe termen scurt, iar 9 au finalizat și componenta pe termen lung. Criteriile de excludere au inclus boli cronice, sarcină, lactație sau tratamente incompatibile.

Metodologie

Intervențiile au inclus:

• Colestiramină: 4 g de două ori pe zi.
• Probenecid: 500 mg de două ori pe zi.
• Colesevelam: 625 mg, 2 comprimate, de două ori pe zi (2.500 mg/zi), timp de 12 săptămâni.

Au fost recoltate împreună probe de ser, urina și fecale pentru analiza PFAS. Analizele cantitative au fost realizate prin LC-MS/MS.

Rezultate

Eliminarea pe termen scurt

Colestiramina a crescut semnificativ eliminarea fecală a PFAS:

• PFOS: de 23,1 ori mai mare față de perioada de control.
• PFHxS: de 19,8 ori mai mare.
• PFOA: de 3,6 ori mai mare.

Probenecidul nu a crescut eliminarea urinară. Dimpotrivă, a fost asociat cu o scădere ușoară a excreției urinare pentru PFHxS și PFOS.

Eliminarea pe termen lung cu colesevelam

Scăderile medii serice în timpul celor 12 săptămâni de colesevelam față de perioada de control au fost:

• PFOS: −38 % (interval de încredere 95 %: −42, −34 %)
• PFHxS: −14 % (interval de încredere 95 %: −18, −10 %)
• PFOA: −11 % (interval de încredere 95 %: −24, 4 %)

Colesevelam a redus semnificativ concentrațiile serice de PFOS și PFHxS comparativ cu controlul, iar efectul a fost mai bine tolerat de participanți decât colestiramina.

Alte efecte

Colesevelam a determinat o ușoară scădere a colesterolului total și a LDL, dar nu a influențat nivelurile de vitamina D, HDL sau trigliceride.

Reacții adverse: constipație (10–30 %), greață, flatulență, erupții cutanate. Colesevelam a fost mai bine tolerat decât colestiramina, ceea ce susține utilizarea sa în intervenții de durată.

Concluzii

Studiul demonstrează clar că colesevelamul și colestiramina cresc eliminarea PFAS, cu efecte evidente asupra PFOS și PFHxS, în timp ce probenecidul nu aduce beneficii clare. Reducerea PFAS din circulație poate avea implicații importante pentru sănătate, mai ales pentru femeile care planifică o sarcină, contribuind la limitarea transmiterii intergeneraționale a contaminanților persistenti.

Deși limitat de dimensiunea mică a eșantionului, studiul aduce dovezi robuste despre eficacitatea colesevelamului în scăderea nivelurilor serice de PFAS. Sunt necesare studii viitoare care să evalueze impactul clinic al acestor reduceri, să exploreze doze optime, tolerabilitate pe termen lung și beneficiile potențiale asupra sănătății publice în zonele afectate de contaminare cu PFAS.