Sucraloza perturbă fertilitatea masculină prin deteriorarea spermei și modificarea hormonilor (studiu experimental pe șobolani)

Infertilitatea masculină reprezintă o problemă globală de sănătate publică, afectând între 8% și 12% dintre cupluri, și contribuie la aproape jumătate din totalul cazurilor de infertilitate. Pe lângă cauzele genetice și hormonale, în ultimii ani se conturează tot mai clar rolul factorilor de mediu și alimentari, inclusiv al consumului crescut de îndulcitori artificiali, în afectarea sănătății reproductive masculine.
Unul dintre acești îndulcitori este sucraloza, un compus non-nutritiv larg utilizat în industria alimentară, care reprezintă aproximativ 30% din piața îndulcitorilor din Statele Unite. Deși este apreciată pentru conținutul caloric redus și stabilitatea chimică, sucraloza ridică îngrijorări tot mai mari privind efectele asupra sănătății umane și asupra mediului, inclusiv prin prezența persistentă în ecosistemele acvatice și generarea unui subprodus genotoxic – sucraloza-6-acetat.

Contextul științific

Studiile anterioare au indicat că îndulcitorii artificiali pot influența negativ metabolismul și microbiota intestinală, însă puține cercetări au explorat impactul acestora asupra sistemului reproducător masculin. De asemenea, mecanismele moleculare prin care sucraloza ar putea interfera cu spermatogeneza sau cu reglajul hormonal testicular nu au fost pe deplin elucidate. Studiul recent publicat în Environmental Health Perspectives investighează legătura dintre expunerea la sucraloză și alterarea fertilității masculine, utilizând atât modele in vivo (șobolani), cât și in vitro (culturi celulare testiculare).

Despre studiu

Metodologie

În experimentul in vivo, cercetătorii au expus șobolani Sprague-Dawley de sex masculin la patru niveluri de sucraloză (1.5, 15, 45 și 90 mg/kg corp/zi) timp de 8 săptămâni, reflectând doze care se apropie de aportul zilnic acceptabil. Grupul de control a primit doar apă deionizată. La final, au fost analizate:

• Greutatea corporală și organele majore (ficat, inimă, testicule, epididim).
• Indicatori hormonali: testosteron, LH (hormon luteinizant), FSH (hormon foliculostimulant), și KISS1 (un regulator al axei hipotalamo-hipofizo-gonadale).
• Morfologia testiculară și integritatea spermatozoizilor.
• Markeri de stres oxidativ (malondialdehidă), autofagie (LC3B, p62), și deteriorare ADN (Western blot).

În paralel, liniile celulare testiculare TM3 (celule Leydig) și TM4 (celule Sertoli) au fost expuse la concentrații crescânde de sucraloză (1–10.000 μM), evaluându-se viabilitatea celulară, stresul oxidativ (ROS), autofagia și expresia receptorului gustativ T1R3.

Rezultate

Efecte in vitro: deteriorare celulară și stres oxidativ

• Viabilitatea celulelor TM3 și TM4 a scăzut semnificativ la concentrații ≥1000 μM sucraloză.
• Nivelurile crescute de ROS și expresia crescută a Nrf2 și HO-1 indică stres oxidativ accentuat.
• Sucraloza a dus la alterarea procesului de autofagie, evidențiată prin acumularea LC3B-II și scăderea p62.
• Expresia receptorului T1R3 a fost semnificativ redusă, sugerând afectarea semnalizării gustative testiculare.
• Co-tratamentul cu lactisole (antagonist T1R3) a potențat efectele sucralozei, mai ales în inhibarea secreției de LH în celule hipofizare RC-4B/C.

Efecte in vivo: alterarea funcției testiculare și a spermatogenezei

• Nu s-au observat diferențe în greutate corporală sau funcție hepatică (AST, ALT) între grupuri.
• Indicii testiculari și epididimari au fost semnificativ mai mici în grupurile expuse la sucraloză.
• Testosteronul și LH au fost semnificativ reduse la animalele tratate, împreună cu scăderea nivelului de KISS1 în ser și țesut testicular.
• Histologia testiculelor a evidențiat vacuolizare severă, dezorganizarea celulelor germinale și condensarea nucleară, indicii ai degenerării spermatogenetice.
• Spermatozoizii au prezentat anomalii morfologice (cozi încolăcite, îndoite) și viabilitate redusă.
• Nivelurile crescute de malondialdehidă sugerează intensificarea peroxidării lipidice, reflectând daune oxidative severe.
• Expresia LC3B crescută și scăderea p62 confirmă perturbarea proceselor autofagice în testicule.

Interpretare și implicații

Aceste rezultate evidențiază faptul că sucraloza afectează profund funcția reproductivă masculină în modelul animal, printr-o combinație de:

• Inducere a stresului oxidativ, cu efecte dăunătoare asupra celulelor testiculare.
• Inhibarea expresiei hormonale cheie (testosteron, LH, KISS1), cu perturbarea axei HPG.
• Perturbarea autofagiei, un proces esențial pentru menținerea homeostaziei celulare.
• Afectarea morfologiei și calității spermei, cu implicații directe asupra fertilității.

Deși dozele utilizate in vitro pot depăși expunerea obișnuită la nivel uman, rezultatele subliniază riscuri potențiale reale asociate consumului cronic de îndulcitori artificiali.

Concluzii și direcții viitoare

Studiul oferă dovezi biologice convingătoare că sucraloza, un aditiv alimentar larg răspândit, poate compromite fertilitatea masculină prin mecanisme multiple: oxidare celulară, dezechilibru hormonal și afectare structurală a testiculelor. Impactul asupra receptorului gustativ T1R3 și a căilor de semnalizare hormonală deschide perspective pentru cercetări viitoare asupra modului în care molecule aparent inofensive pot interfera cu funcții endocrine complexe.

Recomandări

• Este necesară reevaluarea siguranței consumului de îndulcitori artificiali, în special în rândul bărbaților tineri.
• Autoritățile în domeniul sănătății ar trebui să reglementeze mai strict utilizarea sucralozei în produsele alimentare și să monitorizeze concentrațiile din mediu.
• Sunt justificate studii suplimentare la om, care să exploreze relația doză-răspuns și efectele pe termen lung.

Consecințe ecologice

Persistența sucralozei și a metabolitului său sucraloza-6-acetat în mediul acvatic atrage atenția și asupra riscurilor de poluare pe termen lung, cu posibile efecte asupra faunei și echilibrului ecologic al ecosistemelor.

În concluzie, sucraloza, deși acceptată în prezent ca sigură pentru consum, ar putea avea implicații importante asupra sănătății reproductive masculine, ceea ce impune prudență în utilizare și investigații suplimentare riguroase.