Supradozajul de niacină (intoxicația cu vitamina B3)

Niacina, cunoscută și sub denumirea de vitamină B3, reprezintă un compus hidrosolubil, răspândit în mod natural în unele alimente sau comercializat sub formă de suplimente alimentare. Niacina poate adopta diverse forme, cele mai frecvent întâlnite fiind acidul nicotinic și nicotinamida.

Acidul nicotinic și nicotinamida sunt metabolizate în principal la nivel hepatic, iar cantitățile aflate în exces sunt eliminate pe cale urinară. Niacina funcționează în organism drept coenzimă, fiind implicată într-o multitudine de reacții enzimatice, ce au drept scop: producerea de energie, sinteza și repararea materialului genetic, combaterea stresului oxidativ, sinteza grăsimilor și colesterolului.

De regulă, o dietă echilibrată asigură organismului necesarul optim de vitamină B3, suplimentarea dietei cu niacină fiind recomandată astăzi pentru tratamentul deficitului nutrițional. În trecut, acidul nicotinic a fost utilizat și în tratamentul hiperlipidemiei, însă această abordare a suferit modificări odată cu dezvoltarea și utilizarea statinelor. În prezent, nu au fost raportate efecte semnificative ale asocierii dintre niacină și statine. (1, 2)

Surse naturale de Niacină:

Următoarele alimente sunt bogate în Niacină:

• carne roșie;
• pește;
• orez brun;
• nuci;
• semințe;
• legume;
• banane;
• cereale. (1)

Doza necesară de Niacină

Pentru ca organismul să funcționeze în parametri optimi, fiecare persoană are nevoie de o anumită cantitate de Niacină. Această cantitate poartă denumirea de aportul de referință alimentar și este exprimată în miligrame de echivalenți de Niacină. Aportul de referință alimentar variază în funcție de vârstă, astfel încât copiii au nevoie de o doză mai redusă de vitamină B3 (2-16 mg/zi) în comparație cu adulții (14-16 mg/zi). De asemenea, necesarul zilnic de Niacină crește în cazul femeilor însărcinate sau care alăptează (17-18 mg/zi).

Majoritatea oamenilor pot obține necesarul zilnic de Niacină printr-o dietă echilibrată, iar doza maximă pentru adulți nu trebuie să depășească 35 mg/zi. Un aport de Niacină mai mare de 35 mg/zi poartă denumirea de supradozaj de Niacină și prezintă simptome caracteristice. (3)

Posibilități de supradozaj de Niacină

Supradozajul de Niacină (intoxicația cu vitamină B3) este destul de rar, fiind întâlnit preponderent în cazul unor situații particulare.

Alte situații de supradozaj de Niacină pot fi consecința consumului excesiv de medicamente prescrise pentru scăderea nivelului de colesterol seric, întrucât acestea conțin adesea niveluri ridicate de vitamină B3. (2, 4)

De asemenea, băuturile energizante pot conține doze mari de vitamine, inclusiv Niacină. În trecut, au fost raportate cazuri izolate de hepatită acută, provocate de ingestia unor cantități ridicate de Niacină din băuturile energizante. (2, 5)

 

Prin ce se caracterizează supradozajul de Niacină?

Supradozajul de Niacină (intoxicația cu vitamină B3) asociază următoarele semne și simptome:

• înroșirea pielii însoțită de prurit sau furnicături (față, brațe și piept);
• tahicardie;
• durere abdominală;
• greață și vărsături;
• pierderea stării de conștiență;
• vertij moderat până la sever;
• tensiune arterială scăzută;
• fatigabilitate;
• dureri de cap;
• vedere încețoșată;
• diaree;
• hepatită acută și scăderea toleranței la glucoză (la doze foarte mari menținute timp de câteva luni/ani). (1, 2, 4, 6, 7)

Înroșirea pielii poate fi agravată de factori precum:

• consumul de alcool;
• activitate în aer liber;
• expunerea la soare;
• consumul de alimente picante. (7)

Diagnosticarea supradozajului de Niacină

Supradozajul de Niacină reprezintă, de regulă, un diagnostic de excludere. În principiu, se urmăresc: timpul de protrombină, panoul hepatic, hemoleucograma, nivelul gazelor din sânge, nivelul de acid nicotinic și alte substanțe co-ingerate, modificări EKG (aritmii, creșterea duratei QRS, prelungirea QT). (2)

Tratamentul supradozajului de Niacină

Supradozajul de Niacină se tratează, de cele mai multe ori, prin întreruperea aportului de Niacină. De asemenea, înroșirea pielii asociată intoxicației cu vitamină B3 poate fi ameliorată prin administrarea de medicamente cu proprietăți anti-prostaglandine, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroidiene (aspirina). Cazurile extrem de severe necesită transfuzie sanguină, terapie cu N-acetilcisteină sau transplant hepatic. Prognosticul este foarte bun în aproape toate cazurile, după oprirea ingestiei de Niacină. (2)

Diagnostic diferențial în intoxicația cu Niacină

Semnele și simptomele caracteristice supradozajului de Niacină pot fi prezente și în alte situații precum:

• șoc anafilactic;
• alergii alimentare;
• atacuri de panică;
• rosacee;
• hipertiroidism;
• sindromul scombroid;
• abuzul de alcool. (2)

Recomandări

• Evitați consumul de suplimente de Niacină fără recomandarea medicului.
• Evitați depășirea dozei zilnice de Niacină recomandată de medic sau farrmacist.
• Evitați consumul excesiv de băuturi energizante.
• În cazul prezenței semnelor și simptomele descrise anterior, adresați-vă imediat medicului dumneavoastră.