Susceptibilitatea la muşcăturile de ţânţar ar putea fi determinată genetic

Deși nu se știe clar ce anume influențează preferințele țânțarilor atunci când vine vorba de a mușca pe cineva, se cunoaște în prezent faptul că femelele țânțar tind să prefere mirosul anumitor oameni. De exemplu, femeile însărcinate sunt preferate de Anopheles gambiae, principalul vector al malariei în Africa, iar persoanele cu un index de masă corporală mai mare par să fie o sursă mai atrăgătoare de hrană pentru țânțari și musculițe. Deseori se apelează la dietă pentru a explica aceste preferințe, existând anecdote conform cărora mâncatul usturoiului sau băutul berii ar putea ține țânțarii departe. Chiar și așa, nu există până în prezent o legătură clară între dieta „victimei” și gusturile țânțarilor.

Un studiu pilot recent realizat pe 18 perechi de gemeni identici și 19 perechi de gemeni non-identici a demonstrat însă faptul că susceptibilitatea la muşcăturile de ţânţar ar putea fi determinată genetic. Defășurat la London School of Hygiene & Tropical Medicine, studiul a adus în lumină pentru prima dată o posibilă componentă genetică responsabilă de cât de atractivi suntem pentru țânțari, cel mai probabil prin controlul genetic al mirosului nostru corporal.

Publicat în PLOS ONE în luna aprilie, studiul s-a desfășurat în colaborare cu Universitățile din Nottingham și Florida, precum și cu Rothamsted Research. El a constat în evaluarea preferințelor pe care le au țânțarii vectori pentru febra dengue, Aedes aegypti, atunci când sunt puși să aleagă o potențială sursă de hrană din perechi de gemeni. Țânțarii erau eliberați într-un tub sub forma literei „Y”, fiecare din cele două brațe ale tubului ducând spre câte un membru al perechii de gemeni. Lăsând țânțarii să zboare nestingheriți spre persoana ale cărei mâini emiteau cel mai atrăgător miros pentru ei, oamenii de știință au observat că gemenii identici prezentau niveluri mai apropiate de atracție pentru țânțari comparativ cu gemenii non-identici. Rolul pe care îl joacă genele în stabilirea susceptibilității la mușcăturile de țânțar măsurat de către cercetători în cadrul acestui studiu este comparabil cu influența factorului genetic asupra înălțimii și IQ-ului unei persoane.

Deși este doar un studiu pilot, acesta furnizează informații importante care ne-ar putea ajuta să înțelegem mai multe despre modul în care a evoluat relația noastră cu țânțarii și să găsim metode mai pertinente de a ne feri de mușcăturile de țânțari și de bolile pe care le pot transmite aceștia.

Sursă: Phys. org