Terapia prin vorbire prezintă o eficacitate mai scăzută la tineri, comparativ cu adulții de vârstă activă

Depresia și anxietatea reprezintă principalele cauze ale poverii bolii la adulții tineri (16–24 ani), o grupă de vârstă în care prevalența acestor tulburări a crescut în ultimii ani. Studiul publicat în Lancet Psychiatry a folosit date reale de practică din serviciile naționale de psihoterapie din Anglia pentru a compara eficacitatea și eficiența tratamentelor psihologice la tineri față de adulții de vârstă activă (25–65 ani) și pentru a explora rolul genului.
Recomandările clinice susțin terapiile psihologice ca prima linie pentru tulburările mentale frecvente. Totuși, dovezile provin în mare parte din studii randomizate în care vârsta medie a participanților (~44 ani) nu reflectă profilul celor care se tratează efectiv în servicii (~32 ani). Literatura anterioară este neclară: unele studii sugerează rezultate mai slabe la vârste tinere, altele nu găsesc diferențe sau indică rezultate mai bune la tineri. În plus, tinerii sunt mai puțin probabil să înceapă și să finalizeze tratamentul după trimitere, iar serviciile de adulți pot fi mai greu de accesat și menținut pentru această grupă.

Despre studiu

Design și sursă de date

Tipul studiului: cohortă retrospectivă pe întregul program național NHS Talking Therapies (fost Improving Access to Psychological Therapies).

Perioada: 1 aprilie 2015 – 31 martie 2019.

Înregistrări eligibile inițial: 2.125.501 episoade de tratament.

Participanți și grupuri de vârstă

Tineri (16–24 ani): 309.758 persoane; vârsta medie 20,8 ani (abatere standard 2,3).

Adulți de vârstă activă (25–65 ani): 1.290.130 persoane; vârsta medie 41,5 ani (abatere standard 11,1).

Profil demografic (exemple): la tineri, 30,3% bărbați, 69,4% femei; 82,5% albi. La adulți, 34,5% bărbați, 65,2% femei; 83,6% albi.

Criterii și excluderi

Excluși: persoane încă în tratament, cei sub pragurile clinice inițiale pentru depresie/anxietate, episoade fără cel puțin două măsurări de rezultat sau fără ≥2 ședințe, lipsa vârstei la trimitere.

Persoanele >65 ani au fost excluse din analiza primară (incluse în analize de sensibilitate).

Intervenții și intensitate

Model pas cu pas: intervenții de intensitate joasă (de ex., autoajutor ghidat) pentru forme mai puțin severe; intervenții de intensitate înaltă (de ex., terapie cognitiv-comportamentală) pentru forme mai severe.

Diferențe între grupe: tinerii au avut mai multe ședințe în medie, dar și proporție mai mare de prezențe ratate fără anunț; adulții au anulat mai des în mod formal. Tinerii au primit mai rar consiliere ca ultim tip de tratament înregistrat.

Măsuri de rezultat

Scor depresie: Patient Health Questionnaire cu 9 itemi (PHQ-9; 0–27).

Scor anxietate: Generalized Anxiety Disorder Scale cu 7 itemi (GAD-7; 0–21) sau Anxiety Disorder Specific Measures când a fost cazul.

Indicatori secundari standard TTad: recuperare (scăderea sub prag la final pe ambele scale relevante), recuperare fiabilă (și sub prag, și schimbare peste eroarea de măsurare), îmbunătățire fiabilă (schimbare ≥6 puncte PHQ-9 sau ≥4 puncte GAD-7), deteriorare fiabilă (creșteri peste pragurile de schimbare fiabilă fără scăderi corespunzătoare).

Covariabile și ajustări

Gen, etnie, deprivare la nivel de arie, statut ocupațional, tip diagnostic, severitate inițială, intensitatea tratamentului, număr de ședințe, medicație psihotropă, an de cohortă, precum și tulburări de neurodezvoltare (autism, deficit de atenție/hiperactivitate, dizabilitate intelectuală).

Date lipsă la variabile categorice tratate prin categorie separată; fără lipsă la variabile continue.

Analiză statistică

Vârsta analizată atât continuă (inclusiv teste pentru nelinearitate), cât și binară (16–24 vs 25–65).

Modelare principală: regresie liniară pentru schimbarea scorurilor; regresie logistică pentru indicatorii binari (raporturi de șanse și intervale de încredere 95%).

Ajustări suplimentare pentru scorurile de bază pentru a limita efectul regresiei către medie.

Analize de sensibilitate: consistență pe regiuni, pe ani, și includerea >65 ani.

Rezultate

Diferențe de bază între grupe

Tinerii au avut scoruri inițiale mai mici la depresie și anxietate, mai rar medicație psihotropă și mai frecvent înregistrări de tulburări de neurodezvoltare.

Tinerii au prezentat rate mai mari de neprezentare fără anunț; adulții au anulat formal mai des.

Schimbarea simptomelor (rezultate primare)

Tendință pe vârstă: schimbarea medie pre–post a crescut monotonic cu vârsta pentru ambele scale. De exemplu, pentru PHQ-9, schimbarea medie a crescut de la ~5,5 puncte la 20 ani la ~6,3 puncte la 35 ani și ~7,0 puncte la 60 ani; pentru GAD-7, de la ~5,1 puncte la 20 ani la ~6,2 puncte la 60 ani.

Efect per 10 ani vârstă (neajustat): +0,40 puncte PHQ-9 (IC95% 0,39–0,41); +0,20 puncte GAD-7 (IC95% 0,20–0,21); p<0,001.

Efect per 10 ani vârstă (ajustat): +0,25 puncte PHQ-9 (IC95% 0,24–0,26); +0,16 puncte GAD-7 (IC95% 0,16–0,17).

Comparativ tineri vs adulți (neajustat): tinerii au raportat schimbări mai mici (PHQ-9: b = −0,98; IC95% −1,00 la −0,96; GAD-7: b = −0,77; IC95% −0,80 la −0,75), cu atenuare după ajustări, mai ales pentru PHQ-9 când s-a inclus severitatea de bază.

Indicatori secundari (recuperare și schimbări fiabile)

Per 10 ani vârstă: recuperare fiabilă OR = 1,12 (IC95% 1,12–1,12), independent de covariate; în termeni absoluți, între ~48.520 și ~51.566 persoane în plus au atins recuperarea după terapie, iar ~29.090 au avut îmbunătățire fiabilă pentru fiecare creștere de 10 ani.

Tineri vs adulți (neajustat): probabilitate observată de recuperare fiabilă 41,2% vs 48,7%; OR = 0,74 (IC95% 0,73–0,74).

Tineri vs adulți (ajustat): estimare 41,5% vs 48,2%; OR = 0,76 (IC95% 0,75–0,77).

Deteriorare fiabilă: mai frecventă la tineri (OR neajustat 1,19; IC95% 1,17–1,20; ajustat 1,15; IC95% 1,13–1,17).

Impact potențial: dacă ratele tinerilor ar egala pe cele ale adulților, ~23.232 tineri în plus ar fi atins recuperare fiabilă și ~16.727 ar fi avut îmbunătățire fiabilă în perioada studiată.

Genul și vârsta

La tineri, bărbații au avut ușor mai bune șanse de recuperare fiabilă decât femeile (43,0% vs 40,4%).

La adulții de vârstă activă, rezultatele femeilor au fost echivalente sau ușor mai bune decât ale bărbaților (~48,5% vs 48,8%).

Totuși, interacțiunea vârstă × gen nu a îmbunătățit modelele și nu a fost susținută de criteriile de bună potrivire.

Consistență geografică și temporală

Pe ani (2015–2019): rezultatele s-au îmbunătățit în ansamblu, dar diferența tineri–adulți a persistat, deși s-a ușurat ușor (diferența în îmbunătățire fiabilă de la ~6,7% la ~4,7% neajustat; ~5,7% la ~3,9% ajustat).

Pe regiuni: discrepanța cea mai mică la Londra (~3,0%), cea mai mare în South West (~7,4% neajustat; ~6,5% ajustat).

Includerea adulților >65 ani în analize nu a modificat concluziile.

Interpretare și implicații clinice

Concluzie-cheie: adulții de vârstă activă (25–65 ani) obțin în mod consecvent rezultate mai bune la terapii psihologice decât tinerii (16–24 ani), iar efectul persistă după ajustarea pentru factori demografici, clinici și de serviciu.

Posibile explicații: debuturi mai timpurii și profil etiologic distinct la tineri (inclusiv comorbidități de neurodezvoltare), tranziții de viață stresante (educație, locuire, loc de muncă, relații), angajament mai redus cu serviciile (neprezentări), precum și potrivirea incompletă a conținutului/formatului terapiei cu specificul generațional (de exemplu, presiunea social media, dating online).

Recomandări practice orientative

Acces mai rapid la tratament pentru tineri și formate preferate (de exemplu, opțiuni flexibile, digitale sau hibride) pentru a crește retenția.

Intervenții de angajare dedicate (memento-uri proactive, facilitare logistică, politici de toleranță la neprezentări) pentru a limita abandonul.

Adaptări de conținut la teme specifice vârstei (securitate locuință/loc de muncă, stresul platformelor online, relații).

Screening și suport pentru tulburări de neurodezvoltare și comorbidități relevante, cu individualizarea traseului terapeutic.

Învățare din variațiile regionale și testarea sistematică a componentelor de serviciu asociate cu reducerea decalajelor.

Limitări

Dependența de măsuri standardizate raportate de servicii; lipsa indicatorilor de bunăstare subiectivă sau a percepției personale de progres.

Posibile confundări reziduale (de exemplu, severitatea funcțională a tulburărilor de neurodezvoltare, particularități de livrare a intervențiilor).

Participare redusă la terapie video în perioada analizată; generalizarea la formatele post-pandemie necesită evaluări suplimentare.

Datele de gen disponibile limitate la categorii binare și „necunoscut”.

Concluzie

Tinerii au avut, în medie, schimbări simptomatice mai mici, rate mai reduse de recuperare/îmbunătățire fiabilă și o probabilitate mai mare de deteriorare fiabilă decât adulții de vârstă activă, cu diferențe relativ stabile în timp și între regiuni. Redesenarea serviciilor pentru a facilita accesul, retenția și relevanța intervențiilor pentru nevoile specifice ale vârstei poate reduce decalajul și aduce beneficii la scară populațională.

Data actualizare: 11-08-2025 | creare: 11-08-2025 | Vizite: 181

Bibliografie
Saunders, R., et al. (2025). Effectiveness of psychological interventions for young adults versus working age adults: a retrospective cohort study in a national psychological treatment programme in England. The Lancet Psychiatry. https://doi.org/10.1016/S2215-0366(25)00207-X

Image by freepik on Freepik

©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Stimularea electrică transcraniană reduce depresia și simptomele de anxietate la adulții în vârstă
Un studiu recent condus de Universitatea din Florida a arătat că tratamentul cu stimulare cerebrală noninvazivă...

Impulsivitatea, asociată cu tulburările psihiatrice
Persoanele care suferă de tulburări psihiatrice au o tendință crescută de a lua deciziile într-un timp m...

Comportamentul alimentar la adolescenți post-chirurgie bariatrică
Cercetarea condusă de Thomas H. Inge, directorul Centrului de Chirurgie Bariatrică din cadrul Spitalului Pediatri...

Legătura dintre trauma copilăriei și tulburările psihiatrice la adolescenți

Copiii mici din grădinițele norvegiene au un nivel ridicat de stres

Medicamentele psihedelice ar putea fi eficiente pentru tratamentul bolilor mintale severe, sugerează o cercetare

Cel mai amplu studiu despre fericire și menținerea sănătății. Ce ne face fericiți?

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:

Psihoterapia experiențială centrată pe emoție în tulburările anxioase
În ultimii ani se poate vorbi despre un interes renăscut legat de rolul emoțiilor atât în înțelegerea cât �...

5 mituri despre psihoterapie
În prezent există numeroase mituri legate de psihoterapie, majoritatea având la bază concepții populare legate...

Sandplay: joc sau terapie?
Sandplay reprezinta o metoda de psihoterapie si dezvoltare personala care foloseste jocul simbolic, metafora pentru...

Ședințele de psihoterapie sunt mai eficiente dimineața

Dezvoltarea toleranței la anxietate - cheia în reducerea simptomelor tulburării obsesiv-compulsive

Identificarea punctelor forte și a celor slabe ale psihoterapeuților și utilizarea lor ar putea îmbunătății rezultatele pacienților

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.

Buna Dimineata va invit la o cafea

Comunicare cu prietenii mei

Cum pot sa stiu care psihoterapie mi se potriveste cel mai bine

Cam cat costa o sedinta de consiliere la psiholog?

Psihoterapie pentru parintii care isi neglijeaza copilul sau copiii!

Face fata din ce in ce mai greu diverselor somatizari, fricii de moarte, anxietatii... recomandare

Psihoterapie: niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva

Am nevoie de consiliere psihologica... recomandari?

Trebuie sa-l accepta asa cum e si sa sper ca poate intr-o zi se va schimaba?

intră pe forum