Tratamentul în ADHD - meta-analiză a terapiilor medicamentoase și nemedicamentoase, beneficii și riscuri

Un studiu realizat la British Medical Journal (BMJ) și publicat la data de 27 noiembrie 2025 a analizat relația dintre eficacitatea și tolerabilitatea tratamentelor pentru tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) și evoluția simptomelor de-a lungul vieții. Concluziile arată că tratamentele medicamentoase pot reduce semnificativ simptomatologia pe termen scurt, însă tolerabilitatea variază, iar dovezile solide privind efectele pe termen lung rămân limitate.

Context

Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate este caracterizată prin dificultăți persistente de atenție, hiperactivitate sau impulsivitate, afectând aproximativ cinci la sută dintre copii, iar în până la șaptezeci la sută dintre cazuri simptomele persistă până la maturitate. Afecțiunea se asociază frecvent cu tulburări afective, anxietate, tulburări legate de consumul de substanțe, dificultăți de reglare emoțională și disfuncții executive.
Impactul social și economic este major, costurile anuale estimate în Statele Unite ajungând la 19,4 miliarde dolari pentru copii, 13,8 miliarde dolari pentru adolescenți și 122,8 miliarde dolari pentru adulți.
Intervențiile actuale includ tratamente medicamentoase precum metilfenidat, amfetamine, atomoxetină, viloxazină, dar și terapii non-farmacologice precum terapia cognitiv-comportamentală, intervenții dietetice, neurofeedback, antrenament fizic, mindfulness sau acupunctură. Deși numeroase meta-analize au evaluat aceste opțiuni, rezultatele au fost adesea contradictorii, fragmentate și dificil de utilizat în practica clinică.

Despre studiul actual

Autorii au realizat o umbrella-review pe baza a șase baze de date, incluzând lucrări publicate de la începutul arhivelor până la 19 ianuarie 2025. Au fost considerate eligibile doar sintezele sistematice cu meta-analiză incluzând studii randomizate controlate, comparând orice intervenție – farmacologică sau non-farmacologică – cu un control pasiv.
Au fost analizate următoarele rezultate primare:

• Severitatea simptomelor de deficit de atenție/hiperactivitate, evaluată separat pe tipuri de observatori: clinician, părinte, profesor, auto-raportare.

• Eficacitatea la diferite momente: scurt (12 săptămâni sau final de studiu), mediu (26 săptămâni) și lung (52 săptămâni).

• Acceptabilitatea tratamentului (renunțare din orice motiv).

• Tolerabilitatea (renunțare din cauza reacțiilor adverse).

Rezultatele secundare au inclus funcționarea zilnică, calitatea vieții, simptome comorbide și efecte adverse specifice precum scăderea apetitului sau a somnului.

Din 414 articole evaluate integral, 115 au fost incluse, generând 221 combinații unice de intervenții, participanți, comparatori și rezultate. Autorii au selectat pentru reevaluare câte o meta-analiză pentru fiecare combinație, rezultând 221 meta-analize finale, provenind din 47 rapoarte principale.
Calitatea metodologică a fost evaluată prin AMSTAR-2, iar certitudinea dovezilor a fost cuantificată printr-o versiune algoritmică a sistemului GRADE, aplicabilă atât terapiilor medicamentoase, cât și celor non-medicamentoase.
În paralel, a fost creată o platformă online interactivă ce prezintă rezultatele pe categorii de vârstă, tip de intervenție, timp de evaluare și certitudinea dovezilor, facilitând procesul decizional comun medic-pacient.

Rezultate

Intervenții medicamentoase la copii și adolescenți

• Agoniști alfa-2, amfetamine, atomoxetină, metilfenidat și viloxazină au demonstrat reduceri substanțiale ale simptomelor pe termen scurt.

• Metilfenidatul s-a evidențiat prin efecte consecvente, cu mărime standardizată a efectului >0,75 (interval 0,56–1,03), cu dovezi de certitudine moderată-ridicată.

• Tolerabilitatea a fost global mai redusă decât placebo pentru majoritatea medicamentelor, însă diferențele nu au fost semnificative pentru metilfenidat și atomoxetină, aspect relevant în practica clinică.

Intervenții medicamentoase la adulți

• Atomoxetina, terapia cognitiv-comportamentală, metilfenidatul și, în cadrul trialurilor cu risc scăzut de bias, amfetaminele, au prezentat eficacitate de nivel mediu cu certitudine cel puțin moderată.

• Tolerabilitatea comparativ cu placebo a fost scăzută, cu raport de risc pentru întrerupere:

  • metilfenidat 0,50 (0,36–0,69)

  • amfetamine 0,40 (0,22–0,72)

  • atomoxetină 0,45 (0,35–0,58)

Intervenții non-farmacologice

• Acupunctura, terapia cognitiv-comportamentală la copii/adolescenți și mindfulness la adulți au arătat efecte mari, dar cu certitudine scăzută sau foarte scăzută, în principal din cauza eșantioanelor reduse și limitărilor metodologice.

• Datele privind acceptabilitatea și efectele adverse au fost insuficiente pentru majoritatea acestor terapii.

Dovezi pe termen lung

• Nu s-a identificat nicio intervenție cu dovezi solide și certitudine ridicată privind eficacitatea pe termen lung.

• Mindfulness în populația adultă prezintă potențial, dar baza de date este încă slabă.

Concluzii

Tratamentul medicamentos rămâne cel mai bine documentat în managementul pe termen scurt al tulburării, cu eficiență demonstrată în special pentru metilfenidat, amfetamine, atomoxetină și viloxazină. Terapiile non-medicamentoase pot aduce beneficii considerabile unor pacienți, însă nivelul redus al certitudinii impune prudență în recomandare. Platforma online dezvoltată permite vizualizarea actualizată a eficacității și siguranței fiecărei intervenții, contribuind la decizii terapeutice partajate între clinician și pacient.