Triaptoza și cancerul - o nouă speranță terapeutică?

©

Autor:

Triaptoza și cancerul - o nouă speranță terapeutică?

Un studiu realizat la o instituție de cercetare și publicat în jurnalul Research la data de 9 septembrie 2025 a analizat relația dintre inducerea triaptozei și efectele asupra celulelor tumorale, în special în contextul cancerului de prostată. Cercetarea arată că triaptoza, un nou tip de moarte celulară reglată dependentă de endozomi, ar putea reprezenta o direcție promițătoare în dezvoltarea terapiilor oncologice.

Context

Moartea celulară programată reprezintă un pilon fundamental în controlul cancerului, deoarece multe tumori dezvoltă rezistență la mecanismele fiziologice de distrugere celulară. În ultimele decenii, tipuri noi de moarte celulară reglată — precum piroptoza, feroptoza, cuproptoza sau moartea celulară dependentă de punți disulfidice — au oferit noi perspective terapeutice. Aceste procese sunt adesea implicate în moartea celulară imunogenă, fenomen ce activează sistemul imun împotriva tumorilor, transformând „tumorile reci” în „tumori calde”, mai sensibile la imunoterapie.

În acest context, descoperirea triaptozei, un proces dependent de stres oxidativ și de disfuncția endozomilor, oferă o nouă perspectivă asupra vulnerabilităților metabolice ale celulelor maligne. Studiul recent reanalizează rolul stresului oxidativ în cancer, subliniind atât potențialul terapeutic, cât și riscurile sistemice ale acestuia.

Despre studiul actual

Descoperirea triaptozei

Lucrarea sintetizează descoperirea realizată de Swamynathan și colaboratorii săi, care au demonstrat că menadiona — un precursor al vitaminei K — poate induce triaptoza prin epuizarea glutationului și creșterea accentuată a speciilor reactive de oxigen. Aceste modificări duc la oxidarea precisă a fosfatidilinozitol 3-kinazei PIK3C3/VPS34, un element esențial în formarea endozomilor și în generarea fosfatidilinozitol-3-fosfatului.

În urma oxidării reziduurilor de cisteină Cys54 și Cys61 din domeniul C2 al PIK3C3, activitatea kinazică este inhibată, determinând scăderea fosfatidilinozitol-3-fosfatului și, implicit, disfuncția progresivă a endozomilor timpurii. Această perturbare se traduce prin acumulări masive de vacuole citoplasmatice și ruptura finală a membranei celulare — caracteristici definitorii ale triaptozei.

Metodologia studiului

Studiul se bazează pe:

  • Experimente in vivo, în care menadiona administrată oral la concentrația de 0,15 mg/ml a încetinit progresia cancerului de prostată timp de peste 18 săptămâni, cu tolerabilitate bună și fără afectarea coagulării.

  • Analize in vitro pe 100 de linii celulare tumorale, evidențiind că celulele cu mutații sau depleție în KEAP1 prezintă rezistență ridicată la menadionă.

  • Screening CRISPR genomic, care a arătat că blocarea etapelor inițiale ale endocitozei sensibilizează celulele la menadionă, în timp ce blocarea endozomilor târzii reduce eficacitatea.

  • Analize morfologice, care au evidențiat acumularea masivă de vacuole citoplasmatice ca marker distinctiv al triaptozei.

  • Experimente de mutageneză, care au confirmat că oxidarea PIK3C3 este necesară și suficientă pentru a declanșa triaptoza.

Importanța endozomilor în celulele canceroase

Endozomii coordonează:

  • internalizarea nutrienților

  • reciclarea receptorilor

  • prezentarea antigenelor

  • semnalizarea celulară

Modificările în biogeneza endozomilor sunt frecvente în cancer și sunt asociate cu proliferare accelerată, metastazare și prognostic nefavorabil. Studiul detaliază modul în care:

  • supraexpresia proteinelor endozomale (de exemplu LIMP-2, APPL1, EEA1, RAB5A) contribuie la agresivitatea tumorilor,

  • disfuncția endozomală poate deschide noi vulnerabilități exploatabile terapeutic,

  • triaptoza reprezintă un mecanism unic prin care dezechilibrul redox afectează direct traficul endozomal.

Rezultate

Legătura dintre stresul oxidativ și triaptoză

Inducerea triaptozei depinde critic de:

  • epuizarea glutationului,

  • creșterea masivă a speciilor reactive de oxigen,

  • incapacitatea celulelor tumorale de a menține homeostazia redox,

  • oxidarea țintită a PIK3C3,

  • scăderea fosfatidilinozitol-3-fosfatului, necesar pentru funcția endozomilor timpurii.

Celulele cu rezerve antioxidante ridicate (de exemplu, activarea NFE2L2) pot supraviețui, ceea ce explică rezistența unor tumori la terapiile pro-oxidante.

Beneficiile terapiei pro-oxidante

Studiul arată că:

  • menadiona induce o moarte celulară distinctă de feroptoză, necroză sau apoptoză,

  • tratamentul depășește eficacitatea terapiei hormonale standard în cancerul de prostată metastatic,

  • terapia pro-oxidantă poate fi eficientă mai ales în tumori cu dezechilibre ale biogenezei endozomale.

Riscurile terapiei pro-oxidante

Deși promițătoare, terapia prezintă efecte adverse importante, deoarece stresul oxidativ sistemic poate afecta:

  • inima (exemplu clasic: cardiomiopatia indusă de antracicline),

  • ficatul (prin activarea enzimelor de detoxifiere și generarea de radicali liberi),

  • sistemul nervos central (prin alterarea barierei hematoencefalice),

  • tractul gastrointestinal și măduva hematopoietică.

Posibilitatea combinării triaptozei cu alte tipuri de moarte celulară

Triaptoza prezintă similarități metabolice cu feroptoza și cuproptoza, în special prin:

  • dependența de glutation,

  • acumularea de radicali liberi,

  • implicarea KEAP1-NFE2L2.

Acest lucru sugerează că terapiile viitoare pot combina:

  • inducerea triaptozei,

  • sensibilizarea la feroptoză,

  • perturbarea metabolismului redox,

pentru un efect sinergic antitumoral.

Perspective terapeutice

Studiul afirmă că triaptoza ar putea deveni:

  • o platformă terapeutică pentru terapii combinate,

  • un mecanism capabil să crească răspunsul la imunoterapie prin afectarea endozomală implicată în prezentarea antigenică,

  • o țintă pentru sisteme de livrare țintită, precum nanoparticulele sau pro-medicamentele,

  • o potențială intervenție și în alte boli, inclusiv în distrofii musculare rare.


Data actualizare: 02-12-2025 | creare: 02-12-2025 | Vizite: 74
Bibliografie
Li, Z.-Z., et al. (2025). Triaptosis and Cancer: Next Hope? Research. doi: 10.34133/research.0880. https://spj.science.org/doi/10.34133/research.0880

Sursă imagine: imaginea aparține autorilor studiului
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!