Un nou studiu dezvăluie efectele benefile ale verapamilului pentru pacienții cu diabet

Într-o serie de studii efectuate la Universitatea din Alabama din Birmingham (UAB), cercetătorii au explorat potențialul medicamentului pentru hipertensiune arterială, verapamil, în tratarea diabetului de tip 1. Inițial, în 2012, echipa condusă de Dr. Anath Shalev a descoperit că verapamilul a inversat complet diabetul în modele animale. Până în 2018, aceste descoperiri au fost transpuse într-un studiu clinic controlat și randomizat pe subiecți umani, arătând o îmbunătățire semnificativă a funcției celulelor beta pancreatice pentru o perioadă de un an la pacienții cu diabet de tip 1 recent diagnosticat.
Într-un studiu ulterior, echipa a observat că pacienții adulți cu diabet de tip 1 care au luat verapamil oral au necesitat mai puțină insulină zilnică și au prezentat semne de modulare imună benefică pentru până la doi ani după diagnostic. Aceste rezultate au fost confirmate și de un studiu independent pe copii cu diabet de tip 1.

Într-un articol publicat în revista Diabetes, cercetătorii UAB au dezvăluit mecanismul prin care verapamilul își exercită efectele benefice. Au descoperit că medicamentul previne declinul factorului de creștere asemănător insulinei 1 (IGF-1) și promovează semnalizarea IGF-1 în celulele beta pancreatice. Analiza proteomică globală a eșantioanelor de ser a relevat că unul dintre cele cinci proteine care au suferit modificări semnificative a fost IGF-1. În grupul placebo, a fost observat un declin semnificativ al IGF-1, în timp ce acest declin a fost atenuat în grupul care a luat verapamil.

Studiul a inclus și secvențierea ARN-ului din eșantioane de insule pancreatice umane tratate cu sau fără verapamil, arătând că expresia a patru proteine de legare a IGF a fost semnificativ redusă de verapamil. Aceasta ar permite IGF-1 să interacționeze mai eficient cu receptorul său, inițiind astfel calea de semnalizare IGF-1 care modifică expresia genică în celula beta.

În plus, echipa a arătat că verapamilul inhibă expresia proteinei TXNIP, care promovează moartea celulară programată și disfuncția celulelor beta. Supraexprimarea TXNIP a crescut semnificativ expresia proteinei de legare a IGF 3, în timp ce deficiența de TXNIP a redus această expresie.

În concluzie, cercetările efectuate la UAB sub conducerea Dr. Anath Shalev și a Dr. Guanlan Xu au dezvăluit că verapamilul are un impact pozitiv asupra diabetului de tip 1 prin modularea semnalizării IGF-1 și inhibarea proteinei TXNIP. Aceste descoperiri ar putea deschide calea către noi abordări terapeutice în tratamentul diabetului de tip 1.

sursa: News Medical