Un test de sânge de rutină ar putea semnala riscul ascuns de osteoporoză într-o populație aparent sănătoasă

Osteoporoza este caracterizată prin scăderea masei osoase și deteriorarea microarhitecturii țesutului osos, ceea ce duce la fragilitate crescută și risc ridicat de fracturi, cu impact major asupra morbidității, mortalității și calității vieții. În contextul îmbătrânirii populației și al creșterii globale a incidenței fracturilor osteoporotice, identificarea unor biomarkeri simpli și accesibili pentru evaluarea precoce a riscului de osteoporoză reprezintă o prioritate de sănătate publică.
Fosfataza alcalină este o enzimă implicată în procesul de formare osoasă, fiind produsă de osteoblaste și având rol în mineralizarea matricei osoase prin inactivarea pirofosfatului, un inhibitor al mineralizării. Aproximativ jumătate din fosfataza alcalină circulantă provine din os, restul având origine hepatică.

În absența bolilor hepatice colestatice, creșterea fosfatazei alcaline totale reflectă în mare măsură creșterea componentei osoase. Studii epidemiologice anterioare au raportat asocieri între nivelurile serice de fosfatază alcalină totală și densitatea minerală osoasă, însă rezultatele au fost inconsistente și uneori contradictorii, parțial din cauza factorilor de confuzie metabolici, hormonali și hepatici.

Despre studiu

Pentru a clarifica relația dintre fosfataza alcalină serică totală și osteoporoză într-un context clinic real, cercetătorii au realizat un studiu transversal bazat pe datele de la examinări medicale de rutină ale adulților care s-au prezentat între 2019 și 2024 la al doilea spital afiliat Universității de Medicină din Chongqing.

Au fost incluși 12.835 de participanți cu vârsta peste 20 de ani, care aveau disponibile atât determinări serice de fosfatază alcalină, cât și evaluări ale masei osoase prin absorptiometrie duală cu raze X la nivel lombar și de șold. Diagnosticul de osteoporoză a fost stabilit conform criteriilor Organizației Mondiale a Sănătății, adaptate în funcție de sex și vârstă.

Analizele statistice au inclus:

• modele de regresie logistică cu ajustări progresive pentru factori demografici, antropometrici, metabolici și hepatici;
• analize de tip spline cubic restricționat pentru explorarea relațiilor neliniare;
• analiză ROC pentru evaluarea capacității predictive a fosfatazei alcaline.

Rezultate

Din totalul participanților, 9,5% au fost diagnosticați cu osteoporoză. Persoanele cu osteoporoză au prezentat niveluri serice de fosfatază alcalină semnificativ mai mari comparativ cu cei fără această afecțiune, deși aproape toți participanții aveau valori ale fosfatazei alcaline în intervalul considerat clinic normal.

Analiza multivariată a arătat că fiecare creștere cu o unitate a fosfatazei alcaline a fost asociată cu o creștere de aproximativ 1% a riscului de osteoporoză, relație care a rămas semnificativă după ajustarea pentru vârstă, sex, indice de masă corporală, raport talie–șold, parametri metabolici și funcție hepatică.

Analizele neliniare au indicat o relație aproape liniară între fosfataza alcalină și riscul de osteoporoză până la valori de aproximativ 100 UI/L, peste care asocierea s-a atenuat. Acest aspect sugerează că la valori mai ridicate ale fosfatazei alcaline, contribuția hepatică poate deveni dominantă, diminuând relevanța acesteia ca marker al metabolismului osos.

Capacitatea discriminativă a fosfatazei alcaline pentru osteoporoză a fost modestă, cu o arie sub curba ROC de 0,623, indicând o valoare predictivă limitată, dar semnificativă din punct de vedere statistic. Pragul optim identificat pentru semnalarea riscului de osteoporoză a fost de 72 UI/L.

Analize pe subgrupuri

Relația dintre fosfataza alcalină și osteoporoză a fost mai pronunțată:

• la femei;
• la participanți mai tineri;
• la persoane cu profil metabolic favorabil.

În schimb, la indivizii cu valori crescute ale enzimelor hepatice sau cu tulburări metabolice semnificative, asocierea dintre fosfataza alcalină și osteoporoză a devenit slabă sau absentă, sugerând interferența componentelor non-osoase ale enzimei.

Interpretări

Rezultatele indică faptul că fosfataza alcalină totală serică, chiar în intervalul considerat normal clinic, reflectă modificări subtile ale metabolismului osos și este asociată cu scăderea masei osoase. Creșterea acesteia în osteoporoză poate reprezenta un răspuns compensator la pierderea osoasă, prin accelerarea turnoverului osos și stimularea formării osoase.

Totuși, valoarea markerului este influențată de funcția hepatică și de statusul metabolic, ceea ce limitează utilizarea sa izolată pentru diagnostic. Fosfataza alcalină pare mai utilă ca semnal de alarmă precoce într-un context de evaluare globală a sănătății osoase.

Concluzii

Studiul arată că, într-o populație aparent sănătoasă, nivelurile mai ridicate de fosfatază alcalină serică totală sunt asociate cu un risc crescut de osteoporoză, chiar atunci când valorile se află în limitele de referință. Pragul de 72 UI/L ar putea fi utilizat ca valoare orientativă pentru inițierea unei evaluări suplimentare a sănătății osoase în cadrul examinărilor de rutină.

Sunt necesare studii longitudinale pentru a determina dacă fosfataza alcalină poate contribui la predicția riscului de fractură și la strategiile de prevenție personalizată a osteoporozei.