Vaccinuri

Principiile imunizarii si folosirea vaccinurilor

Imunizarea in masa a jucat un rol foarte important in eradicare unor boli si prevenirea altora. Statele dezvoltate au elaborat programe complexe de imnunizare activa a indivizilor, bazandu-se pe dictonul: „e mai usor si mai ieftin sa previi, decat sa tratezi”. Elaborarea unui vaccin necesita mii de ore de munca in laboratoarele de cercetare insa eficienta acestuia poate fi considerabil de benefica pentru o populatie tinta, confruntata cu diverse epidemii. Informarea publica utilizand mijloace media dar si prin intermediul personalului medical instruit, faciliteaza implementarea programelor de imunizare. Acolo unde a fost nevoie, s-au elaborat legi speciale care reglementeaza obligativitatea imunizarii populatiei. Cu toate acestea, exista si situatii in care individul refuza cert imunizarea prin vaccinare, fapt ce poate conduce la reizbucnirea unor epidemii devastatoare.

Imunizarea prin vaccinare reprezinta o componenta majora de preventie primara a imbolnavirilor. Vaccinarea este un mijloc foarte eficient, pentru combaterea bolilor infectioase, daca ne raportam la costuri si beneficii. De exemplu: pentru fiecare euro cheltuit cu vaccinarea DTP (trivaccin difetero-tetano-pertusis), se economisesc 25 de euro la bugetul de sanatate. Avantajul financiar este de necontestat.

La momentul prezent exista pe piata, peste 50 de produse biologice licentiate, utilizate pentru vaccinare; sase dintre acestea sunt folosite de rutina pentru imnunizarea populatiei tinere:
- DTP: trivaccinul anti-difterie, anti-tetanos si anti-tuse convulsiva.
- vaccinul antipolio trivalent.
- ROR: vaccinul anti-rujeolic,anti-oreionic si anti-rubeolic.
- vaccinul anti-Haemophilus influenzae tip b.
- vaccinul antihepatitic B.
- vaccinul impotriva varicelei.

Pentru adulti, exista 5 vaccinuri proiectate pentru utilizarea de rutina:
- anatoxina diftero-tetanica,
- anti-hepatitic B,
- vaccinul antigripal,
- vaccinul anti-pneumococic si
- vaccinul impotriva varicelei.

Vaccinul impotriva hepatitei A se utilizeaza doar in cazuri speciale, pentru imunizarea turistilor ce calatoresc in zonele endemice cu risc crescut de hepatita. Inca nu s-a reusit dezvoltarea unor vaccinuri care sa acctioneze impotriva unor paraziti (helminti).

Impactul imunizarii asupra populatiei
Practic intreaga lume moderna a fost schimbata odata cu introducerea vaccinurilor in viata medicala, prin cresterea sperantei de viata a populatilor afectate de epidemii. La nivel global s-a reusit eradicarea completa a variolei si poliomielitei (tulpinile salbatice de virus polio, inca mai afecteaza unele zone geografice), precum si  reducerea considerabila a rubeolei congenitale, a tetanosului, a difteriei, a tusei convulsive, rubeolei, rujeolei si oreionului (parotidita epidemica).

Definitii – Imunizarea activa si imunizarea pasiva
In practica curenta, notiunile de „vaccinare” si  „imunizare” sunt utilizate cu acelasi inteles. Totusi, termenul de „vaccinare” se refera la inocularea unui vaccin, iar termenul de „imunizare” reprezinta procesul de aparitie a imunitatii organismului inoculat (imunitate indusa activ sau pasiv). Astfel, imunizarea organismului se obtine in urma vaccinarii, insa vaccinarea nu garanteaza neaparat imunizarea.

Imunizarea activa reprezinta actiunea prin care, organismul este stimulat sa produca singur anticorpi, prin administrarea unui antigen (provenit de la un agent patogen atenuat sau omorat). Imunizarea pasiva inseamna furnizarea se substante produse in afara organismului, care confera doar protectie provizorie. Imunizarea activa are ca efect aparitia memoriei imunologice, cu ajutorul carei organismul recunoaste si indeparteaza mult mai rapid o noua agresiune impotriva carei este deja imunizat. Produsele de imunizare includ: vaccinuri, anatoxine si seruri cu imunoglobuline (anticorpi de origine umana sau animala).

Principiile imunizarii
Vaccinarea urmareste inducerea artificiala a imunitatii, protejand astfel organismul in fata unei agresiuni microbiene sau virale. Istoria imunizarii active dateaza din perioada antica cand, Tecidide (din orasul Atena) a observat ca indivizii care supravietuiau unei epidemii de ciuma erau ulterior scutiti de aceasta boala in cazul reizbucnirii unui focar infectios. Imunizarea pasiva poate fi constatata in cazul relatiei mama-fat; mama trasmite fatului anticorpi (de clasa IgG).
in perioada intrauterina prin placenta, dar si plin alaptare la san; in felul acesta copilu este protejat in primele 4-5 luni de viata, cand sistemul sau este insuficient dezvoltat pentru a lupta impotriva unei infectii. Cele doua efecte, de inducere a imunitatii active si pasive, pot fi utilizate prin sumare: vaccinul HBV (antihepatitic B) + imunoglobulina hapatitei B.

Un vaccin este capabil sa induca protectie impotriva tuturor tulpinilor patogene ale unui microorganism sau doar impotriva tulpinii pentru care s-a facut imunizarea. Vaccinurile care contin microorganisme integrale pot conduce in unele cazuri la aparitia unor efecte secundare, deoarece nu toti indivizii reactioneaza identic in fata aceluiasi antigen (raspunsul imun este conditionat genetic).

Vaccinul, reprezinta o suspensie (un amestec) de microorganisme vii atenuate, omorate (prin caldura) sau doar portiuni cu putere antigenica din structura acestora, care administrate unui individ, sunt capabile de a induce imunitate.

Anatoxina reprezinta o toxina microbiana modificata, care nu mai are proprietati toxice, dar care isi mentine capacitatea de a stimula sistemul imun pentru a  produce antotoxina (anticorpi).
Imunoglobulina (serul imun), reprezinta o solutie cu anticorpi, extrasi din sangele de origine umana sau animala, si care adminisrtata intravenos sau intramuscula, induce imunitate pasiva indivizilor imunodeficienti.

Antitoxina  reprezinta o imunoglobulina (anticorp) extrasa din serul unui animal care anterior a fost inoculat cu un antigen; antitoxina induce imunitate pasiva.

Imunitatea activa
Exista doua posibilitati de a induce imunitatea activa:
1. prin folosirea in vaccin a unor patogeni vii, atenuati (atenuati prin cultivare indelungata pe mediile de cultura).
2. prin folosirea unor microbi sau toxine inactivate.
Vaccinurile impotriva gripei si  poliomielitei utilizeaza ambele modalitati de inducere activa a imunitatii. Se considera ca vaccinurile cu patogeni vii atenuati, declanseaza un raspuns imunologic asemanator cu cel declansat de boala respectiva.

Imunitatea pasiva
Imunizarea pasiva asigura protectie rapida impotriva unor patogeni, insa de scurta durata. Este utilizata atunci cand imunizarea activa nu este accesibila sau cand pacientul nu a fost vaccinat inainte de expunerea la boala. Imunizarea pasiva poate fi utilizata in cazul  accidentelor soldate cu muscaturi de vipera (neutralizeaza toxinele din venin) sau pentru realizarea imunosupresiei (in cazul mamelor imunizate cu antigene apartinand sistemul Rh, de provenienta fetala; astfel este prevenita suferinta fetala, care ar putea sa apara ca urmare a lizei eritrocitelor fetale de catre anticorpii materni transmisi  prin intermediul placentei).

Pentru realizarea imunizarii pasive, se pot utiliza 3 tipuri de produse biologice:
- imunoglobulina serica de origine umana, administrata parenteral sau intramuscular.
- imunoglobuline speciale, cu un continut crescut de anticorpi specifici (globulina anti-hepatita B).
- seruri si antitoxine de origine animala.

Calea de administrare
Calea de administrare influenteaza considerabil viteza de desfasurare a raspunsului imun. Functie de specificul preparatului, exista urmatoarele posibilitati de adminisrtare: orala, intranazala, intradermica, subcutanata, intramusculara sau parenterala. Un vaccin inoculat pe calea mucoaselor, prezinta pericolul de a nu induce o buna imunizare sistemica. Vaccinurile trebuiesc administrate astfel incat, inocularea sa fie urmata in mod cert de imunizare. De exemplu: vaccinul DTP are indicatie de pentru administrare intramusculara; inocularea subcutanata a DTP-ului poate conduce la aparitia unor reactii adverse, insotite de imunizare deficitara.

Varsta
Efectul unu vaccin depinde de varsta individului inoculat. Schema de imunizari  precizeaza si varsta optima pentru vaccinare. La nou-nascut, imaturitatea sistemului imunitar precum si prezenta anticorpilor materni, transmisi transplacentar, pot influenta in sens negativ raspunsul gazdei (vaccinul anti-rujeolic). Persoanele varstnice, prezinta o scadere a eficientei sistemului imunitar, de aceea raspunsul imun benefic, poate fi obtinut doar in urma adminisrtarii unor cantitati mari de antigen (vaccinul anti-gripal).

Potentarea adjuvanta
Unele componente microbiene nu au o putere antigenica suficient de mare pentru a induce un raspuns imun eficient; in astfel de cazuri, antigenele microbiene vor fi cuplate cu molecule adjuvate (ajutatoare) pentru a le potenta efectul de antigenicitate. Molecula adjuvanta confera antigenului o structura particulara, recunoscuta mult mai usor de sistemul imunitar al gazdei. Adjuvantul stimuleaza atragerea fagocitelor (PMN) catre locul unde s-a produs inocularea si permite eliberarea lenta a antigenelor microbiene, prelungind astfel perioada de stimulare a sistemului imunitar.