Bisfenol A (BPA)

Bisfenol A este un compus chimic controversat, iar subiectul continuă să fie intens dezbătut, în ciuda numeroaselor experimente și studii efectuate în ultimul deceniu.

În numărul al doilea din 2014 al revistei franceze Science Magazine, un scurt articol a revenit asupra dezbaterii: „Bisfenol A, încă mai periculos decât s-a prevăzut”.

Deși controversa rămâne de actualitate, cert este că fiecare persoană ar trebui să ia măsuri de precauție, astfel încât să fie expusă cât mai puțin posibilelor efecte ale acestui compus chimic. (1)

Ce este bisfenol A?

În zilele noastre, se folosesc deosebit de mult produsele din plastic deoarece sunt mai practice, mai rezistente și de obicei mai ieftine. Există mai multe tipuri de plastic, între care se găsește și policarbonatul, caracterizat prin transparență și rigiditate și căruia îi este atribuit codul de reciclare 7. Trebuie însă avut în vedere că există și alte materiale cărora le corespunde acest cod, astfel că, dacă vedem acest simbol pe un produs, nu înseamnă neapărat că este fabricat din policarbonat. Cea mai bună soluție ar fi să întrebăm producătorul sau o persoană specializată în legătură cu materialului folosit. Fiind un polimer, policarbonatul este la rândul său compus din mai multe substanțe (monomeri). Una dintre aceste substanțe, care este, de altfel, și una dintre cele mai utilizate în industrie, este reprezentată de bisfenol A.

Cel mai des, el este folosit la fabricarea sticlelor pentru apă (în special a celor pentru sportivi), a biberoanelor, a suzetelor, a jucăriilor pentru bebeluși și a materialelor folosite pentru a îmbrăca pe interior cutiile pentru conserve, utilizarea lui începând în anii ’60, când a primit autorizație în Statele Unite de la FDA (Food and Drink Administration).

EPA (Environmental Protection Agency) definește bisfenolul A ca fiind „o substanță chimică exogenă sau o combinație care alterează structura sau funcția/funcțiile sistemului endocrin și cauzează efecte adverse”. Un studiu recent (2014) arată faptul că, pe lângă acestea, bisfenolul A (abreviat BPA) este utilizat si pentru fabricarea tuburilor farmaceutice din aluminiu (pentru unguente, creme). (2, 6, 7)

De ce este bisfenolul A considerat periculos?

Având în vedere prezența acestei substanțe în ambalajele conservelor și a altor cutii de depozitare, principala modalitate prin care poate ajunge în corpul nostru este prin intermediul alimentației, BPA migrând din ambalaj în mâncare. Este mai probabil ca substanța să fie eliberată atunci când recipientul este încălzit (în cuptorul cu microunde, prin expunerea îndelungată la soare etc.).

În anul 2007 s-au realizat experimente pe animale (în special rozătoare) cărora le-au fost injectate aceleași cantități de substanță la care este expus un om în mod normal prin alimentație. S-a ajuns la concluzia că bisfenolul A determină dereglări ale producerii de hormoni estrogeni în organismul uman. La majoritatea subiecților a fost identificat un risc crescut de cancer de sân și de prostată, diabet de tip 2, obezitate și chiar pubertate precoce la fete.

S-a arătat că, deși are aceste efecte, adulții sunt mai puțin predispuși la riscuri, în timp ce nou-născuții și copiii sunt cei mai vulnerabili în cazul contactului cu bisfenol A deoarece, având în vedere că estrogenii (la fete) au rol în creșterea organismului, dezvoltarea organelor sexuale și a caracterelor sexuale secundare, copilul nu se mai poate dezvolta normal. În plus, s-a constatat că ar exista receptori specifici pentru BPA și în afara celor pentru estrogeni, multe dintre animalele testate manifestând tulburări de comportament la vârsta adultă, dereglări ale metabolismului energetic precum și ale funcțiilor cerebrale. Prin urmare, majoritatea producătorilor de jucării și diverse recipiente pentru copii menționează în descrierea produsului „Nu conține BPA”, „Nu conține bisfenol” sau „0% BPA”. (1, 2)

În ciuda tuturor acestor rezultate, câteva luni mai târziu, un alt grup de cercetători din cadrul FDA a negat în mare parte concluziile de mai sus, având drept argument faptul că efectele observate în cazul animalelor nu sunt neapărat valabile și pentru oameni, mai ales că modul în care le-a fost administrată substanța subiecților (prin injectare) este cu totul alta față de cea în care ea ajunge în organismul nostru. Testele efectuate de FDA au dus la o serie de rezultate care i-au determinat pe oamenii de știință de aici să considere dozele la care sunt expuși oamenii ca fiind sigure.

În 2008, problema a fost adusă în discuție și în Canada, unde ministrul sănătății a făcut public un articol preliminar prin care se afirmă că bisfenol A reprezintă un pericol pentru mediu și populație, însă nicio măsură pentru interzicerea sau reducerea folosirii lui nu a fost luată, considerându-se adevărată concluzia celor de la FDA. Astfel, în cazul femelelor rozătoare care au fost expuse la BPA în timpul sarcinii, s-a observat faptul că un procent trecut aproape neobservat din această cantitate s-a transmis fătului. Mai mult, după naștere s-a constatat absența substanței active în organismul acestuia. În plus, având în vedere cantitatea considerabilă de bisfenol A identificată în urină (în perioada 2003-2004, oamenii de știință care au participat la National Health and Nutrition Examination Survey – NHANES III din Statele Unite ale Americii condus de Centrul pentru controlul și prevenția bolilor (CDC) au găsit niveluri crescute de BPA în 93% din cele aproximativ 2500 de probe de urină analizate, provenind de la persoane cu vârste peste 6 ani), s-a ajuns la concluzia că oamenii și alte primate au capacitatea de a elimina compusul chimic din organism mult mai dezvoltată, astfel că, spun specialiștii, cantitatea rămasă în corp nu ar fi dăunătoare.

Având în vedere rezultatele contradictorii, cele două organizații principale care s-au ocupat de aceste experimente în Statele Unite (FDA și NTP) continuă testele și după studiul aprofundat din perioada 2009-2014, având în vedere efectuarea lor și pe alte categorii de animale. Sunt prevăzute colaborări și cu alte instituții, astfel încât să se beneficieze de toate condițiile necesare efectuării studiilor precum: Environmental Protection Agency (EPA) sau The Consumer Product Safety Commission. Lucrurile au rămas astfel neclarificate, însă rezultatele obținute pe animalele tinere i-au îngrijorat pe oameni. (2, 3, 4)

Pe lângă toate acestea, bisfenolul A poate fi deosebit de periculos și pentru persoanele alergice la această substanță. În urma efectuării unui ROAT (Repeated Open Application Test) pe 11 pacienți sensibili la BPA cu un unguent al cărui tub fusese lăcuit pe interior cu acest compus chimic, s-a observat apariția unor dermatite de contact la 3 dintre aceștia, astfel încât s-a decis necesitatea luării unor măsuri de precauție în procesul fabricării tuburilor. (7)

În prezent, o echipă a Institutului de Genomică Funcțională din Lyon (IGFL) împreună cu alți colaboratori francezi și străini încearcă să demonstreze in vivo acțiunea bisfenolului A pe baza unui alt receptor, având printre ipoteze și probabilitatea ca acesta să aibă implicații în procesul de pierdere a auzului. (1)

Cum evităm expunerea la BPA?

Există o serie de reguli pe care, dacă încercăm să le respectăm măcar parțial, ne-ar putea feri de anumite riscuri, având în vedere rezultatul incert al studiilor.

În primul rând, ar trebui să evităm să încălzim recipiente din policarbonat în cuptorul cu microunde sau să le spălăm în mașina de spălat vase. De asemenea, nu ar trebui să bem apă dintr-o sticlă care a stat mult timp la soare. De preferat ar fi să ne obișnuim să gătim în vase de sticlă, porțelan sau din alte materiale ce nu conțin bisfenol A. (3, 5)

Cunoscând faptul că cele mai mari pericole există în cazul copiilor, ar trebui să căutăm jucării și recipiente ce nu conțin această substanță, detaliile oferite de producător fiind deosebit de utile în acest sens.

Recomandat ar fi să consumăm alimente proaspete sau congelate, evitându-le pe cât putem pe cele la conservă din cauza riscului pe care îl reprezintă ambalajele.

De asemenea, există și un tip particular de plombe utilizate în medicina dentară construite pe baza acestui compus, astfel că, înainte de a hotărî împreună cu medicul nostru stomatolog o anumită intervenție, ar trebui să optăm pentru un alt tip de material, mai ales atunci când este vorba de copii. Această posibilă sursă poate fi mai periculoasă decât celelalte, fiind situată în cavitatea bucală, ceea ce face mult mai ușor transportul substanței în organism. (3, 5)