Educația sexuală în școală

Educația sexuală presupune furnizarea de informații despre dezvoltarea corporală, sex, sexualitate și depre relațiile interpersonale cu persoane de sexe diferite, precum și dezvoltarea unor abilități menite a-i ajuta pe tineri să comunice despre sex și despre sănătatea lor sexuală și să ia decizii importante cu privire la acestea. (1), (2), (3)
 
Conform cercetătorilor și practicienilor, educația sexuală ar trebui să se desfășoare în toate ciclurile de învățământ, cu precizarea că informațiile oferite trebuie să fie concordante cu nivelul de dezvoltare al elevilor și cu valorile culturale ale acestora. (2), (3)
 
Programele de educație sexuală au la bază ideea că tinerii au dreptul de a se informa cu privire la propria sexualitate și de a lua decizii responsabile cu privire la sănătatea lor sexuală și reproductivă. Contrar credințelor populare, aceste programe nu vizează doar prezentarea unor informații legate de activitățile sexuale, ci și informarea elevilor și a familiilor acestora despre aspecte legate de sănătatea sexuală precum: abstinența, imaginea corporală, contracepția, diferența dintre sexul biologic și genul sociocultural, relațiile sociale, atitudini și valori sexuale, prevenția bolilor cu transmitere sexuală, comportamentul sexual, orientarea sexuală sau reproducere. (1), (3)

De ce este necesară educația sexuală în școli?

Sexualitatea reprezintă o parte a identității personale, iar educația despre propria sexualitate și despre modalitățile de a dezvolta un stil de viață normal și sănătos este un proces care se derulează pe tot parcursul vieții, de la naștere până la moarte. Riscurile unui stil de viață care implică activități sexuale neprotejate pot fi prevenite prin informarea elevilor despre consecințele negative ale sexului neprotejat. (3), (4)
Astfel, educația sexuală reprezintă atât un proces de autocunoaștere, cât și o modalitate de prevenție a unor consecințe negative asociate cu actele sexuale neprotejate sau cu activități sexuale de risc.
 
În urma studiilor s-au identificat următoarele beneficii ale educației sexuale:

Prevenirea consecințelor negative ale unui stil de viață sexual nesănătos

Educația sexuală presupune prevenirea unor consecințe negative pentru sănătatea și starea de bine individuală (sarcina la o vârstă fragedă, infecția cu virusul HIV, contactarea bolilor cu transmitere sexuală, violuri) prin informare și dezvoltarea unor abilități de prevenire și de protecție în fața acestora. (2), (4)

Amânarea debutului vieții sexuale până la momentul în care tânărul simte că e pregătit

Educația sexuală nu încurajează, așa cum afirmă criticii, comportamentele sexuale libertine, ci dimpotrivă, promovează ideea că metoda cu eficiență de 100% de prevenire a bolilor cu transmitere sexuală și a sarcinilor nedorite este abstinența sexuală.
Unele studii arată că 1 din 5 adolescenți va începe să aibă relații sexuale înainte de vârsta de 15 ani și că nu va utiliza prezervative în timpul actelor sexuale. Aceștia au cunoștințe generale despre virusul HIV sau boala SIDA, dar nu consideră că au un risc ridicat de contactare a acestui virus și nici nu au suficiente cunoștințe despre circumstanțele infectării cu virusul respectiv.
Programele de educație sexuală s-au dovedit eficiente în a-i ajuta pe tineri să amâne debutul vieții sexuale sau în scăderea frecvenței actelor sexuale. (1), (2), (5)

Distincția între relațiile sănătoase și cele nesănătoase

Educația sexuală presupune și învățarea de abilități de comunicare pozitivă, de rezolvare de probleme sau de negociere a deciziilor cu privire la activitatea sexuală. Absența acestor abilități este asociată cu implicarea în relații nesănătoase și cu comportamente sexuale de risc. (2)

Înțelegerea, valorizarea și promovarea autonomiei corporale

Educația sexuală eficientă oferă atât informații legate de anatomia corporală și de schimbările din perioada pubertății, cât și dobândirea unor cunoștințe și abilități precum dezvoltarea unei imagini corporale pozitive sau dreptul de a spune „Nu” activităților sexuale nedorite sau cu risc. (2)

Respectarea drepturilor celorlalți la autonomie corporală

Educația sexuală presupune, de asemenea, informarea tinerilor despre violența sexuală și dezvoltarea unor atitudini în rândul acestora de respingere a comportamentelor și atitudinilor care încurajează acest tip de violență, respectiv a unor abilități de combatere sau de prevenire a acestor comportamente în rândul semenilor. (2)

Promovarea demnității și respectului față de oameni, indiferent de orientarea lor sexuală

Prin intermediul educației sexuale tinerii pot înțelege și respecta celorlalte orientări sexuale posibile.

Protejarea succesului școlar

Conform CDC (Centers for Disease Control and Prevention), elevii care nu se implică în comportamente sexuale de risc au performanțe școlare mai bune decât cei care o fac. Consecințele acestor comportamente (problemele de sănătate, contactarea unei boli cu transmitere sexuală, sarcini nedorite) contribuie și acestea la rezultatele școlare slabe, printr-o frecvență mai mare a absenteismului și un risc mai mare al abandonului școlar. (2)
 

Mituri și temeri despre educația sexuală

Educația sexuală în școli este un subiect controversat. Majoritatea oponenților consideră că aceasta ar promova un stil de viață libertin, antisocial și nesănătos, că subminează valorile morale ale familiei și ale societății și că i-ar educa pe tineri să fie mai activi și mai dezinhibați pe plan sexual. Aceste idei au la bază preconcepțiile conform cărora educația sexuală ar viza numai aspectele legate de actul sexual și de caracteristicile biologice ale fiecărui sex. (1), (3)
 
Iată câteva mituri despre educația sexuală:

Mit: Educația sexuală în școli îi va încuraja pe tineri să devină activi sexual.
Realitate: Numeroase studii (inclusiv unul realizat de Organizația Mondială a Sănătății) arată că educația sexuală, în cadrul căreia tinerii primesc informații despre abstinență și metode contraceptive, nu duc la o creștere a frecvenței actelor sexuale, ci dimpotrivă, este o modalitate eficientă de a-i ajuta pe tineri să dezvolte atitudini și comportamente de întârziere a debutului vieții sexuale. (1), (2), (5)
 
Mit: Educația sexuală denigrează valorile morale ale unei societăți.
Realitate: Educația sexuală eficientă încorporează valorile și normele culturale ale unei societăți, promovându-se totodată valori umaniste precum toleranță, respect, empatie și acceptare.

Mit: Educația sexuală îi învață pe cei mici despre actul sexual
Realitate: Informațiile care fac obiectul educației sexuale sunt adaptate vârstei și dezvoltării școlarilor. Subiectele sunt parcurse gradual, ținându-se cont de capacitatea de înțelegere și maturizarea copiilor. De exemplu, la grădiniță învață numele organelor sexuale, în școala primară sunt informați despre pubertate și transformările corporale specifice, ulterior despre boli cu transmitere sexuală etc. Însă programele de educație sexuală, indiferent de vârsta copiilor cărora le sunt destinate, nu îi învață cum să facă sex.

Mit: Programele de educație sexuală sunt folosite ca o unealtă pentru a controla creșterea populației.
Realitate: Femeile și familiile beneficiază, în urma parcurgerii programelor de educație sexuală, de informații importante legate de sănătatea sexuală și reproductivă, informații utile pentru a decide în mod voluntar formarea și lărgirea familiei.  
 

Educația sexuală în școlile din România

Atât în Statele Unite, cât și în unele țări din Europa precum Germania, Suedia, Austria sau Franța educația sexuală este o disciplină obligatorie. (4), (7)
 
În România nu există în programa școlară disciplina de educație sexuală, aceasta realizându-se în cadrul disciplinei opționale Educația pentru sănătate. (7), (8)
 
În cadrul acestei discipline există un capitol dedicat sănătății reproducerii și a familiei care are ca scop oferirea de informații legate de sexualitate precum imaginea corporală, relațiile cu familia și cu ceilalți, reproducerea și nașterea, schimbări biologice la pubertate, comportamentul sexual responsabil sau consecințele implicării în activități sexuale neprotejate, aceste informații fiind prezentate în funcție de vârsta, nivelul de dezvoltare și de gradul de înțelegere a copiilor. (7) Această disciplină este opțională, ceea ce înseamnă că numai elevii și familiile lor care au bifat această opțiune pot obține informații importante legate de sănătate și sexualitate.
 
Consecințele absenței educației sexuale în România se revăd mai ales la nivelul implicării timpurii a tinerilor în activități sexuale. Astfel, conform unor statistici realizate de către Eurostat în 2013, România are cel mai mare procent de copii născuți de către mame tinere (15. 6%), iar o analiză statistică realizată de Institutul Național de Statistică arată că în anul 2014 în jur de 18600 de adolescente au dat naștere unui copil, dintre care 2212 sunt adolescente cu vârsta cuprinsă între 12 și 15 ani. În jur de 2/3 dintre acestea provin din mediul rural. Pe termen lung, aceste mame au dezvoltat atitudini negative față de căsătorie și au abandonat studiile pentru a-și crește copiii. (8)

Eficiența unui program de educație sexuală

Un program eficient de educație sexuală are următoarele caracteristici:

• are la bază teorii și practici validate științific;
• folosește resurse și metode de predare și de modelare comportamentală specifice fiecărei vârste; -acoperă subiectele de bază și importante din programă;
• utilizează informații și concepte considerate ca fiind relevante pentru tineri;
• furnizează informații precise despre riscurile și mijloacele de evitare a actului sexual neprotejat;
• include activități de învățare a unor abilități necesare dezvoltării unui stil de viață sănătos (luarea de decizii, negocierea conflictelor, rezolvarea de probleme, abilități de comunicare și de exprimare a refuzului față de avansuri);
• include activități de informare despre impactul presiunilor grupului și a normelor culturale;
• este predat de profesori pregătiți și care cred în importanța acestei educații. (3)