Cum reaprind scânteia singur?

Sunt împreună cu soția de 15 ani, căsătoriți de 9, doua fete de 8 și 3 ani. Deși am trecut prin multe greutăți și lipsuri împreună și ne-am luptat amândoi, încă suntem aici, pe fronturile vieții, săpând tranșeu după tranșeu. De când au venit fetele pe lume, soția s-a distanțat complet de mine, luandu-si rolul de "closca" in serios. Înțeleg că atenția s-a dus spre copii, dar relația noastră de cuplu s-a terminat complet de atunci, și nu mă refer doar la sex. Nu ne mai sărutăm, atingem, îmbrățișăm, nu mai arata nici un fel de afecțiune/ atracție fata de mine. Ne-am certat de multe ori pe tema asta, fara rezultate. Am intrat într-o depresie severa, gandindu-ma că nu mai are nevoie de mine și că mai bine ar fi dacă m-aș sinucide. Lipsa de afecțiune de la persoana pe care o iubești cel mai mult este cel mai dureros lucru după pierderea unui copil. Suntem ca doi colegi de apartament (ea doarme cu copiii), care au roluri comune.sunt activ in casa și cu copiii, suntem stabili financiar, nu pot spune că o ducem rău.
În ultima discuție avuta mi-a zis că nu are nici un chef de nimic și știe că am și eu nevoile mele și dacă cred că pot face asta in siguranță, mă pot duce la prostituate, pentru că chestia asta este foarte stresanta pentru ea, că știe că nu vrea, dar nici nu vrea să treacă prea mult, sa nu mă urc pe pereți de nebunie.
I-am zis că nu vreau să mă duc pentru că nu asta ar rezolva problema noastră și asta ar însemna clar divorț, pentru că nu sunt de acord cu poligamie.a propus sa se culce cu mine, fortandu-se, poate o sa ii placa și ei la un moment dat. nu mi se pare corect fata de sentimentele mele și de sufletul meu o astfel de rezoluție.
Nu vrea să spună pentru că știe că m-ar rani, dar știu că nu mai este atrasa de mine, ba mai mult îi este greata de mine. Și probabil știe că nu as lasa-o niciodată, orice ar face.i-am propus sa facem terapie de cuplu, dar nici nu vrea să audă.
Îmi reproșeaza că nu sunt vesel prin casă, dar atunci când ieșim cu copiii și cu alte cupluri, parcă devin alt om. Nu pot fi altfel in casa daca nu sunt apreciat.
Am incercat de toate pentru a ne reface relația. Am făcut apel la cat de frumos era înainte, i-am luat cadouri scumpe, i-am luat flori in fiecare săptămână, aproape in fiecare weekend gătesc cate ceva mai special, m-am apucat de sport (nu eram gras nici înainte, dar am vrut niste mușchi ), mă îngrijesc estetic (un Friseur, un parfum bun...etc), am fost la Paris (visul ei) și la Disneyland (visul ei pentru copii), am fost la shopping.
Sa fie asta sfârșitul relației noastre și al meu in consecință?
Sunt total neapreciat, mai simt singur, vlăguit de puteri și la limita răbdării.
Deși știu câte femei ar aprecia ceea ce ofer, nu pot să mă gândesc la divorț, doar la sinucidere, pentru că nu pot să mă gândesc la viață fără ea.
Rog seriozitate în răspunsurile dumneavoastră.multumesc pentru timp

Cred ca si ea este intr-o depresie. Nu mai e atrasa de nimic, respinge tot. Parerea mea e ca si sotiei i-ar trebui un mic tratament pentru depresie si psihoterapie.

Mulțumesc pentru răspuns. Nu vrea să facă terapie, deși i-am sugerat că ar fi o idee buna pentru amândoi. Îmi respinge absolut orice contact in afara celor casnice și uzuale (copii, casa, treburi de făcut în viața de zi cu zi). Știu că sunt depresiv, știu că supraanalizez absolut orice mișcare și încerc să mă abțin atunci când creierul o ia razna cu îndoielile, sa nu creez o situație de la care nu mă mai pot întoarce.
Întrebare profesionala: daca fac terapie eu, și trebuie medicamentație, cum pot lua rețeta daca nu sunt in Romania?
Mulțumesc