23 septembrie - Ziua internaţională a limbajului semnelor (ONU)

Începând cu anul 2018, la 23 septembrie este marcată Ziua internaţională a limbajului semnelor. Acesta este cunoscut şi sub denumirea de "limbaj mimico-gestual". Iniţiativa aparţine Federaţiei Mondiale a Surzilor (FMS), ce cuprinde 135 de asociaţii naţionale. Propunerea a fost adoptată în unanimitate de către Adunarea Generală a ONU, la 19 decembrie 2017, conform http://www.un.org.

Data marcării Zilei internaţionale a limbajului semnelor a fost aleasă pentru a aniversa înfiinţarea FMS, la 23 septembrie 1951.

Rostul acestei zile este de a sublinia atât importanţa practică şi culturală a limbajelor mimico-gestuale, cât şi de a atrage atenţia asupra necesităţilor persoanelor cu deficienţe auditive, în special nevoia de integrare socială, profesională şi culturală.

Pentru ediţia din 2020 a Zilei internaţionale a limbajului semnelor, FMS le propune liderilor din întreaga lume, sub titlul "Global Leaders Challenge", să promoveze limbajul semnelor în colaborare cu asociaţiile locale ale persoanelor cu deficienţe de auz, potrivit http://wfdeaf.org.

În 2019, tema Zilei internaţionale a limbajului semnelor a fost "Limbajul semnelor, un drept al tuturor" ("Sign Language Rights for All!"). În 2018, tema a fost "Cu limbajul semnelor, toată lumea este inclusă!" ("With Sign Language, Everyone is Included!').

La 27 martie 2020, preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea privind recunoaşterea Limbii semnelor române ca limbă maternă pentru persoanele surde şi hipoacuzice din România.

"Se recunoaşte Limba semnelor române (LSR) drept limbă maternă a persoanele surde sau/şi hipoacuzice din România. (...) Persoanele surde sau/şi hipoacuzice sunt persoanele cu deficienţe de auz, lipsite total sau parţial de auz, care pentru a comunica utilizează LSR şi un sistem de comunicare bilingv. Comunitatea persoanelor care folosesc LSR reprezintă o minoritate lingvistică şi culturală, cu dreptul de a folosi, păstra, dezvolta şi întreţine cultura surzilor, de a spori şi moşteni propria limbă maternă", prevede legea iniţiată de deputatul liberal Adriana Săftoiu. Guvernul, în colaborare cu asociaţiile şi organizaţiile care reprezintă drepturile persoanele surde sau/şi hipoacuzice, va iniţia şi susţine politici publice de promovare culturală, profesională, în beneficiul acestor persoane.

În România, prima organizaţie dedicată persoanelor cu deficienţe auditive a fost Societatea Amicală a Surdo-muţilor din Romania, înfiinţată la 5 ianuarie 1920. A fost continuată de Asociaţia Surdo-muţilor din Republica Populară Română, din 20 iulie 1952. Primul preşedinte al acesteia a fost Gheorghe Georgescu, între anii 1952-1961. Primul Congres al surdo-muţilor din România a avut loc la 19 iulie 1953, la Bucureşti. Doi ani mai târziu, Asociaţia a participat în premieră la Congresul Federaţiei Mondiale a Surzilor, la Zagreb, potrivit http://ansr.org.ro. Actuala denumire, Asociaţia Naţională a Surzilor din România, a fost stabilită în cadrul Conferinţei naţionale din 1995. În prezent, asociaţia este alcătuită din 37 de filiale cu personalitate juridică şi 13 sucursale.

Conform Convenţiei drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, adoptată de ONU la 13 decembrie 2006, limbajele bazate pe semne au statut egal celor vorbite, căci sunt la fel de bogate, din punct de vedere gramatical, sintactic, lexical şi structural. În plus, statele semnatare se obligă să faciliteze învăţarea lor şi să promoveze identitatea lingvistică a comunităţii surzilor, surdo-muţilor şi hipoacuzicilor.

Potrivit FMS, în prezent există aproximativ 72 de milioane de persoane cu deficienţe de auz în întreaga lume, 80% dintre acestea trăind în ţări în curs de dezvoltare, notează http://wfdeaf.org. Se cunosc peste 300 de limbaje bazate pe semne, dar numai unul este acceptat la nivel internaţional.

În Uniunea Europeană, se estimează că o persoană la o mie utilizează un limbaj naţional al semnelor ca primă limbă, adică circa 500.000 de persoane din spaţiul comunitar, notează https://ec.europa.eu.