Activitatea fizică crește direct consumul energetic total, fără mecanisme de compensare metabolică

Un studiu realizat la Virginia Tech și publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences la data de 21 octombrie 2025 a analizat relația dintre nivelul de activitate fizică și consumul energetic total zilnic la adulți cu grade foarte diferite de activitate, de la sedentarism până la alergare de ultra-anduranță. Cercetarea arată că activitatea fizică adaugă direct la consumul energetic total, fără dovezi de limitare sau compensare metabolică.

Context

Relația dintre activitatea fizică și consumul energetic total a fost intens dezbătută în ultimele două decenii. Modelul clasic, aditiv, susține că orice creștere a activității fizice determină o creștere proporțională a consumului energetic zilnic. În opoziție, a fost propus un model „constrâns”, conform căruia organismul ar avea un plafon energetic zilnic, iar creșterea activității fizice ar fi compensată prin reducerea cheltuielilor energetice pentru alte funcții fiziologice, precum metabolismul de repaus, funcția imună, reproducerea sau activitatea tiroidiană.

Acest model al compensării a fost susținut în special de observații realizate în populații tradiționale sau în contexte de efort extrem, însă datele disponibile au fost limitate de intervale restrânse de activitate fizică și de ajustări incomplete pentru masa fără grăsime, principalul determinant al consumului energetic.

Despre studiul actual

Design și participanți

Studiul a avut un design observațional și a inclus 75 de adulți, cu vârste cuprinse între 19 și 63 de ani, acoperind un spectru foarte larg de activitate fizică, de la persoane predominant sedentare până la alergători de ultra-anduranță. Toți participanții au fost considerați adecvat alimentați, un aspect esențial pentru interpretarea mecanismelor de compensare energetică.

Măsurarea consumului energetic total

Consumul energetic total a fost determinat prin metoda standard de referință, apa dublu marcată, pe o perioadă de două săptămâni. Participanții au ingerat izotopi stabili de oxigen și hidrogen, iar eliminarea acestora prin urină a permis estimarea producției de dioxid de carbon și, implicit, a consumului energetic zilnic total.

Evaluarea activității fizice și a comportamentului sedentar

Activitatea fizică a fost cuantificată obiectiv cu ajutorul unui senzor purtat la nivelul taliei, capabil să înregistreze mișcarea tridimensională. În paralel, a fost calculată proporția de timp petrecută în comportament sedentar.

Analize fiziologice

Cercetătorii au analizat, de asemenea, relația dintre activitatea fizică, consumul energetic total și:

• metabolismul de repaus,

• biomarkeri ajustați ai funcției imune,

• biomarkeri ai funcției reproductive,

• biomarkeri ai funcției tiroidiene.

Pentru a reduce riscul de rezultate fals pozitive, s-a aplicat corecția Bonferroni în analizele statistice multiple.

Rezultate

Relația dintre activitatea fizică și consumul energetic total

Analizele de regresie liniară și neliniară au arătat o relație pozitivă, liniară între activitatea fizică și consumul energetic total, atât înainte, cât și după ajustarea pentru masa fără grăsime:

• Fără ajustare pentru masa fără grăsime:
  R² = 0,3492
  Ecuația: TEE = 0,00685 × activitatea fizică + 7,124

• Cu ajustare pentru masa fără grăsime:
  R² = 0,3667
  Ecuația: TEE ajustat = 0,00511 × activitatea fizică + 8,598

Aceste rezultate indică faptul că creșterea activității fizice determină o creștere proporțională a consumului energetic total, independent de compoziția corporală.

Activitatea fizică și comportamentul sedentar

Nivelurile mai ridicate de activitate fizică au fost puternic asociate cu reducerea timpului sedentar:

• R² = 0,7207

• Ecuația: procent comportament sedentar = −0,0211 × activitatea fizică + 91,261

Această relație sugerează că persoanele mai active nu doar adaugă mișcare, ci înlocuiesc efectiv timpul sedentar cu activitate fizică.

Absența compensării fiziologice

Un rezultat esențial al studiului este lipsa oricărei asocieri semnificative între activitatea fizică, consumul energetic total sau metabolismul de repaus și biomarkerii ajustați ai:

• funcției imune,

• funcției reproductive,

• funcției tiroidiene,

după aplicarea corecției Bonferroni. Acest lucru indică faptul că organismul nu reduce cheltuielile energetice pentru funcții vitale pentru a „plăti” energetic activitatea fizică crescută.

Interpretare și implicații

Rezultatele contrazic modelul constrângerii energetice și susțin ferm modelul aditiv al consumului energetic, conform căruia activitatea fizică crește consumul energetic zilnic fără mecanisme compensatorii detectabile, chiar și la niveluri foarte ridicate de efort.

Autorii subliniază că observațiile anterioare de aparentă compensare ar putea reflecta subalimentarea în contexte de efort extrem, nu o limitare fiziologică reală a consumului energetic.

Concluzie

Acest studiu oferă dovezi solide că „miști mai mult, arzi mai mult”, fără ca organismul să anuleze beneficiile energetice ale exercițiului. Datele sunt relevante atât pentru înțelegerea fiziologiei energetice umane, cât și pentru strategiile de control al greutății, prevenția bolilor metabolice și recomandările de sănătate publică.