Polipi nazali - cum recunoști afecțiunea și când e indicată operația

Polipii nazali reprezintă tumori (excrescențe) ale țesuturilor moi, benigne (non-canceroase), situate în interiorul cavităților nazale, de obicei bilateral și care pot afecta respirația sau drenajul sinusurilor. Aceste excrescențe iau naștere în sinusurile etmoidale ca o consecință a unui proces inflamator și conduc la dezvoltarea patologiei numită rinosinuzită cronică cu polipi nazali (1). Conform ultimelor date, un procent de 1-4% din populația lumii suferă de această afecțiune (2).

Bărbații par a fi mai frecvent afectați decât femeile și copiii prezintă foarte rar această afecțiune, însă nu au fost identificați anumiți factori genetici sau factori de mediu care să se coreleze cu aceste tendințe (3). Studii recente arată că manifestările inflamatorii din rinosinuzita cronică cu polipi nazali pot apărea atât la pacienții cu alergie, cât și la cei fără, cu toate că de-a lungul timpului a fost considerată ca fiind asociată cu rinita alergică sau cu astmul (4).

Polipi nazali - cum recunoști afecțiunea

Polipii nazali pot cauza următoarele simptome:

• nas înfundat;
• prurit nazal (mâncărime la nivelul nasului);
• rinoree (exteriorizarea de secreții nazale);
• strănut;
• scurgerea posterioară a secrețiilor nazale (înghițirea acestora);
• sângerări nazale;
• pierderea mirosului sau gustului;
• durere facială;
• durere de cap (4, 5).

În timp ce primele simptome menționate sunt cauzate de obstrucția căilor aeriene superioare, ultimele două reprezintă consecințe ale afectării sinusurilor (cavităților aeriene din cadrul oaselor craniului). Pentru diagnosticul de rinosinuzită cronică cu polipi nazali este necesară prezența simptomatologiei pentru cel puțin 12 săptămâni. Disconfortul provocat de aceste manifestări scad calitatea vieții și impun necesitatea tratamentului (3).

Simptome de alarmă

Simptomele prezente în rinosinuzita cronică cu polipi nazali sunt comune cu cele ale unei răceli, acest aspect îngreunând recunoașterea inițială a patologiei. Diferența între cele două este dată de persistența manifestărilor: în timp ce simptomele date de o răceală sunt limitate la câteva zile și pot dispărea fără tratament specific, rinosinuzita cronică cu polipi nazali este prezentă pentru mai multe săptămâni și necesită tratament medical sau chirurgical.

Consultul medical este recomandat în prezența următoarelor:

• dificulate la respirație;
• înrăutățirea simptomelor;
• abolirea mirosului;
• presupunerea de a avea polipi nazali (5).

Tratament

Tratamentul rinosinuzitei cronice cu polipi nazali este unul individualizat și de durată, cel mai adesea fiind necesar toată viața.

Corticoterapia reprezintă prima intenție de tratament. Corticosteroizii sunt inițial administrați intranazal prin aplicarea de picături ce conțin betametazonă, menite să reducă dimensiunile polipilor, urmate de administrarea topică (locală) de beclometazonă, budesonidă sau propionat de fluticazonă cu ajutorul unui spray, pentru menținerea efectului. Prin folosirea acestei metode de administrare, efectele sistemice ale corticoterapiei sunt neglijabile și riscurile minime. De asemenea, poate fi indicată administrarea per os (tablete, oral) de prednisolon sau dexametazonă, în cazul în care polipii sunt de dimensiuni crescute sau tratamentul local a eșuat (în ciuda unei administrări corecte). Tabletele cu corticosteroizi impun administrarea cu prudență sau evitarea lor la anumite categorii de pacienți (5, 6).

Polipi nazali - când e indicată operația

Tratamentul chirurgical este recomandat în absența unui răspuns după cel puțin 10 săptămâni de tratament medical. Abordarea se poate face intranazal sau extern (prin chirurgie laparoscopică sau clasică) și necesită efectuarea unui examen computer tomograf (CT) înainte de realizarea procedurii pentru determinarea variațiilor anatomice și a distorsiunilor cauzate de boală sau intervenții anterioare. Operația poate presupune de la extirparea simplă a polipului sau polipilor, până la etmofrontosigmoidectomie cu fenestrare maxilară (6).

După operație, recomandarea medicului poate fi de continuare a administrării corticosteroizilor local, pentru prevenirea recidivei. Cu toate acestea, în câțiva ani simptomele pot reveni, astfel încât unii pacienți necesită multiple reintervenții de-a lungul vieții (5).