ADN-ul extracromozomial în formă de inel, o nouă țintă pentru prevenirea recidivei în neuroblastomul pediatric

Cancerul este principala cauză de deces legat de boală în copilărie, iar neuroblastomul – un tip de cancer solid al copilăriei – rămâne o provocare majoră din cauza frecvenței ridicate a recidivelor. Un studiu internațional publicat pe 7 august 2025 în Cancer Discovery aduce noi explicații privind mecanismele care favorizează revenirea bolii și identifică o posibilă cale pentru tratamente mai eficiente. Cercetătorii au descoperit că fragmente circulare de ADN, separate de cromozomi, joacă un rol cheie în comportamentul tumoral și în rezistența la terapie.

Context

Aceste fragmente circulare, denumite ADN extracromozomial (ecDNA), se formează atunci când porțiuni de ADN se desprind de cromozomi și se reasamblează eronat, rezultând structuri circulare aflate în nucleul celulelor tumorale. Ele pot purta oncogene – gene asociate cu dezvoltarea cancerului – în multiple copii, amplificând semnificativ potențialul de creștere tumorală.

În neuroblastom, o oncogenă centrală este MYCN, al cărei număr de copii influențează atât răspunsul la tratament, cât și riscul de recidivă.

Despre studiul actual

Cercetătorii, coordonați de Lukas Chavez, PhD, profesor asociat la Sanford Burnham Prebys, au analizat tumorile pediatrice și au descoperit că ecDNA este mult mai frecvent în tumorile solide la copii decât se credea.

Ei au identificat două scenarii distincte în neuroblastom:

• Multe copii ale MYCN pe ecDNA

  • Celulele tumorale cresc rapid.

  • Sunt mai sensibile la chimioterapie, ceea ce duce la o reducere masivă a masei tumorale inițiale.

• Puține copii ale MYCN pe ecDNA

  • Celulele intră într-o stare de senescență („celule zombie”) – nu se divid, dar rămân viabile.

  • Aceste celule nu sunt afectate de chimioterapie și pot fi „reactivate” după 1–2 ani, declanșând recidiva bolii.

Un aspect important este că fenomenul a fost observat și în meduloblastom, cel mai frecvent cancer cerebral malign la copii, sugerând un mecanism comun în mai multe tipuri de cancer pediatric.

Rezultate și implicații clinice

În experimente pe modele murine de neuroblastom, combinarea chimioterapiei standard cu un tratament suplimentar capabil să elimine celulele senescente a îmbunătățit dramatic rezultatele. Această abordare vizează ambele populații celulare – cele cu creștere rapidă și cele latente – reducând astfel riscul de recidivă.

Autorii subliniază că strategia lor se bazează pe integrarea:

• Analizelor genomice detaliate ale tumorilor

• Experimentelor funcționale

• Screeningului de medicamente la scară largă pentru identificarea combinațiilor eficiente

Concluzii

Acest studiu arată că heterogenitatea în numărul de copii ale oncogenei MYCN pe ecDNA permite tumorilor să se adapteze rapid la terapie, alternând între creștere accelerată și stări latente rezistente la tratament. Vizarea specifică a celulelor senescente, alături de chimioterapia standard, ar putea deveni o strategie terapeutică de bază pentru a preveni recidivele în neuroblastom și, posibil, în alte cancere pediatrice.